• Înapoi

Ereditate.... Atașament.... Părinți....

Parcursul pământesc al omului corespunde dispoziției sale, adică sufletul său este afectat de greșeli și defecte de care ar trebui să se elibereze prin viața sa pământească. Aceste defecte și slăbiciuni nu sunt aceleași la fiecare ființă umană, și anume pentru că fiecare substanță sufletească a trăit anterior într-o altă formă exterioară în care anumite particularități, bune sau rele, au fost dezvoltate într-o măsură mai mare sau mai mică. În consecință, oamenii vor fi, de asemenea, destul de diferiți în natura lor și, prin urmare, vor avea nevoie și de mijloace diferite de educație pentru a promova ceea ce este bun în ei și pentru a depăși ceea ce poate fi numit deficitar sau rău. Acum ar fi complet greșit să presupunem că toate sufletele au aceeași formă în momentul întrupării lor pe Pământ. Dimpotrivă, există atât de multe diferențe, iar omul atribuie această diferență a ființelor "eredității". În aparență, în exterior, se poate părea ca și cum copiii ar fi trebuit să accepte o anumită povară pentru parcursul lor pământesc, și anume particularități ale naturii lor care pot fi atât benefice, cât și perturbatoare pentru dezvoltarea spirituală, dar pentru care nu ar putea fi considerați responsabili, deoarece, conform raționamentului lor, "ereditatea" are un cuvânt de spus fără să aibă vreo vină, prin urmare este nevoie de o forță corespunzător mai mare pentru a lupta și a depăși aceste defecte înnăscute. Omul trebuie să lupte împotriva tuturor defectelor sale și să lucreze asupra lui însuși pentru a ajunge la maturitatea sufletului. Iar dacă în el predomină instinctele particulare, el trebuie să fie conștient de faptul că nu dispoziția părintească este cea care determină firea ființei umane, ci faptul că ființa umană a permis ca tocmai acele slăbiciuni și defecte din nenumăratele întrupări de dinaintea stadiului de ființă umană să devină firea sa, în care ființa se simțea bine și nu făcea nimic pentru a se elibera de aceste defecte și lipsuri. Și acum, pe Pământ, are cu siguranță voința de a face acest lucru, dar are o anumită slăbiciune. Și își simte neajunsurile ca pe un drept bun, deoarece consideră că acestea au apărut fără vina sa. Și totuși, a fost voința sa liberă să se alăture acelor oameni, pentru timpul umblării sale pământești, care sunt asemănători în natura lor. Tocmai această aceeași natură a avut atracție pentru sufletul care caută să se întrupeze și, în consecință, se vorbește în general de moștenire, deși părinții trupești nu au nici o cotă-parte din natura sufletelor pe care trebuie să le îngrijească în timpul cât sunt pe Pământ. Și de aceea, fiecare suflet trebuie să abordeze el însuși munca de dezvoltare superioară. Aceasta nu îi poate fi luată niciodată de către un semen, nici măcar de către părinții trupești. În același mod, părinții sunt fără vină pentru atașamentul copiiilor lor, chiar dacă se pare că aceștia suferă de pe urma moștenirii părinților lor. Fiecare ființă poartă răspunderea pentru ea însăși, cu excepția faptului că ființa umană ca atare ar trebui sfătuită să lucreze asupra ei însăși atâta timp cât este încă încredințată grijii părinților săi trupești. Căci fiecare ființă umană trebuie să lucreze asupra sufletului său însuși, altfel nu se poate elibera de fosta sa vină de păcat....

Amin

(Această parte a proclamației a fost scrisă de o mână străină, nota. Ed.)

Herança.... Anexos.... Pais....

O curso terreno do ser humano corresponde à sua disposição, ou seja, sua alma está aflita com falhas e defeitos dos quais deve se libertar através de sua vida terrena. Essas falhas e fraquezas não são as mesmas em todo ser humano, porque toda substância anímica já viveu anteriormente em outra forma externa, na qual certas peculiaridades, boas ou más, foram desenvolvidas em maior ou menor grau. Consequentemente, as pessoas também serão bastante diferentes em sua natureza e, portanto, também precisam de diferentes meios de educação para promover o que há de bom nelas e para superar o que pode ser chamado de deficiente ou ruim. Seria agora completamente errado assumir que todas as almas são da mesma forma no momento da sua encarnação na Terra. Pelo contrário, há tantas diferenças, e o homem atribui essa diferença de seres à "hereditariedade". Pode muito bem parecer exteriormente como se as crianças tivessem de aceitar um certo fardo para a sua carreira terrena, nomeadamente peculiaridades da sua natureza que podem ser benéficas e obstrutivas para o desenvolvimento espiritual, mas pelas quais não poderiam ser responsabilizadas, porque de acordo com o seu raciocínio a "hereditariedade" tem uma palavra a dizer sem culpa própria, pelo que requer correspondentemente mais força para lutar e superar estas falhas inatas. O homem deve lutar contra todas as suas falhas e trabalhar sobre si mesmo, a fim de atingir a maturidade da alma. E se nele predominam instintos especiais, ele deve estar consciente de que não é a disposição parental que determina a natureza do ser humano, mas que o ser humano permitiu precisamente que aquelas fraquezas e defeitos das infinitas encarnações antes do estágio como ser humano se tornassem a sua natureza, na qual o ser se sentia bem e nada fazia para se libertar de tais falhas e defeitos. E agora na Terra certamente tem a vontade de o fazer, mas uma certa fraqueza. E sente a sua falha em ser um bom direito, porque considera que estes não foram criados por culpa própria. E, no entanto, foi seu livre arbítrio juntar-se a essas pessoas para o tempo de sua mudança terrena que são semelhantes em sua natureza. Precisamente esta mesma natureza teve atracção pela alma que procura encarnar-se, e consequentemente fala-se geralmente de herança, embora os pais corporais não tenham qualquer participação na natureza das almas de que têm de cuidar durante o seu tempo na Terra. E, portanto, cada alma deve também enfrentar o trabalho do próprio desenvolvimento superior. Nunca poderá ser tirado por um semelhante, nem mesmo pelos pais corporais. Da mesma forma, os pais são irrepreensíveis pela disposição dos filhos, mesmo que pareça que os filhos sofrem com a herança dos pais. Cada ser tem responsabilidade por si mesmo, exceto que o ser humano como tal deve ser aconselhado a trabalhar sobre si mesmo, desde que ainda esteja confiado aos cuidados de seus pais corporais. Porque cada ser humano deve trabalhar a sua própria alma, caso contrário não pode libertar-se da sua antiga culpa do pecado....

Amém

(Esta parte do anúncio foi escrita por uma mão estrangeira, ed.)