• Înapoi

"Și lumea va fi izbăvită de tot păcatul...."

Și lumea va fi izbăvită de tot păcatul.... Astfel, Domnul a vorbit o dată oamenilor, a vestit pe Răscumpărătorul, a promis oamenilor răscumpărarea din orice păcat. Iar Iisus Hristos a împlinit această promisiune prin suferința și moartea Sa pe cruce. Dar cum vede lumea, adică omenirea însăși, această răscumpărare?.... Domnul a făcut totul pentru a împlini această promisiune, dar ce trebuie să facă omul pentru a avea parte de promisiunea divină?.... El trebuie să aibă mai întâi voința de a se lăsa răscumpărat.... Astfel, recunoscându-L pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, trebuie să vrea să aparțină celor care au fost răscumpărați prin moartea Sa pe cruce. El trebuie să fie dispus să primească harurile actului de mântuire, care este: O voință care este întărită prin rugăciunea inimii și care permite ca totul să se realizeze, astfel încât să poată fi pus în acțiune. Anterior, voința era legată de puterea adversarului și nu existau mijloace de a se elibera de această putere, deoarece ființa umană era prea slabă pentru a rezista din cauza vinovăției sale de păcat. Iubirea divină s-a dat pe Sine pentru ca puterea adversarului să fie frântă, astfel încât voința ființei umane să devină atât de puternică pentru a scăpa de această putere. Astfel, puterea voinței trebuie mai întâi solicitată prin rugăciune.... Și în același timp, ființa umană trebuie să se transforme într-o ființă iubitoare, ceea ce, de asemenea, este posibil pentru ea doar prin lucrarea de iubire a Domnului...... Căci păcatul se răscumpără doar prin iubire. Astfel, ființa umană care vrea să fie răscumpărată din păcat trebuie să stea în iubire, deci trebuie să fie pătrunsă, ca să zicem așa, de raza de iubire divină care l-a determinat pe Iisus Hristos să se sacrifice pentru vina de păcat a umanității. Ființa umană trebuie să afirme marea operă de milostenie, să recunoască iubirea lui Hristos și să dorească să poată face parte din cercul celor pentru care Domnul a murit pe cruce.... el trebuie să recunoască lucrarea de răscumpărare și să vrea să fie răscumpărat....

De aceea, oricine apelează la mila lui Dumnezeu de dragul lui Iisus, care îl imploră pe Iisus ca mijlocitor între el și Dumnezeu pentru mijlocirea sa, pretinde harurile lucrării de răscumpărare.... Dacă cereți Tatălui în numele Meu, El vă va da.... De dragul Fiului Său, toată vina păcatului va fi ștearsă, de dragul Fiului Său, iertarea păcatelor este asigurată pentru toți oamenii. Așadar, oricine crede în Iisus Hristos, că El este Fiul lui Dumnezeu, Care a răscumpărat lumea de tot păcatul prin moartea Sa pe cruce, va fi și el răscumpărat prin credința lui..... Căci acceptă harul pe care i-l oferă Însuși Răscumpărătorul, se lasă răscumpărat prin voința Lui..... El afirmă lucrarea de răscumpărare, recunoaște iubirea divină copleșitoare, își recunoaște vina extrem de mare, își recunoaște nevrednicia și neputința de a se elibera de ea. Își ridică mâinile implorându-l pe Hristos și îi cere îndurare.... Și astfel el devine liber de orice vină.... Lucrarea de iubire a Mântuitorului pentru omenire poate fi apreciată în măreția ei doar atunci când ființa umană își imaginează atât deliciile cerești, cât și suferințele de nedescris din lumea de dincolo, deci atât starea de răscumpărare, cât și cea de izgonire.... atunci când își imaginează că doar iubirea Sa infinită l-a determinat pe Iisus să ia asupra Sa o durere de nedescris pentru a cruța durerea sufletelor din lumea de dincolo. Totuși, dacă iubirea Sa nu este recunoscută, dacă actul de mântuire al Domnului este pus la îndoială sau chiar contestat, ființa umană se exclude din cercul celor pe care Domnul i-a răscumpărat prin moartea Sa pe cruce. Căci dacă Domnul, în dragostea Sa, îi oferă cel mai delicios dar al harului și el îl respinge, este vina lui dacă suferința de nedescris se abate asupra lui în lumea de dincolo. Nici o ființă nu poate fi răscumpărată fără Iisus Hristos, căci voința era legată, adică în puterea lui Satana, atâta timp cât Hristos Însuși nu a eliberat această voință.... Soluția a avut loc prin moartea lui Hristos pe cruce. Domnul a murit pentru toți și astfel fiecare voință poate deveni liberă de puterea potrivnicului, dar fără răscumpărare puterea potrivnicului este atât de mare încât ființa umană singură nu va putea niciodată scăpa de ea....

