• Înapoi

"Și lumea va fi izbăvită de tot păcatul...."

Și lumea va fi izbăvită de tot păcatul.... Astfel, Domnul a vorbit o dată oamenilor, a vestit pe Răscumpărătorul, a promis oamenilor răscumpărarea din orice păcat. Iar Iisus Hristos a împlinit această promisiune prin suferința și moartea Sa pe cruce. Dar cum vede lumea, adică omenirea însăși, această răscumpărare?.... Domnul a făcut totul pentru a împlini această promisiune, dar ce trebuie să facă omul pentru a avea parte de promisiunea divină?.... El trebuie să aibă mai întâi voința de a se lăsa răscumpărat.... Astfel, recunoscându-L pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, trebuie să vrea să aparțină celor care au fost răscumpărați prin moartea Sa pe cruce. El trebuie să fie dispus să primească harurile actului de mântuire, care este: O voință care este întărită prin rugăciunea inimii și care permite ca totul să se realizeze, astfel încât să poată fi pus în acțiune. Anterior, voința era legată de puterea adversarului și nu existau mijloace de a se elibera de această putere, deoarece ființa umană era prea slabă pentru a rezista din cauza vinovăției sale de păcat. Iubirea divină s-a dat pe Sine pentru ca puterea adversarului să fie frântă, astfel încât voința ființei umane să devină atât de puternică pentru a scăpa de această putere. Astfel, puterea voinței trebuie mai întâi solicitată prin rugăciune.... Și în același timp, ființa umană trebuie să se transforme într-o ființă iubitoare, ceea ce, de asemenea, este posibil pentru ea doar prin lucrarea de iubire a Domnului...... Căci păcatul se răscumpără doar prin iubire. Astfel, ființa umană care vrea să fie răscumpărată din păcat trebuie să stea în iubire, deci trebuie să fie pătrunsă, ca să zicem așa, de raza de iubire divină care l-a determinat pe Iisus Hristos să se sacrifice pentru vina de păcat a umanității. Ființa umană trebuie să afirme marea operă de milostenie, să recunoască iubirea lui Hristos și să dorească să poată face parte din cercul celor pentru care Domnul a murit pe cruce.... el trebuie să recunoască lucrarea de răscumpărare și să vrea să fie răscumpărat....

De aceea, oricine apelează la mila lui Dumnezeu de dragul lui Iisus, care îl imploră pe Iisus ca mijlocitor între el și Dumnezeu pentru mijlocirea sa, pretinde harurile lucrării de răscumpărare.... Dacă cereți Tatălui în numele Meu, El vă va da.... De dragul Fiului Său, toată vina păcatului va fi ștearsă, de dragul Fiului Său, iertarea păcatelor este asigurată pentru toți oamenii. Așadar, oricine crede în Iisus Hristos, că El este Fiul lui Dumnezeu, Care a răscumpărat lumea de tot păcatul prin moartea Sa pe cruce, va fi și el răscumpărat prin credința lui..... Căci acceptă harul pe care i-l oferă Însuși Răscumpărătorul, se lasă răscumpărat prin voința Lui..... El afirmă lucrarea de răscumpărare, recunoaște iubirea divină copleșitoare, își recunoaște vina extrem de mare, își recunoaște nevrednicia și neputința de a se elibera de ea. Își ridică mâinile implorându-l pe Hristos și îi cere îndurare.... Și astfel el devine liber de orice vină.... Lucrarea de iubire a Mântuitorului pentru omenire poate fi apreciată în măreția ei doar atunci când ființa umană își imaginează atât deliciile cerești, cât și suferințele de nedescris din lumea de dincolo, deci atât starea de răscumpărare, cât și cea de izgonire.... atunci când își imaginează că doar iubirea Sa infinită l-a determinat pe Iisus să ia asupra Sa o durere de nedescris pentru a cruța durerea sufletelor din lumea de dincolo. Totuși, dacă iubirea Sa nu este recunoscută, dacă actul de mântuire al Domnului este pus la îndoială sau chiar contestat, ființa umană se exclude din cercul celor pe care Domnul i-a răscumpărat prin moartea Sa pe cruce. Căci dacă Domnul, în dragostea Sa, îi oferă cel mai delicios dar al harului și el îl respinge, este vina lui dacă suferința de nedescris se abate asupra lui în lumea de dincolo. Nici o ființă nu poate fi răscumpărată fără Iisus Hristos, căci voința era legată, adică în puterea lui Satana, atâta timp cât Hristos Însuși nu a eliberat această voință.... Soluția a avut loc prin moartea lui Hristos pe cruce. Domnul a murit pentru toți și astfel fiecare voință poate deveni liberă de puterea potrivnicului, dar fără răscumpărare puterea potrivnicului este atât de mare încât ființa umană singură nu va putea niciodată scăpa de ea....

