• Înapoi

Plecarea prematură involuntară.... Lumea de dincolo....

Soarta nemeritată a celor care, împotriva voinței lor, trebuie să se sacrifice pentru comportamentul nedrept al unor popoare dușmănoase nu va rămâne neavenită, deoarece trebuie să se aplice o pedeapsă dreaptă atunci când sufletele sunt private de timpul de grație acordat pentru întruparea lor pe Pământ din vina oamenilor și astfel nu se pot maturiza așa cum este posibil cu o durată lungă de viață. Este o scurtare nemeritată a vieții pământești, care le aduce, desigur, eliberarea de formă, dar le permite să intre în lumea de dincolo într-o stare imatură. Sufletul nu poate fi considerat decât în funcție de starea sa de maturitate, el trebuie să intre în sferele care corespund gradului său de maturitate. Dar este de la sine înțeles că o astfel de încheiere a vieții umane trebuie să își găsească ispășirea într-o anumită situație dificilă, deoarece nimic nu poate rămâne neispășit care este greșit în fața lui Dumnezeu. Căci nimeni nu are dreptul să dispună de viața unui semen. Pe de altă parte, însă, sufletului uman trebuie să i se ofere posibilitatea de a continua în lumea de dincolo răscumpărarea de sine întreruptă pe Pământ. De aceea, mai ales celor care au plecat prematur din viață li se atribuie un câmp bogat de muncă în lumea de dincolo, astfel încât voința lor trebuie doar să fie bună pentru a le ridica starea sufletească în conformitate cu viața pământească. Dacă evoluția sufletului este întreruptă din cauza unei greșeli exterioare, ființei din lumea de dincolo i se deschid cele mai de neconceput posibilități pentru a ajunge totuși la starea de maturitate, cu condiția ca voința să fie activă în mod corespunzător și ca ființa să tânjească după Dumnezeu. Cu toate acestea, mai ales în cazul unei persoane plecate prematur, pericolul este foarte mare ca sufletul să nu se poată despărți de sfera pământească, deoarece a părăsit-o înainte de a-și putea învinge înclinația spre materie, spre toate plăcerile pământești. Și există un mare pericol ca ea să nu se folosească de oportunitățile din lumea de dincolo, pentru că este încă prea legată de Pământ, dar trebuie să renunțe la voința sa, așa cum a făcut-o în viața pământească, pentru a putea urma calea dezvoltării superioare. Chiar și acum, voința sa nu poate fi dirijată cu forța în sus, sufletul este liber, ca și pe Pământ, să se întoarcă de bună voie în sus sau în jos, deși nenumărate ființe de lumină se străduiesc pentru un astfel de suflet. Dar viața pământească va aduce puține succese spirituale celor care sunt vinovați de moartea timpurie a unei persoane, deoarece această vină îngroașă acoperământul propriului lor suflet, iar eliberarea de un astfel de acoperământ este extrem de dificilă, astfel încât ființa umană va trebui să lupte nespus de mult dacă vrea să se elibereze de această mare vină, iar starea sa sufletească va fi foarte joasă atunci când va părăsi viața pământească, iar în lumea de dincolo va trebui să ispășească cu amărăciune vina sa....

Amin

Partiram involuntariamente cedo.... Além....

O destino imerecido daqueles que, contra a sua vontade, têm de sacrificar-se pela conduta injusta dos povos odiosos, não permanecerá sem defesa, pois deve haver justa retribuição quando as almas são privadas do seu tempo concedido de graça de encarnação na Terra por culpa humana e, portanto, não podem amadurecer como é possível com um longo período de vida. É um encurtamento imerecido da vida terrena que, reconhecidamente, lhes traz libertação da forma, mas que os deixa entrar no além em estado imaturo. A alma só pode ser considerada de acordo com o seu estado de maturidade, ela deve entrar nas esferas que correspondem ao seu grau de maturidade. Mas escusado será dizer que tal fim da vida humana deve encontrar a sua expiação numa certa situação difícil, pois nada pode ficar sem ser expiado, o que é errado diante de Deus. Pois não cabe a ninguém dispor da vida de um ser humano semelhante. Por outro lado, porém, a alma humana deve ter a oportunidade de continuar a auto-redenção interrompida na Terra, no além. E, portanto, especialmente aqueles que partiram prematuramente da vida são designados para um rico campo de trabalho no além, de modo que sua vontade só precisa ser boa para elevar seu estado de alma de acordo com a vida terrena. Se o curso do desenvolvimento da alma é interrompido por uma falha externa, as possibilidades mais inconcebíveis estão abertas ao ser no além para, no entanto, poder alcançar o estado de maturidade, se apenas a vontade é correspondentemente ativa e o ser anseia por Deus. Mas especialmente no caso de uma pessoa que partiu prematuramente, o perigo é muito grande de que a alma não consiga se separar da esfera terrena, porque a deixou antes de poder superar a sua inclinação para a matéria, para todos os prazeres terrenos. E há um grande perigo de não fazer uso das oportunidades no além, porque ainda está demasiado ligado à terra, mas tem de abdicar da sua própria vontade, tal como fez na vida terrena, para poder seguir o caminho do desenvolvimento superior. Mesmo agora a sua vontade não pode ser dirigida à força para cima, a alma é livre, como na Terra, para se virar por si mesma para cima ou também para baixo, embora incontáveis seres de luz se esforcem por tal alma. Mas a vida terrena trará pouco sucesso espiritual àqueles que são culpados pela morte precoce de uma pessoa, pois esta culpa engrossa a capa da sua própria alma, e a libertação de tal capa é extremamente difícil, assim o ser humano terá de lutar de forma indescritível se quiser libertar-se desta grande culpa, e o seu estado de alma será muito baixo quando deixar a vida terrena, e no além terá de expiar amargamente a sua culpa....

Amém