• Înapoi

Se odihnesc morții?....

Credința că sufletele se odihnesc după moarte este justificată doar în măsura în care sufletele imature rămân într-o stare complet inactivă, deoarece le lipsește puterea. Dar aceasta nu este o stare de odihnă binefăcătoare, ci o stare de chin, de legare și de neputință și, în consecință, nu este o stare de dorit. Sufletele din lumea de dincolo pot fi active doar într-o anumită stare de maturitate, în care primesc în mod constant putere pentru a putea fi active. Dar atunci ele folosesc această putere fără restricții. Dar, din moment ce activitatea lor nu este legată de materia pământească, ea trebuie să fie diferită și de activitatea de pe Pământ; de asemenea, nu poate fi comparată cu aceasta din urmă, deoarece în împărăția spirituală există cu totul alte condiții prealabile care condiționează sau permit o activitate. Este o învățătură și o împărtășire constantă a cunoștințelor spirituale, este un proces pur spiritual care dăruiește sufletelor dătătoare fericire și reduce agonia sufletelor primitoare și le transformă în primitoare de putere..... Este cu siguranță o slujire în dragoste, însă nu poate fi comparată cu activitatea pământească decât atâta timp cât sufletele încă mai cred că trăiesc pe Pământ într-o stare de întuneric, unde își creează propriul mediu în imaginația lor prin propriile dorințe și, de asemenea, trebuie să fie active în activități de iubire în conformitate cu această imaginație. Dar cu cât devine mai strălucitoare în el, cu atât se distanțează mai mult de Pământ în gândurile sale, iar acum activitatea sa nu mai este legată de materia pământească, nici măcar în imaginația sa. Iar activitatea acestor suflete în lumea de dincolo, în împărăția spirituală, constă acum în transmiterea pur spirituală a cunoștințelor primite. Fiecare suflet binevoitor și primitor de putere are protejați care îi sunt încredințați pe Pământ sau în lumea de dincolo, cărora se dedică neobosit și cu grijă iubitoare. El trebuie să încerce să-i ghideze mental pe acești protejați spre adevăr, trebuie să le influențeze gândirea și să creeze astfel claritate în ei, fără a forța voința acestor suflete, iar acest lucru necesită o răbdare și o iubire de nedescris. Căci sunt două ființe complet izolate una în fața celeilalte, care pot acționa și gândi în mod complet liber și, prin urmare, gândirea corectă nu poate fi transferată cu forța, dacă nu se dorește ca spiritualul încă nedezvoltat să fie împiedicat să atingă la fel de bine un grad înalt de maturitate. Cunoașterea spirituală trebuie să fie oferită sufletelor încă ignorante astfel încât să fie acceptată fără rezistență și să trezească dorința de a spori darul. Astfel, ființa primitoare trebuie să se decidă în mod complet liber în favoarea ei, numai atunci cunoașterea transmisă va avea un efect ca forță și îi face fericiți. Iar această activitate de transmitere este o muncă ce nu poate fi desfășurată decât cu dragoste, deoarece este de obicei extrem de laborioasă. Cu toate acestea, starea unui suflet condamnat la inactivitate este atât de jalnică, încât ființele de lumină încearcă în mod constant să le ajute, încât sunt dispuse să facă cea mai grea muncă pentru a elibera aceste suflete din starea lor. Dar, pe de altă parte, le sporește fericirea dacă activitatea lor de iubire reușește, căci această activitate desenează cercuri de neconceput, deoarece fiecare ființă care primește transmite din nou cunoștințele sale în îndemnul, acum trezit, de a ajuta la fel sufletele din întuneric și de a fi astfel activă într-un mod răscumpărător....

Amin

¿Descansan los muertos?

La creencia que después de la muerte las almas descansan, sólo está justificada mientras se refiere a las almas inmaduras que continúan en un estado completamente inactivo porque carecen de fuerza. Y no se trata de un estado agradable sino de uno de tormentos y de impotencia al que se encuentran completamente atados; de modo que no se trata ni mucho menos de un estado deseable.

A las almas en el Más Allá sólo a partir de un cierto estado de madurez les está permitida una actividad en la que también les llega continuamente la fuerza necesaria para ejercerla; y aprovechan esta fuerza sin restricciones.

Como su actividad no tiene que ver con la materia terrenal, también tiene que ser distinta a las actividades que hay en la Tierra. No hay manera de comparar estas actividades, porque en el reino espiritual las condiciones que permiten una actividad son totalmente distintas. Ahí se trata de la continua enseñanza y mediación de un saber espiritual, de modo que es un proceso meramente espiritual que a las almas que dan les produce felicidad y bienaventuranza, y a las que reciben les reduce sus tormentos y hace de ellas unos receptores de fuerza.

Es, por supuesto, una manera de servir en el amor; pero esta actividad sólo es comparable con una actividad mundana mientras estas almas en su estado tenebroso se imaginen que todavía viven en la Tierra, construyéndose ellos mismos -en su imaginación- su propio entorno mediante sus propias avideces... y según esta imaginación también deben actuar y obrar en el amor.

Cuanto más aclara en el alma, tanto más se aparta en sus pensamientos de la Tierra; y su actividad ya no tiene que ver con la materia terrenal, ni tampoco en su imaginación. Ahora, en el reino espiritual, su actividad consiste en la divulgación meramente espiritual de su saber recibido.

Cada alma que recibe fuerza y que está dispuesta a dar tiene protegidos que le están confiados en la Tierra o en el Más Allá, a los que se dedica continuamente con todo cariño. Debe procurar a llevar a estos protegidos hacia la Verdad, influyendo en sus pensamientos, y de esta manera procurarles claridad, pero sin forzar la voluntad de estas almas, lo que requiere una paciencia y un amor inimaginables.

Pues se trata de dos seres completamente aislados que se encuentran el uno enfrente del otro - dos seres que pueden pensar y actuar completamente independientes. Por eso, para facilitar que también lo espiritual pueda alcanzar un grado de madurez elevado, la facultad de pensar correctamente no debe ser transmitida a la fuerza.

A las almas todavía ignorantes el saber les debe ser transmitido de una manera que estas lo aceptan sin la menor resistencia y que en ellas se despierte el deseo por más dádivas. De modo que el ser que recibe debe decidirse en favor de ello con toda libertad, porque sólo entonces el saber transmitido tiene el efecto de una fuerza y deleita.

Esta actividad de transmisión sólo puede ser ejercida en un ámbito de amor, porque en general es muy dificultosa. Pero el estado de las almas que están condenadas a la inactividad es tan digno de piedad que los seres de Luz continuamente procuran ayudarles; pues están dispuestas a ejercer esta ocupación tan dificultosa para salvar a estas almas de su estado.

Por otro lado, si su actividad amorosa tiene éxito, esto aumenta su propia bienaventuranza porque el efecto surtido produce inimaginables desenlaces: en su sed ahora despertada de ayudar también a las demás almas que todavía se encuentran en tinieblas, cada ser receptor vuelve a retransmitir su saber, con lo que se vuelve activo en el plan de la redención.

Amén.