• Înapoi

Plecarea prematură involuntară.... Lumea de dincolo....

Soarta nemeritată a celor care, împotriva voinței lor, trebuie să se sacrifice pentru comportamentul nedrept al unor popoare dușmănoase nu va rămâne neavenită, deoarece trebuie să se aplice o pedeapsă dreaptă atunci când sufletele sunt private de timpul de grație acordat pentru întruparea lor pe Pământ din vina oamenilor și astfel nu se pot maturiza așa cum este posibil cu o durată lungă de viață. Este o scurtare nemeritată a vieții pământești, care le aduce, desigur, eliberarea de formă, dar le permite să intre în lumea de dincolo într-o stare imatură. Sufletul nu poate fi considerat decât în funcție de starea sa de maturitate, el trebuie să intre în sferele care corespund gradului său de maturitate. Dar este de la sine înțeles că o astfel de încheiere a vieții umane trebuie să își găsească ispășirea într-o anumită situație dificilă, deoarece nimic nu poate rămâne neispășit care este greșit în fața lui Dumnezeu. Căci nimeni nu are dreptul să dispună de viața unui semen. Pe de altă parte, însă, sufletului uman trebuie să i se ofere posibilitatea de a continua în lumea de dincolo răscumpărarea de sine întreruptă pe Pământ. De aceea, mai ales celor care au plecat prematur din viață li se atribuie un câmp bogat de muncă în lumea de dincolo, astfel încât voința lor trebuie doar să fie bună pentru a le ridica starea sufletească în conformitate cu viața pământească. Dacă evoluția sufletului este întreruptă din cauza unei greșeli exterioare, ființei din lumea de dincolo i se deschid cele mai de neconceput posibilități pentru a ajunge totuși la starea de maturitate, cu condiția ca voința să fie activă în mod corespunzător și ca ființa să tânjească după Dumnezeu. Cu toate acestea, mai ales în cazul unei persoane plecate prematur, pericolul este foarte mare ca sufletul să nu se poată despărți de sfera pământească, deoarece a părăsit-o înainte de a-și putea învinge înclinația spre materie, spre toate plăcerile pământești. Și există un mare pericol ca ea să nu se folosească de oportunitățile din lumea de dincolo, pentru că este încă prea legată de Pământ, dar trebuie să renunțe la voința sa, așa cum a făcut-o în viața pământească, pentru a putea urma calea dezvoltării superioare. Chiar și acum, voința sa nu poate fi dirijată cu forța în sus, sufletul este liber, ca și pe Pământ, să se întoarcă de bună voie în sus sau în jos, deși nenumărate ființe de lumină se străduiesc pentru un astfel de suflet. Dar viața pământească va aduce puține succese spirituale celor care sunt vinovați de moartea timpurie a unei persoane, deoarece această vină îngroașă acoperământul propriului lor suflet, iar eliberarea de un astfel de acoperământ este extrem de dificilă, astfel încât ființa umană va trebui să lupte nespus de mult dacă vrea să se elibereze de această mare vină, iar starea sa sufletească va fi foarte joasă atunci când va părăsi viața pământească, iar în lumea de dincolo va trebui să ispășească cu amărăciune vina sa....

Amin

I deceduti involontari anzitempo – L’aldilà

L’immeritato destino di coloro che devono sacrificarsi contro la loro volontà per il modo d’agire ingiusto di popoli colmi d’odio non rimarrà senza vendetta, perché deve trovare una giusta ricompensa, quando delle anime perdono il tempo di Grazia concesso loro nell’incorporazione sulla Terra, per colpa di uomini e quindi non possono maturare così com’è possibile con una lunga durata di vita. E’ un’immeritata abbreviazione della vita terrena, che porta loro bensì la liberazione dalla forma, ma li fa entrare in uno stato immaturo nell’aldilà. All’anima ora può essere dato solo secondo il suo stato di maturità, deve entrare nelle sfere, che corrispondono al suo grado di maturità. Ma ora s’intende, che un tale finire della vita umana in una certa situazione di costrizione deve trovare la sua espiazione, perché nulla può rimanere non espiato, ciò che è ingiusto davanti a Dio. Perché non spetta a nessuno, di disporre della vita di un prossimo. D’altra parte però all’anima dell’uomo deve essere data la possibilità di poter continuare nell’aldilà la sua auto redenzione interrotta sulla Terra. E perciò a coloro che sono usciti anzitempo dalla vita viene assegnato un vasto campo di lavoro nell’aldilà, in modo che la loro volontà ha soltanto da essere buona, per portare in Alto il suo stato dell’anima rispetto alla vita terrena. Quando il percorso di sviluppo dell’anima viene interrotto per colpa estranea, allora all’essere nell’aldilà sono aperte le possibilità le più inimmaginabili, per poter raggiungere comunque lo stato di maturità, se soltanto la volontà è rispettivamente mobile e l’essere desidera Dio. Ma in un uomo che è uscito anzitempo dalla vita, esiste proprio un pericolo molto grande, che l’anima non è in grado di staccarsi dalla sfera terrestre, dato che ha lasciata questa, prima che potesse superare la tendenza per la materia, per tutte le gioie terrene. Ed il pericolo che non sfrutti le occasioni nell’aldilà è molto grande perché è ancora troppo legata alla Terra, ma lei stessa deve rinunciare alla sua volontà come nella vita terrena, per poter ora percorrere il cammino dello sviluppo verso l’Alto. Ora la sua volontà non può essere guidata con la forza verso l’Alto, l’anima è libera proprio come sulla Terra, di rivolgersi per propria spinta verso l’Alto o anche verso l’abisso, benché innumerevoli esseri di Luce si prendano cura di una tale anima. Ma a coloro, che hanno causato il precoce decesso di un uomo, la vita terrena in relazione allo spirituale porterà poco successo, perché a causa di questa colpa ispessiscono l’involucro della loro propria anima, e la liberazione da un tale involucro è estremamente difficile, quindi l’uomo avrà indicibilmente da lottare, se si vuole liberare da questa grande colpa, e lo stato della sua anima sarà molto difficile, quando anche lui lascia la vita terrena, e nell’aldilà dovrà pentirsi amaramente per la sua colpa.

Amen