• Înapoi

Întruparea.... Puterea motrice.... Etapele preliminare....

Întruparea unui suflet poate avea loc atunci când în el s-au adunat toate substanțele care au parcurs drumul pământesc în cele mai diverse creații și care, prin urmare, s-au dezvoltat ascendent. Fiecare operă a creației trebuie să fie reprezentată în substanța sa sufletească pentru a putea acum să intre la întrupare.... adică, corpul uman devine acum acoperământul unui astfel de suflet, care ține în el toate operele creației în miniatură. Lungul și nesfârșitul parcurs pe Pământ de dinainte a dus la unificarea tuturor acestor substanțe, iar acum ele așteaptă ultima lor întrupare. Ele sunt încorporate ca suflet în forma exterioară umană pentru a trece prin ultima etapă a dezvoltării lor. Această încarnare durează diferite perioade de timp, în funcție de starea de maturitate a substanțelor individuale, care au avut de asemenea o anumită libertate în stadiile lor preliminare, deși au fost active conform voinței lui Dumnezeu în starea de constrângere. Cu toate acestea, în ultimele etape înainte de întruparea ca ființă umană, această stare de constrângere a fost din ce în ce mai relaxată, astfel încât anumite impulsuri au putut fi stăpânite sau chiar intensificate, ceea ce a dus la un grad mai mare sau mai mic de maturitate, care acum determină din nou durata ultimei întrupări ca ființă umană. Dar toate substanțele sufletești se străduiesc pentru această ultimă întrupare pe Pământ, deoarece, de îndată ce s-au unit pentru a forma sufletul uman, ele știu că forma exterioară umană este ultima lor acoperire materială și că după aceasta se pot elibera de orice îngrădire pământească. Și de aceea, sufletul rămâne acum acolo unde i se oferă posibilitatea de a se întrupa. Este de la sine înțeles că se va stabili acolo unde natura oamenilor se adaptează la starea sa de maturitate, adică acolo unde se regăsesc la oameni aceleași instincte și trăsături care îi caracterizează propria natură, ceea ce nu exclude însă posibilitatea ca un suflet cu o dispoziție diferită să caute să se întrupeze cu oameni care nu sunt de aceeași natură pentru a accelera această întrupare. Dar atunci, de multe ori, el trebuie să se lupte cu dificultăți mai mari în timpul vieții sale pământești, deoarece natura sa nu este luată în considerare și nu poate face față cerințelor care i se impun. Dar, întrucât sufletul își cunoaște dinainte drumul vieții sale pământești, el nu va fi împiedicat dacă face propria sa alegere, deoarece în fiecare întrupare are la dispoziție mijloacele necesare pentru a-și atinge maturitatea finală. Prin cele mai diverse transformări, el a avut anterior în sine fiecare dispoziție, numai că în forțe diferite, și poate acum să o întărească sau să o reducă în viața pământească, după voința sa. Astfel, nu este incapabilă, iar puterea de a face acest lucru îi este de asemenea împărtășită conform voinței sale. Dar dacă este călduț în strădania sa, atunci rămâne în aceeași stare de maturitate ca înainte de întruparea sa ca ființă umană, atunci întruparea nu i-a adus o dezvoltare mai înaltă. Deși va scăpa de învelișul său fizic la moarte, el este încă legat de lumea materială prin dorințele și impulsurile sale, pe care ar fi trebuit să le depășească în viața pământească. În consecință, nu a profitat de întruprea sa pe Pământ, iar acest lucru îi provoacă o stare de remușcare de nedescris atunci când își dă seama că și-a pierdut dreptul de a fi copilul lui Dumnezeu și că nici nu-l mai poate atinge, deși are încă posibilități infinite în lumea de dincolo pentru a ajunge la contemplarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, într-o zi, un suflet întrupat va trebui să răspundă în fața lui Dumnezeu cum a folosit oportunitățile de pe Pământ și ce succese spirituale a obținut la trecerea sa în neființă, căci întruparea ca ființă umană este un har care nu poate fi prețuit îndeajuns; este un dar care trebuie apreciat pe măsură și prin faptul că ființa umană trebuie să facă tot ceea ce favorizează dezvoltarea sa superioară, căci ea nu se va mai întoarce niciodată pe Pământ odată ce l-a părăsit....

