Orice dar spiritual necesită o atenție totală la expresia voinței divine, ceea ce înseamnă că ființa umană trebuie să asculte în interior pentru a auzi această expresie a voinței. Voința lui Dumnezeu nu poate fi revelată decât cuiva care se retrage în viața sa interioară, deoarece vocea lui Dumnezeu nu poate fi auzită decât în inima ființei umane și, prin urmare, ființa umană trebuie să asculte în interior dacă vrea să audă vocea lui Dumnezeu. Și astfel, ființa umană trebuie mai întâi să se detașeze de lume, adică să-și elibereze complet gândurile de interesele pământești, să stabilească legătura cu împărăția spirituală prin contemplarea conștientă și dialogul tăcut cu ființele spirituale care se află în perfecțiune sau cu însăși divinitatea eternă.
El trebuie să prezinte lui Dumnezeu greutățile sale spirituale și să ceară să fie călăuzit spre realizare, trebuie să facă un efort pentru a trăi în conformitate cu voința divină și trebuie să aibă voința serioasă de a deveni vrednic de vocea lui Dumnezeu, atunci și Dumnezeu va lăsa vocea Sa să răsune în inima celui care dorește să o audă. Pentru că Dumnezeu are nevoie de oameni care să transmită în mod clar și inteligibil semenilor lor ceea ce le-a fost transmis prin vocea inimii și, prin urmare, El va fi întotdeauna dispus să îi instruiască pe oameni cu sinceritate. De aceea, El cere și atenția celor care se declară dispuși să transmită această cunoaștere pe care o primesc ei înșiși. Căci cunoștințele sunt atât de vaste încât în fiecare zi și în fiecare oră se poate oferi ceva nou oamenilor.
Dar ea trebuie să fie transmisă în mod veridic și, prin urmare, învățătorul însuși trebuie să fie în cunoștință de cauză și să accepte mereu și constant această cunoaștere, iar acest lucru necesită o concentrare constantă a gândurilor, adică receptorul trebuie să se despartă de bunăvoie de suflet și de trup, iar acum trebuie să se predea complet lucrării forțelor spirituale.... trebuie să asculte ceea ce îl informează prietenii spirituali și să știe că orice comunicare din împărăția spirituală îi este oferită în conformitate cu voința lui Dumnezeu.... că, prin urmare, el primește adevărul pe care ar trebui apoi să-l transmită la fel de bine. Astfel, el nu-și poate pune propriile gânduri înaintea cunoștințelor pe care le primește, ci trebuie să adere exact la ceea ce i se oferă de sus. Atâta timp cât ființa umană nu ascultă această voce din inima sa, nici ea nu poate fi învățată, căci Dumnezeu nu se va exprima mai evident pentru a nu periclita libertatea de credință a oamenilor.
Dar vocea Lui sună atât de strălucitor și de pur pentru ascultător încât acesta nu o poate înțelege greșit și astfel crește în înțelepciune, deoarece este învățat de Dumnezeu Însuși, Care se folosește și de mesagerii Săi cerești pentru a transmite adevărul oamenilor de pe Pământ prin intermediul copilului pământean dedicat Lui..... (25.6.1943) Dar Dumnezeu este întotdeauna cel care dăruiește darurile de sus, pentru că vocea lui Dumnezeu este cea pe care ființa umană o aude în mod audibil în ea însăși, dacă o ascultă cu atenție. Darurile divine sunt tot ceea ce este bun.... care îi încurajează pe oameni să facă binele, care îi învață iubirea și îi îndreaptă spre Dumnezeu.... Iar ființa umană primește întotdeauna aceste învățături atunci când strădania sa este îndreptată spre Dumnezeu și spre adevărul etern și când inima sa se face receptivă prin voința de a auzi vocea lui Dumnezeu în sine și printr-o viață plăcută lui Dumnezeu... altfel, dorința de Dumnezeu nu este înrădăcinată în ființa umană. Dar atunci Dumnezeu Însuși și voința spirituală legată de Dumnezeu îi influențează și gândurile, iar gândurile vor apărea în principal în inimă și trebuie doar să fie prinse de voința ființei umane prin ascultarea interioară a darului divin care îi este oferit acum.
