• Înapoi

Se odihnesc morții?....

Credința că sufletele se odihnesc după moarte este justificată doar în măsura în care sufletele imature rămân într-o stare complet inactivă, deoarece le lipsește puterea. Dar aceasta nu este o stare de odihnă binefăcătoare, ci o stare de chin, de legare și de neputință și, în consecință, nu este o stare de dorit. Sufletele din lumea de dincolo pot fi active doar într-o anumită stare de maturitate, în care primesc în mod constant putere pentru a putea fi active. Dar atunci ele folosesc această putere fără restricții. Dar, din moment ce activitatea lor nu este legată de materia pământească, ea trebuie să fie diferită și de activitatea de pe Pământ; de asemenea, nu poate fi comparată cu aceasta din urmă, deoarece în împărăția spirituală există cu totul alte condiții prealabile care condiționează sau permit o activitate. Este o învățătură și o împărtășire constantă a cunoștințelor spirituale, este un proces pur spiritual care dăruiește sufletelor dătătoare fericire și reduce agonia sufletelor primitoare și le transformă în primitoare de putere..... Este cu siguranță o slujire în dragoste, însă nu poate fi comparată cu activitatea pământească decât atâta timp cât sufletele încă mai cred că trăiesc pe Pământ într-o stare de întuneric, unde își creează propriul mediu în imaginația lor prin propriile dorințe și, de asemenea, trebuie să fie active în activități de iubire în conformitate cu această imaginație. Dar cu cât devine mai strălucitoare în el, cu atât se distanțează mai mult de Pământ în gândurile sale, iar acum activitatea sa nu mai este legată de materia pământească, nici măcar în imaginația sa. Iar activitatea acestor suflete în lumea de dincolo, în împărăția spirituală, constă acum în transmiterea pur spirituală a cunoștințelor primite. Fiecare suflet binevoitor și primitor de putere are protejați care îi sunt încredințați pe Pământ sau în lumea de dincolo, cărora se dedică neobosit și cu grijă iubitoare. El trebuie să încerce să-i ghideze mental pe acești protejați spre adevăr, trebuie să le influențeze gândirea și să creeze astfel claritate în ei, fără a forța voința acestor suflete, iar acest lucru necesită o răbdare și o iubire de nedescris. Căci sunt două ființe complet izolate una în fața celeilalte, care pot acționa și gândi în mod complet liber și, prin urmare, gândirea corectă nu poate fi transferată cu forța, dacă nu se dorește ca spiritualul încă nedezvoltat să fie împiedicat să atingă la fel de bine un grad înalt de maturitate. Cunoașterea spirituală trebuie să fie oferită sufletelor încă ignorante astfel încât să fie acceptată fără rezistență și să trezească dorința de a spori darul. Astfel, ființa primitoare trebuie să se decidă în mod complet liber în favoarea ei, numai atunci cunoașterea transmisă va avea un efect ca forță și îi face fericiți. Iar această activitate de transmitere este o muncă ce nu poate fi desfășurată decât cu dragoste, deoarece este de obicei extrem de laborioasă. Cu toate acestea, starea unui suflet condamnat la inactivitate este atât de jalnică, încât ființele de lumină încearcă în mod constant să le ajute, încât sunt dispuse să facă cea mai grea muncă pentru a elibera aceste suflete din starea lor. Dar, pe de altă parte, le sporește fericirea dacă activitatea lor de iubire reușește, căci această activitate desenează cercuri de neconceput, deoarece fiecare ființă care primește transmite din nou cunoștințele sale în îndemnul, acum trezit, de a ajuta la fel sufletele din întuneric și de a fi astfel activă într-un mod răscumpărător....

Amin

Are the dead resting?....

The belief that the souls rest after death is only justified in so far as immature souls remain in a state of complete inactivity due to lack of strength. However, this is not a condition of comfortable rest but a state of torment, confinement and helplessness and therefore not a condition worth striving for. The souls in the beyond are only permitted to be active in a certain state of maturity when they receive constant strength to work. But then they use this strength without restriction. However, since their activity does not depend on earthly matter it also has to be different than the work on earth; it cannot be compared to the latter since the conditions in the spiritual realm which require or permit an action are entirely different. There is a steady flow of teaching and passing on of spiritual knowledge, it is a purely spiritual process which bestows much happiness and bliss on the giving souls and reduces the receiving souls’ torment by becoming recipients of strength.... It is indeed a labour of love but it can only be compared to earthly activity while the souls in their state of darkness still believe themselves to live on earth, where, due to their own desires, they create imaginary surroundings and in this imagination also have to perform kind deeds.

However, the more enlightened the soul becomes the further it distances itself from earth in its thoughts and now its actions no longer depend on earthly matter, not even in its imagination. The work of these souls in the beyond, in the spiritual realm, thus consists of purely spiritually conveying their received knowledge. Every giving and strength-receiving soul has entrusted protégées on earth or in the beyond for which it cares lovingly with tireless dedication. It has to try to mentally guide its protégées into the truth, it has to influence their thoughts and thus create clarity but without forcing the will of those souls, and this requires immense patience and love. Because two completely isolated beings, who can act and think entirely independently, are facing each other and thus correct thinking may not be forcefully transmitted if the still immature spirit is not to be prevented from gaining an equally high degree of maturity. Spiritual knowledge has to be given to uninformed souls in a way that it is accepted without resistance and awakens their longing for more gifts. The receiving being consequently has to accept it entirely voluntarily, only then will the transmitted knowledge become strength and enlighten. And this act of transmission is an effort which can only be performed with love because it is usually rather laborious.

But the state of a soul condemned to inactivity is so pitiful that the beings of light constantly try to help them, that they willingly accept the most arduous work to release these souls from their situation. However, on the other hand it adds to their happiness when their labour of love is successful because this work draws unimaginable circles, since every receiving being in turn will pass on its knowledge in the awakened urge to likewise help the souls of darkness and thus do redeeming work....

Amen