Amin

Incarnation – Instincts – Etapes préliminaires

L'incarnation d'une âme peut avoir lieu lorsque se sont recueillies en elle toutes les substances qui ont passé leur parcours terrestre dans les plus différentes Créations et donc qui se sont développées vers le haut. Chaque Œuvre de Création doit être représentée dans sa substance animique pour pouvoir maintenant entrer dans l'incarnation – c'est-à-dire que le corps humain devient maintenant l'enveloppe d'une telle âme qui cache en elle toutes les Œuvres de la Création en miniature. Le chemin infiniment long sur la Terre a permis la fusion de toutes les substances et celles-ci attendent maintenant leur dernière incorporation. Elles seront incorporées en tant qu’âme dans une forme humaine extérieure pour passer le dernier stade de leur développement. Cette incarnation sera d'une durée différente selon l'état de maturité des substances individuelles qui ont eu dans leurs stades précédents une certaine liberté, bien qu’elles se soient activées selon la Volonté de Dieu, dans l'état d'obligation. Mais dans les derniers stades qui ont précédé l’état de l'incorporation comme homme cet état d'obligation est déjà de plus en plus détendu, de sorte que certains instincts ont pu être vécus d’une manière plus légère ou bien renforcée et cela avait pour conséquence un degré de maturité supérieure ou inférieure qui détermine maintenant de nouveau la durée de la dernière incarnation en tant qu’homme. Mais toutes les substances d'âme tendent à cette dernière incarnation sur la Terre, parce que – dès qu’elles se sont unies dans une âme humaine – elles savent que leur forme humaine extérieure est la dernière enveloppe et qu'après celle-ci elles peuvent être libre de tout lien terrestre. Et pour cela l'âme se tient maintenant là où il lui est offert l'occasion de s'incarner. Il est compréhensible qu’elle choisira un lieu de séjour où l'espèce d'être des hommes est appropriée à son état de maturité, c'est-à-dire où elle rencontrera dans les hommes les mêmes stimulations et caractéristiques qui caractérisent son être propre, ce qui cependant n'exclut pas qu'une âme qui a des caractéristiques différentes, puisse chercher à s'incorporer auprès d'hommes différents de son être pour accélérer son mûrissement. Mais alors elle aura à lutter avec de plus grandes difficultés pendant sa vie terrestre, parce qu'il n'est pas tenu compte de sa manière d'être et elle ne peut pas s'acquitter des exigences qui lui sont imposées. Mais l'âme sait déjà avant sa vie terrestre qu’elle ne sera pas empêchée si elle-même fait ce choix, parce que dans chaque incorporation elle aura à sa disposition des moyens auxiliaires pour atteindre sa dernière maturité. À cause des différentes formes précédentes elle a en elle toutes les aptitudes, seulement avec une force diverse, et elle pourra maintenant renforcer ou diminuer celles-ci dans sa vie terrestre selon sa volonté. Donc elle n'est pas incapable et pour cela il lui est fourni la force, toujours selon sa volonté. Mais si en elle sa tendance est tiède alors elle restera dans le même état de maturité comme avant son incarnation en tant qu’homme, alors l'incarnation ne lui aura apporté aucun développement vers le haut. Elle se libérera de l'enveloppe corporelle à son décès, mais elle sera encore liée au monde matériel à travers ses désirs et ses stimulations qu’elle aurait dû vaincre dans la vie terrestre. Par conséquent elle n'a pas utilisé son incarnation sur la Terre et cela lui procure un indescriptible état de repentir lorsqu’elle reconnaît qu'elle a gaspillé son droit à la filiation de Dieu et qu’elle ne pourra plus jamais le récupérer, bien qu’elle ait encore d’infinies possibilités dans l'au-delà d'arriver à la contemplation de Dieu. Mais une âme incarnée devra répondre un jour devant Dieu de la manière dont elle a employé les possibilités qui lui ont été offertes sur la Terre et quels succès spirituels elle a enregistré à son décès, parce que l'incorporation en tant qu’homme est une Grâce qui ne peut pas être estimée à suffisance! C’est un Don qui doit être évalué à sa juste valeur car l'homme a tout ce qui lui est utile pour son développement vers le haut – parce qu'il ne retournera plus sur la Terre lorsqu’il aura laissé celle-ci.

Amen