Amin

“Y el mundo será redimido de todo pecado....”

Y el mundo será redimido de todo pecado.... Esto es lo que el Señor dijo una vez a los hombres, anunció al Redentor, prometió a los hombres la Redención de toda culpa. Y Jesucristo cumplió está promesa a través de Su sufrimiento y la muerte en la cruz. Pero cómo ve el mundo, es decir, los hombres mismos, esta Redención?.... El Señor ha hecho todo lo posible para cumplir esta promesa; ¿Pero qué debe hacer el hombre para participar de la promesa divina? Primero debe tener la voluntad de ser redimido.... Debe, por tanto, querer ser uno de los que fueron redimidos a través de Su muerte en la cruz, reconociendo a Cristo con Hijo de Dios y Redentor del mundo.

Debe estar dispuesto para recibir las gracias de la Obra de redención, como; una voluntad fortaleciéndose a través de una oración íntima, que permite que todo se realiza, es decir, se pueda poner en acción. La voluntad estaba previamente atada por el poder del adversario, y no había forma de liberarse de este poder, porque el hombre era demasiado débil para defenderse debido a su culpa de pecado. El amor divino se entregó para que el poder del adversario fuera quebrantado, para que la voluntad humana se hiciera tan fuerte que pudiera librarse de este poder. Por eso es necesario exigir primero la fuerza de la voluntad a través de la oración.... Y al mismo tiempo el hombre debe formarse como un ser amoroso, lo que ahora también le es posible sólo mediante la Obra de Amor del Señor.... Porque sólo a través del amor se puede borrar el pecado.

Por tanto, quien quiera ser redimido del pecado debe permanecer en el amor, por así decirlo, ser penetrado por el rayo del amor divino que movió a Jesucristo a sacrificarse por la culpa del pecado de la humanidad. El hombre debe aceptar afirmativamente la gran Obra de Misericordia, reconocer a Cristo y querer estar en el círculo de aquellos por quienes el Señor murió en la cruz.... debe reconocer la Obra de la Redención y querer ser redimido....

Se aprovecha, pues, de las gracias del Obra de Redención, quien invoca la misericordia de Dios por causa de Jesús, quien ruega a Jesús su intercesión como mediador entre él y Dios.... Si pedís al Padre en Mi nombre, Él os lo daré.... Por amor a Su Hijo, toda culpa de pecados será borrada; por amor a Su Hijo, el perdón de los pecados estará asegurado a todos los hombres. Así que todo aquel que cree en Jesucristo, que es el Hijo de Dios, que redimió al mundo de todos los pecados a través de Su muerte en la cruz, también será redimido a través de su fe.... Porque acepta la gracia que el Redentor Mismo le ofrece, él mismo se deja redimir por su voluntad.... Afirma la Obra de la Redención, reconoce el excesivo amor de Dios, reconoce su culpa sobremanera grande, reconoce su indignidad y su impotencia para liberarse de ello. Levanta las manos en la súplica Cristo y pide misericordia.... Y así queda libre de toda culpa....

La obra de amor del Salvador por la humanidad sólo puede medirse en su grandeza cuando el hombre imagina todos los deleites celestiales como también los sufrimientos indescriptibles en el más allá, es decir, tanto en el estado redimido como el de desterrado.... cuando imagina que sólo Su amor infinito impulsó a Jesús a soportar un dolor indescriptible para evitar a las almas el dolor en el más allá. Pero si no se reconoce Su amor, es decir, se duda o incluso se cuestiona la Obra redentora del Señor, el hombre se excluye del círculo de aquellos a quienes el Señor redimió a través de Su muerte en la cruz.

Porque si el Señor en Su amor le ofrece el don más precioso de la gracia y él lo rechaza, es culpa suya si le sobrevienen sufrimientos indescriptibles en el más allá. Sin Jesucristo ningún ser puede ser redimido, porque la voluntad estaba atada tanto tiempo, es decir, en el poder de Satanás, mientras Cristo Mismo no había liberado esta voluntad.... La redención tuvo lugar a través de la muerte de Cristo en la cruz. El Señor murió por todos, y por eso toda voluntad puede quedar libre del poder del oponente, pero sin la Redención el poder del oponente sigue siendo tan grande que el hombre por sí solo nunca podrá liberarse de él....

amén