Dacă ființa umană trăiește în iubire, atunci gândurile se vor imprima atât de puternic în inima sa, încât nu va avea îndoieli în a accepta aceste gânduri ca fiind o voce divină, căci prin iubire este deja unit cu Dumnezeu Însuși și cunoaște voința Lui, pe care se străduiește mereu să o îndeplinească....
Amin
TraducătorOgni Dono spirituale richiede la totale attenzione nei confronti della manifestazione della Volontà divina e questo significa che l’uomo deve ascoltare nell’interiore per sentirla. Solo a colui che si ritira nella sua vita interiore può essere rivelata la Volontà di Dio, dato che la Voce di Dio è percettibile solo nel cuore dell’uomo e perciò deve ascoltare nell’interiore, se vuole sentire la Voce di Dio. E quindi l’uomo (attraverso un cosciente immergersi in sé) si deve dapprima staccare dal mondo, cioè deve liberare totalmente i suoi pensieri da interessi terreni, deve stabilire il legame con il Regno spirituale attraverso un cosciente immergersi in sé e tenere un muto dialogo con gli esseri spirituali che stanno nella perfezione, oppure con l’eterna Divinità Stessa. Deve presentare a Dio la sua miseria spirituale e chiedere che venga guidato incontro alla conoscenza, si deve sforzare di vivere secondo la Volontà divina ed avere la seria volontà di essere degnato della Voce di Dio, allora Dio fa anche risuonare la Sua Voce nel cuore di colui che desidera sentirla. Perché Dio ha bisogno di uomini che diano oltre chiaramente e comprensibilmente ai prossimi ciò che è stato trasmesso al loro cuore tramite la Voce e perciò saranno anche pronti in ogni momento di istruire gli uomini secondo la Verità. E perciò Egli esige anche l’attenzione di coloro che si dichiarano pronti di dare oltre questo sapere che loro stessi ricevono, perché questo sapere è così voluminoso in modo che agli uomini può essere offerto qualcosa di nuovo giornalmente ed in ogni ora. Ma questo deve anche essere tramandato secondo la Verità e quindi l’insegnante stesso deve stare nel sapere ed accoglierlo sempre e continuamente, cioè il ricevente deve volontariamente separare l’anima dal corpo e lasciarsi ora totalmente all’agire delle Forze spirituali, deve ascoltare ciò che gli comunicano gli amici spirituali e sapere che ogni Comunicazione dal Regno spirituale gli viene offerta secondo la Volontà di Dio, che riceve quindi la Verità che anche lui deve ora guidare oltre. Quindi non deve preporre nessun proprio patrimonio mentale al sapere ricevuto, ma deve attenersi precisamente a ciò che gli viene offerto dall’Alto. Se l’uomo non ascolta questa Voce nel cuore, allora non può nemmeno essere istruito, perché Dio non Si manifesterà con maggior evidenza per non mettere a rischio la libertà di fede degli uomini. Ma all’ascoltatore la Sua Voce suona così chiara e pura che non può interpretarla male e che ora aumenta in sapienza, perché viene istruito da Dio, il Quale Si prende anche Cura dei Suoi messaggeri celesti per trasmettere la Verità agli uomini sulla Terra attraverso il figlio terreno devoto a Lui. (25.06.1943) Ma E’ sempre Dio il Donatore dei Doni dall’Alto, perché è la Voce di Dio che l’uomo sente udibilmente in sé, se ascolta attentamente nell’interiore. Il Dono divino è tutto ciò che è buono, ciò che invita l’uomo al Bene, che gli insegna l’amore ed indica Dio. E queste istruzioni giungono all’uomo sempre quando il suo tendere è rivolto a Dio ed all’eterna Verità e quando il suo cuore si rende ricettivo attraverso la volontà di sentire in sé la Voce di Dio ed attraverso un cammino di vita compiacente a Dio, altrimenti il desiderio per Dio non sarebbe radicato nell’uomo. Ma allora Dio Stesso e lo spirituale unito con Lui influenzeranno anche i suoi pensieri e questi sorgeranno prevalentemente nel cuore e devono solo essere afferrati attraverso la volontà dell’uomo mentre ascolta nell’interiore ciò che gli viene ora offerto come Dono divino. Se l’uomo vive nell’amore, allora i pensieri gli si impregnano così forti nel cuore, che non ha nessun dubbio di accettare questi pensieri come Voce divina, perché attraverso l’amore lui stesso è già unito con Dio e conosce la Sua Volontà che tende sempre ad adempiere.
Amen
Traducător