• Înapoi

Plecarea prematură involuntară.... Lumea de dincolo....

Soarta nemeritată a celor care, împotriva voinței lor, trebuie să se sacrifice pentru comportamentul nedrept al unor popoare dușmănoase nu va rămâne neavenită, deoarece trebuie să se aplice o pedeapsă dreaptă atunci când sufletele sunt private de timpul de grație acordat pentru întruparea lor pe Pământ din vina oamenilor și astfel nu se pot maturiza așa cum este posibil cu o durată lungă de viață. Este o scurtare nemeritată a vieții pământești, care le aduce, desigur, eliberarea de formă, dar le permite să intre în lumea de dincolo într-o stare imatură. Sufletul nu poate fi considerat decât în funcție de starea sa de maturitate, el trebuie să intre în sferele care corespund gradului său de maturitate. Dar este de la sine înțeles că o astfel de încheiere a vieții umane trebuie să își găsească ispășirea într-o anumită situație dificilă, deoarece nimic nu poate rămâne neispășit care este greșit în fața lui Dumnezeu. Căci nimeni nu are dreptul să dispună de viața unui semen. Pe de altă parte, însă, sufletului uman trebuie să i se ofere posibilitatea de a continua în lumea de dincolo răscumpărarea de sine întreruptă pe Pământ. De aceea, mai ales celor care au plecat prematur din viață li se atribuie un câmp bogat de muncă în lumea de dincolo, astfel încât voința lor trebuie doar să fie bună pentru a le ridica starea sufletească în conformitate cu viața pământească. Dacă evoluția sufletului este întreruptă din cauza unei greșeli exterioare, ființei din lumea de dincolo i se deschid cele mai de neconceput posibilități pentru a ajunge totuși la starea de maturitate, cu condiția ca voința să fie activă în mod corespunzător și ca ființa să tânjească după Dumnezeu. Cu toate acestea, mai ales în cazul unei persoane plecate prematur, pericolul este foarte mare ca sufletul să nu se poată despărți de sfera pământească, deoarece a părăsit-o înainte de a-și putea învinge înclinația spre materie, spre toate plăcerile pământești. Și există un mare pericol ca ea să nu se folosească de oportunitățile din lumea de dincolo, pentru că este încă prea legată de Pământ, dar trebuie să renunțe la voința sa, așa cum a făcut-o în viața pământească, pentru a putea urma calea dezvoltării superioare. Chiar și acum, voința sa nu poate fi dirijată cu forța în sus, sufletul este liber, ca și pe Pământ, să se întoarcă de bună voie în sus sau în jos, deși nenumărate ființe de lumină se străduiesc pentru un astfel de suflet. Dar viața pământească va aduce puține succese spirituale celor care sunt vinovați de moartea timpurie a unei persoane, deoarece această vină îngroașă acoperământul propriului lor suflet, iar eliberarea de un astfel de acoperământ este extrem de dificilă, astfel încât ființa umană va trebui să lupte nespus de mult dacă vrea să se elibereze de această mare vină, iar starea sa sufletească va fi foarte joasă atunci când va părăsi viața pământească, iar în lumea de dincolo va trebui să ispășească cu amărăciune vina sa....

Amin

Fallecimiento prematuro involuntario.... Más allá....

El destino inmerecido de los que, contra su voluntad, tienen que sacrificarse por la conducta injusta de los pueblos odiosos no quedará impune, pues debe haber una justa retribución cuando las almas se ven privadas del tiempo de gracia que se les ha concedido de encarnar en la tierra por culpa humana y, por tanto, no pueden madurar como es posible con una larga vida. Es un acortamiento inmerecido de la vida terrenal que, ciertamente, les trae la liberación de la forma, pero solo les permite entrar en el más allá en un estado inmaduro. El alma sólo puede ser considerada según su estado de madurez, debe entrar en las esferas que corresponden a su grado de madurez. Pero no hace falta decir que tal finalización forzada de la vida humana debe encontrar su expiación, ya que nada puede quedar sin expiar lo que está mal ante Dios. Porque a nadie le corresponde disponer de la vida de un semejante. Sin embargo, por otro lado, el alma humana debe tener la oportunidad de poder continuar en el más allá la autorredención interrumpida en la tierra. Y por eso, especialmente a los que partieron de la vida prematuramente, se les asigna un rico campo de trabajo en el más allá, de modo que su voluntad sólo tiene que ser buena para elevar su estado de alma, oportunidad similar a la que ofrece la vida terrenal. Si el curso del desarrollo del alma se interrumpe por una culpa externa, se abren para el ser en el más allá las posibilidades más inconcebibles para poder, no obstante, alcanzar el estado de madurez, si sólo la voluntad es correspondientemente activa y el ser anhela a Dios. Sin embargo, sobre todo en el caso de una vida que ha partido prematuramente, el peligro es muy grande de que el alma no pueda separarse de la esfera terrenal, ya que la dejó antes de haber podido superar su inclinación hacia la materia, hacia todos los placeres terrenales. Y hay un gran peligro de que no aproveche las oportunidades del más allá porque todavía está demasiado atado a la tierra, pero tiene que entregar su voluntad misma como lo hizo en la vida terrenal para poder seguir el camino del desarrollo superior. Incluso ahora su voluntad no puede ser dirigida a la fuerza hacia arriba, el alma es libre, al igual que en la tierra, de girar por sí misma hacia arriba o también hacia abajo, aunque innumerables seres de luz se esfuerzan por tal alma. Pero la vida terrenal traerá poco éxito espiritual a los culpables de la muerte prematura de una persona, pues esta culpa hace mas espesa la cubierta de su propia alma, y la liberación de tal cubierta es extremadamente difícil, por lo que el ser humano tendrá que luchar indeciblemente si quiere liberarse de esta gran culpa, y su estado de alma será muy bajo cuando deje la vida terrenal, y en el más allá tendrá que expiar amargamente su culpa....

Amén