• Înapoi

Ereditate.... Atașament.... Părinți....

Parcursul pământesc al omului corespunde dispoziției sale, adică sufletul său este afectat de greșeli și defecte de care ar trebui să se elibereze prin viața sa pământească. Aceste defecte și slăbiciuni nu sunt aceleași la fiecare ființă umană, și anume pentru că fiecare substanță sufletească a trăit anterior într-o altă formă exterioară în care anumite particularități, bune sau rele, au fost dezvoltate într-o măsură mai mare sau mai mică. În consecință, oamenii vor fi, de asemenea, destul de diferiți în natura lor și, prin urmare, vor avea nevoie și de mijloace diferite de educație pentru a promova ceea ce este bun în ei și pentru a depăși ceea ce poate fi numit deficitar sau rău. Acum ar fi complet greșit să presupunem că toate sufletele au aceeași formă în momentul întrupării lor pe Pământ. Dimpotrivă, există atât de multe diferențe, iar omul atribuie această diferență a ființelor "eredității". În aparență, în exterior, se poate părea ca și cum copiii ar fi trebuit să accepte o anumită povară pentru parcursul lor pământesc, și anume particularități ale naturii lor care pot fi atât benefice, cât și perturbatoare pentru dezvoltarea spirituală, dar pentru care nu ar putea fi considerați responsabili, deoarece, conform raționamentului lor, "ereditatea" are un cuvânt de spus fără să aibă vreo vină, prin urmare este nevoie de o forță corespunzător mai mare pentru a lupta și a depăși aceste defecte înnăscute. Omul trebuie să lupte împotriva tuturor defectelor sale și să lucreze asupra lui însuși pentru a ajunge la maturitatea sufletului. Iar dacă în el predomină instinctele particulare, el trebuie să fie conștient de faptul că nu dispoziția părintească este cea care determină firea ființei umane, ci faptul că ființa umană a permis ca tocmai acele slăbiciuni și defecte din nenumăratele întrupări de dinaintea stadiului de ființă umană să devină firea sa, în care ființa se simțea bine și nu făcea nimic pentru a se elibera de aceste defecte și lipsuri. Și acum, pe Pământ, are cu siguranță voința de a face acest lucru, dar are o anumită slăbiciune. Și își simte neajunsurile ca pe un drept bun, deoarece consideră că acestea au apărut fără vina sa. Și totuși, a fost voința sa liberă să se alăture acelor oameni, pentru timpul umblării sale pământești, care sunt asemănători în natura lor. Tocmai această aceeași natură a avut atracție pentru sufletul care caută să se întrupeze și, în consecință, se vorbește în general de moștenire, deși părinții trupești nu au nici o cotă-parte din natura sufletelor pe care trebuie să le îngrijească în timpul cât sunt pe Pământ. Și de aceea, fiecare suflet trebuie să abordeze el însuși munca de dezvoltare superioară. Aceasta nu îi poate fi luată niciodată de către un semen, nici măcar de către părinții trupești. În același mod, părinții sunt fără vină pentru atașamentul copiiilor lor, chiar dacă se pare că aceștia suferă de pe urma moștenirii părinților lor. Fiecare ființă poartă răspunderea pentru ea însăși, cu excepția faptului că ființa umană ca atare ar trebui sfătuită să lucreze asupra ei însăși atâta timp cât este încă încredințată grijii părinților săi trupești. Căci fiecare ființă umană trebuie să lucreze asupra sufletului său însuși, altfel nu se poate elibera de fosta sa vină de păcat....

Amin

(Această parte a proclamației a fost scrisă de o mână străină, nota. Ed.)

Heredity.... Disposition.... Parents....

The human being's course of life corresponds to his nature, i.e. faults and imperfections adhere to his soul from which it should free itself during its earthly life. These faults and imperfections are not the same in every person because every substance of soul has previously lived in a different external form in which certain good or bad peculiarities had developed to a greater or lesser degree. Consequently people's nature will be quite different too and likewise require different methods of teaching to promote what is good in them and to overcome what can be regarded as inadequate or bad. It would now be completely wrong to assume that all souls are formed alike at the moment of their embodiment on earth. There are in fact many differences and the human being assigns these differences between the beings to 'heredity'. Outwardly it may indeed appear as if the children would have to accept a certain burden during the course of their life, namely peculiarities of their being which can either be helpful or a hindrance to their spiritual development but for which they could not be held responsible, because they reason that their 'genetic make-up' is not their own fault and that it therefore requires more strength to combat and to overcome these inborn defects.

The human being has to combat all his defects and improve himself to acquire maturity of soul. And if specific instincts are predominant in him he should understand that human nature is not determined by parental disposition but that the human being had allowed precisely those weaknesses and imperfections to become part of his nature during the infinitely many embodiments before the human stage, during which the being felt comfortable and did nothing to liberate itself from such faults and flaws. And now on earth it may well have the will to do so but it has a certain weakness. It considers its deficiency as its just right because it regards them as its inheritance without fault of its own. And yet it was its own volition to join people whose nature resembles its own during the time of its earthly life.

Precisely this similarity of nature had attracted the soul seeking incarnation, consequently one generally speaks of heredity even though the physical parents had no share in the nature of the souls in their care during the time on earth. Hence every soul has to deal with the task of higher development itself. This task can never be done by another human being, not even by the physical parents. Likewise, the parents are not responsible for the disposition of their children even though it may appear as if the children have to endure parental heredity. Every being is responsible for itself, although the human being as such should be educated to improve himself as long as he is still in the care of his physical parents, because every person has to accomplish the work on his soul himself otherwise he will not be able to liberate himself from his past guilt of sins....

Amen