• Înapoi

Răscumpărarea de sine.... Dragoste.... Renunțarea la voință....

Nu poate exista răscumpărare pentru o ființă care nu se supune voinței divine. Este adevărat că și la ea continuă să vină indicații, a căror ascultare o poate conduce pe calea cea bună, dacă nu se opune în mod deschis. Nu există o altă posibilitate de autorecompensare decât prin renunțarea la propria voință, întrucât aceasta a dus la apostazia de la Dumnezeu. Atâta timp cât ființa rezistă, atâta timp cât se crede mai puternică, adică atâta timp cât mai vrea să se exprime în mod opus, eliberarea de formă este imposibilă.

Nu există altă cale spre Dumnezeu decât aceea de a te transforma într-o ființă de lumină prin slujirea în iubire..... Iar slujirea în iubire este o supunere conștientă față de Cel care este iubirea veșnică în sine. Ființa umană care servește va face întotdeauna ceva care este o binecuvântare pentru semenii săi. Ea va încerca să atenueze greutățile, va ajuta la suportarea suferinței, se va strădui să îmbunătățească soarta semenilor săi și va fi mereu pregătită pentru ei. Și toate acestea presupun iubire și, în consecință, ea va săvârși aceste fapte cu Dumnezeu, căci toate acțiunile de iubire trebuie să o unească cu iubirea eternă, întrucât Dumnezeu Însuși este prezent în orice faptă de iubire. Și acolo unde este Dumnezeu, nici o altă putere nu are spațiu și putere.... Așadar, ființa umană este răscumpărată din această situație dacă este conectată cu Dumnezeu.... Iar a fi unit cu Dumnezeu înseamnă și a face tot ceea ce Dumnezeu îi prescrie să facă. Înseamnă să renunțe complet la propria voință și să lase să prevaleze doar voința lui Dumnezeu.... Mai mult, înseamnă să fie complet absorbită de voința divină, să realizeze tot ceea ce contribuie la răscumpărarea de sine.... să se îngrijească de trupul și sufletul aproapelui și să-L slujească pe Dumnezeu în cea mai profundă iubire și smerenie. Adesea nu va fi ușor pentru ființă să slujească acolo unde ar prefera să domnească, însă dragostea pentru Dumnezeu este forța motrice a fiecărei slujiri, iar această dragoste îi dă putere.... Căci dacă ființa umană este înflăcărată de iubire pentru Dumnezeu, iubirea divină va cuprinde și ea copilul pământean și acesta va simți această iubire în dorința crescută pentru El.... Și slujește cu atât mai bucuros cu cât se unește mai intim cu Dumnezeu prin iubire....

Amin

L’auto redenzione – L’amore – Rinunciare alla volontà

Non può esistere nessuna Redenzione per un essere che non si sottomette alla divina Volontà. Anche a lui continuano ad arrivare continuamente delle indicazioni e se vi bada, possono guidarlo sulla retta via, se non si ribella apertamente. Non esiste nessun’altra possibilità dell’auto redenzione se non attraverso la rinuncia alla propria volontà, dato che questa appunto ha provocato la caduta da Dio. Finché l’essere si oppone, finché crede di essere più forte esso stesso, quindi vorrebbe ancora comportarsi in modo ribelle, non è possibile una liberazione dalla forma. Non esiste nessuna via verso Dio che formarsi in un essere d’amore attraverso il servire nell’amore e questo è un cosciente subordinarsi a Colui il Quale Egli Stesso E’ Amore. L’uomo che serve avrà sempre qualcosa da fare che è per la benedizione del prossimo, cercherà di lenire la miseria, aiuterà a portare la sofferenza, si sforzerà a migliorare la sorte del prossimo e sarà sempre disponibile per lui. Tutto questo premette l’amore e di conseguenza svolgerà queste opere con Dio, perché tutto l’agire nell’amore deve collegarlo con l’Amore Stesso, dato che Dio Stesso E’ presente in ogni opera d’amore. E dov’E’ Dio, nessun’altro Potere ha spazio e forza. Quindi l’uomo è redento da questo, soltanto se è unito con Dio. Essere unito con Dio significa fare anche tutto ciò che Dio gli prescrive di fare. Significa di rinunciare totalmente alla propria volontà e lasciar valere unicamente la Volontà di Dio. Significa inoltre di fondersi totalmente con la Volontà divina, eseguire tutto ciò che contribuisce all’auto redenzione, provvedere per corpo ed anima del suo prossimo e di servire Dio nel più profondo amore ed umiltà. Sovente non sarà facile per l’essere di servire, dove vorrebbe piuttosto dominare, ma l’amore per Dio è la forza di spinta per ogni prestazione di servizio e questo amore gli dà la Forza, perché quando l’uomo s’infiamma nell’amore per Dio, l’Amore divino afferra pure il figlio terreno e questo sente l’amore per Lui nell’accresciuto desiderio. Serve sempre più gioioso, più intimo è il collegamento con Dio attraverso l’amore.

Amen