Amin

“En de wereld zal verlost zijn van alle zonden”

En de wereld zal verlost zijn van alle zonden. Zo heeft de Heer eens tot de mensen gesproken. Hij heeft de Verlosser verkondigd. Hij heeft de mensen de verlossing van alle schuld beloofd. En Jezus Christus heeft deze belofte vervuld door Zijn lijden en sterven aan het kruis. Maar hoe staat de wereld, dat wil zeggen de mensen zelf, tegenover deze verlossing? De Heer heeft alles gedaan om deze belofte te vervullen. Maar wat moet de mens doen om aan de goddelijke belofte deelachtig te kunnen worden?

Hij moet eerst de wil hebben om zich te laten verlossen. Hij moet dus door het erkennen van Christus als de Zoon van God en de Verlosser van de wereld tot diegenen willen behoren, die verlost worden door Zijn dood aan het kruis. Hij moet bereid zijn om de genaden van het verlossingswerk in ontvangst te nemen, zoals door vurig gebed een sterkere wil te krijgen, die alles uitvoerbaar laat worden, dus in de daad omgezet kan worden.

Voorheen was de wil door de macht van de tegenstander gebonden en er was geen middel om zich uit deze macht te bevrijden, want de mens was door zijn zondenschuld te zwak om tegenstand te bieden. De goddelijke liefde gaf zichzelf met dat doel over, dat de macht van de tegenstander gebroken werd, dus de wil van de mens zo sterk kon worden, dat ze zich uit deze macht kon ontrukken. Dus de wilskracht moet eens eerst gevraagd worden door het gebed.

En de mens moet zich tegelijkertijd tot een liefhebbend wezen vormen, wat eveneens nu pas mogelijk voor hem is door het liefdeswerk van de Heer. Want enkel door de liefde wordt de zonde uitgewist. Daarom moet de mens, die verlost wil worden van de zonde, in de liefde staan, dus eveneens door de straal van goddelijke liefde doordrongen zijn, die Jezus ertoe bewoog om Zich voor de zondenschuld van de mensheid op te offeren. De mensheid moet zich positief opstellen ten opzichte van het grote werk van barmhartigheid, de liefde van Christus inzien en zelf willen, dat hij in de kring van degenen mag staan, voor wie de Heer aan het kruis gestorven is. Hij moet het verlossingswerk erkennen en verlost willen worden.

Degene, die ter wille van Jezus een beroep doet op de barmhartigheid van God, die Jezus als middelaar tussen zichzelf en God om Zijn voorspraak smeekt, doet dus een beroep op de genaden van het verlossingswerk. Als u in Mijn naam de Vader vraagt, dan zal Hij het u geven. Ter wille van Zijn Zoon moet de hele zondenschuld gedelgd worden. Ter wille van Zijn Zoon wordt alle mensen vergeving van de zonde beloofd.

Degene, die dus gelooft in Jezus Christus, dat Hij de Zoon van God is, Die door Zijn dood aan het kruis de wereld verlost heeft van alle zonden, die zal ook door zijn geloof verlost worden. Want hij neemt de genade aan, die de Verlosser hem Zelf biedt. Hij laat zich door zijn wil verlossen. Hij aanvaardt het verlossingswerk. Hij erkent de enorm grote goddelijke liefde. Hij erkent zijn enorm grote schuld. Hij erkent zijn onwaardigheid en zijn machteloosheid om zichzelf daarvan te bevrijden. Hij heft smekend de handen op naar Christus en vraagt om erbarmen. En zo wordt hij vrijgemaakt van alle schuld.

Het liefdeswerk van de Heiland voor de mensheid kan pas dan in zijn grootte beseft worden, wanneer de mens zich zowel de hemelse gelukzaligheden, alsook het ontzaglijke lijden in het hiernamaals voorstelt, dus zowel de verloste, alsook de gebonden toestand. Wanneer hij zich voorstelt, dat alleen Zijn eindeloze liefde Jezus ertoe bewogen heeft onnoemelijke pijnen op zich te nemen om de zielen die pijnen in het hiernamaals te besparen.

Maar als Zijn liefde niet erkend wordt, dus het verlossingswerk van de Heer betwijfeld of geheel ontkend wordt, sluit de mens zichzelf uit van de kring van degenen, die de Heer verlost heeft door Zijn dood aan het kruis. Want als de Heer in Zijn liefde hem het heerlijkste genadegeschenk aanbiedt en hij wijst het af, is het zijn eigen schuld, wanneer hem in het hiernamaals onnoemelijk leed overkomt.

Zonder Jezus Christus kan geen enkel wezen verlost worden, als Christus Zelf deze wil niet verlost had, want de wil was zo lang gebonden, dat wil zeggen in de macht van satan. De verlossing vond plaats door de dood van Christus aan het kruis. De Heer stierf voor iedereen en daarom kan elke wil vrij worden van de macht van de tegenstander, maar zonder de verlossing is de macht van de tegenstander zo groot, dat de mens zich alleen nooit aan hem kan ontrukken.

Amen