• Înapoi

Răscumpărarea de sine.... Dragoste.... Renunțarea la voință....

Nu poate exista răscumpărare pentru o ființă care nu se supune voinței divine. Este adevărat că și la ea continuă să vină indicații, a căror ascultare o poate conduce pe calea cea bună, dacă nu se opune în mod deschis. Nu există o altă posibilitate de autorecompensare decât prin renunțarea la propria voință, întrucât aceasta a dus la apostazia de la Dumnezeu. Atâta timp cât ființa rezistă, atâta timp cât se crede mai puternică, adică atâta timp cât mai vrea să se exprime în mod opus, eliberarea de formă este imposibilă.

Nu există altă cale spre Dumnezeu decât aceea de a te transforma într-o ființă de lumină prin slujirea în iubire..... Iar slujirea în iubire este o supunere conștientă față de Cel care este iubirea veșnică în sine. Ființa umană care servește va face întotdeauna ceva care este o binecuvântare pentru semenii săi. Ea va încerca să atenueze greutățile, va ajuta la suportarea suferinței, se va strădui să îmbunătățească soarta semenilor săi și va fi mereu pregătită pentru ei. Și toate acestea presupun iubire și, în consecință, ea va săvârși aceste fapte cu Dumnezeu, căci toate acțiunile de iubire trebuie să o unească cu iubirea eternă, întrucât Dumnezeu Însuși este prezent în orice faptă de iubire. Și acolo unde este Dumnezeu, nici o altă putere nu are spațiu și putere.... Așadar, ființa umană este răscumpărată din această situație dacă este conectată cu Dumnezeu.... Iar a fi unit cu Dumnezeu înseamnă și a face tot ceea ce Dumnezeu îi prescrie să facă. Înseamnă să renunțe complet la propria voință și să lase să prevaleze doar voința lui Dumnezeu.... Mai mult, înseamnă să fie complet absorbită de voința divină, să realizeze tot ceea ce contribuie la răscumpărarea de sine.... să se îngrijească de trupul și sufletul aproapelui și să-L slujească pe Dumnezeu în cea mai profundă iubire și smerenie. Adesea nu va fi ușor pentru ființă să slujească acolo unde ar prefera să domnească, însă dragostea pentru Dumnezeu este forța motrice a fiecărei slujiri, iar această dragoste îi dă putere.... Căci dacă ființa umană este înflăcărată de iubire pentru Dumnezeu, iubirea divină va cuprinde și ea copilul pământean și acesta va simți această iubire în dorința crescută pentru El.... Și slujește cu atât mai bucuros cu cât se unește mai intim cu Dumnezeu prin iubire....

Amin

L'auto-libération – l'amour – Renoncer à sa volonté

Il ne peut exister aucune Libération pour un être qui ne se soumet pas à la Volonté divine. Même à lui des indications continuent à arriver continuellement et s'il s’en occupe, elles peuvent le guider sur la voie droite s'il ne se rebelle pas ouvertement. Il n'existe aucune autre possibilité pour l'auto-libération sinon au travers du renoncement à sa volonté, vu que celle-ci a provoqué la chute de Dieu. Tant que l'être s'oppose, tant qu’il croit être lui-même plus fort, alors il voudrait encore se comporter d’une manière rebelle, et une libération de la forme n'est pas possible.

Il n'existe aucune voie vers Dieu sinon celle de se former dans un être d'amour à travers le service dans l'amour et cela est une subordination consciente envers Celui qui est l’Amour Même. L'homme qui sert aura toujours quelque chose à faire qui est pour la bénédiction du prochain, il cherchera à adoucir sa misère, il aidera à porter sa souffrance, il s’efforcera d’améliorer le sort du prochain et sera toujours disponible pour lui. Tout cela suppose l'amour et par conséquent il exécutera ces œuvres avec Dieu, parce que toute action dans l'amour doit le relier avec l'Amour Même, vu que Dieu Lui-Même est présent dans chaque œuvre d'amour. Et là où est Dieu, aucun autre Pouvoir n’a d’espace et de force. Donc l'homme est racheté de ceux-ci, seulement s'il est uni avec Dieu. Être uni avec Dieu signifie faire tout ce que Dieu lui prescrit de faire. Cela suppose de renoncer totalement à sa volonté et laisser valoir uniquement la Volonté de Dieu. Cela suppose en outre de se fondre totalement avec la Volonté divine, d’exécuter tout ce qui contribue à l'auto-libération, pourvoir pour le corps et l’âme de son prochain et servir Dieu dans le plus profond amour et l’humilité. Il ne sera souvent pas facile pour l'être de servir là où il voudrait plutôt dominer, mais l'amour pour Dieu est la force de poussée pour chaque prestation de service et cet amour lui donne la Force, parce que lorsque l'homme s'enflamme dans l'amour pour Dieu, l'Amour divin saisit aussi le fils terrestre et celui-ci sent l'amour pour Lui avec une exigence accrue. Il sert toujours plus joyeusement, et plus intime est la liaison avec Dieu à travers l'amour.

Amen