• Înapoi

Intervenția divină. Predicție.

Este o luptă zadarnică pe care lumea o duce una împotriva celeilalte, pentru că nu va ajunge la un rezultat satisfăcător. Domnul Cerului și al Pământului a hotărât că se va sfârși într-un mod diferit de cel pe care lumea îl speră. Dar acest sfârșit va fi de nedescris. Zgomotul luptei va fi acoperit de vocea lui Dumnezeu care răsună de Sus. Ea va provoca o confuzie incomensurabilă în rândul oamenilor, pentru că nicio poruncă umană nu va fi capabilă să o oprească și oamenii vor trebui să îndure fără putere mesajele Domnului. Și acum rămâne la latitudinea fiecărui individ să recunoască mâna lui Dumnezeu și să se supună ei sau să se răzvrătească împotriva destinului în cauză.

Căci gândurile omenirii vor fi îndreptate cu forța spre Dumnezeu, și binecuvântat este cel care găsește această cale și îl recunoaște pe Dumnezeu ca Autor al tuturor evenimentelor și se încredințează Lui și harului Său. Dar aceștia vor fi puțini, pentru că spiritul oamenilor este orbit, iluminismul lor modern i-a făcut să-și piardă credința într-o Ființă care determină totul pe Pământ și, în atitudinea lor exaltată, le este greu să găsească drumul înapoi la Dumnezeu, iar această aroganță spirituală este ruina lor.

Doar cine se simte mic și neputincios și cere ajutorul lui Dumnezeu își va păstra viața, fie că o predă și pe cea pământească. Dar cine crede că nu are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, și-a pierdut viața pământească și spirituală. Și dacă Dumnezeu îi lasă totuși viața pământească, acesta este doar un act de mare milă, pentru ca el să mai poată dobândi cunoștințe pe Pământ. Căci Domnul cunoaște inimile, El vede până în cele mai îndepărtate colțuri, El recunoaște orice emoție și nu lasă să piară ceea ce mai poate fi salvat. Și cine în mijlocul ororilor Îl cheamă pe Domnul în ajutor, în inima acestuia se va instala un calm minunat, el va recunoaște brusc că viața pământească este lipsită de valoare dacă nu este însoțită de o credință profundă, iar această cunoaștere îl va face să renunțe de bunăvoie la ceea ce înainte i se părea de dorit.

El se predă de bunăvoie Domnului și ia din mâna Lui, viața sau moartea. Cu toate acestea, el își predă trupul doar pentru a se trezi la viață în lumea de dincolo. Și astfel, plecarea sa din lume nu este ruină, ci înviere spre o viață mai bună. Voința divină ordonă fiecăruia locul său, El va lua din lume pe cel al cărui timp a ajuns la sfârșit și va da înapoi lumii pe cel a cărei schimbare pământească nu este încă încheiată. Pentru că nimic nu are loc la întâmplare, ci totul este determinat de înțelepciunea și iubirea lui Dumnezeu.

Dar cine nici atunci nu recunoaște mâna lui Dumnezeu, sufletul său este în mare pericol, căci nu există nici un mijloc de salvare pentru el. În timpul existenței sale pământești el a crescut la infinit distanța față de Dumnezeu și se străduiește din nou spre starea de izgonire, astfel că umblarea sa pe Pământ este complet inutilă, deoarece nu îl recunoaște pe Dumnezeu. Și de dragul acestor suflete, Dumnezeu lasă să răsune vocea Sa puternică. Dar dacă nici această chemare nu va fi ascultată, atunci soarta acestor suflete va fi doar damnarea veșnică.

Amin

Göttliches Eingreifen.... Voraussage....

Es ist ein vergeblicher Kampf, den die Welt gegeneinander führt, denn sie wird zu keinem befriedigenden Ergebnis kommen. Es ist vom Herrn des Himmels und der Erde beschlossen, daß dieser beendet werde in anderer Weise, als es die Welt erhofft. Doch es wird dieses Ende unbeschreiblich sein. Es wird das Kampfgetöse noch übertönt werden von der Stimme Gottes, die von oben tönt.... Sie wird eine maßlose Verwirrung anrichten unter den Menschen, denn es wird kein menschlicher Befehl ihr Einhalt gebieten können, und machtlos müssen die Menschen die Sendungen des Herrn über sich ergehen lassen. Und nun wird es einem jeden einzelnen überlassen bleiben, die Hand Gottes zu erkennen und sich ihr unterzuordnen oder sich aufzulehnen gegen das ihn betreffende Schicksal. Denn es soll der Menschheit Denken gewaltsam hingelenkt werden zu Gott, und gesegnet, der diesen Weg findet und Gott als den Urheber alles Geschehens erkennt und sich Ihm und Seiner Gnade empfiehlt. Doch es werden dies nur wenige sein, denn der Menschen Geist ist verblendet, ihre neuzeitlichen Aufklärungen haben sie den Glauben an ein Wesen, Das alles bestimmt auf Erden, verlieren lassen, und in ihrer erhabenen Einstellung finden sie schwer den Weg zu Gott zurück, und diese geistige Überheblichkeit ist ihr Verderb. Nur wer sich klein und machtlos fühlt und Gott um Hilfe anruft, der wird sein Leben behalten, ob er es auch irdisch hingibt.... Doch der Gottes Hilfe nicht zu benötigen glaubt, der hat sein Leben verspielt irdisch und geistig.... Und so ihm Gott dennoch das irdische Leben läßt, ist dies nur ein Akt größter Barmherzigkeit, auf daß er die Erkenntnis doch noch gewinnen soll auf Erden.... Denn der Herr kennt die Herzen, Er sieht in die fernsten Winkel, Er erkennt jede Regung und lässet nicht untergehen, was zu retten noch möglich ist. Und wer inmitten der Schrecknisse Gott den Herrn anruft um Hilfe, in dessen Herz wird eine wunderbare Ruhe einziehen, er wird das irdische Leben plötzlich als wertlos erkennen, so nicht der tiefe Glaube dieses begleitet, und diese Erkenntnis läßt ihn nun willig dahingeben, was ihm zuvor begehrenswert erschien. Er übergibt sich willig dem Herrn und nimmt aus Dessen Hand nun entgegen.... Leben oder Tod.... Er gibt jedoch nur seinen Körper hin, um im Jenseits zum Leben zu erwachen. Und also ist sein Abscheiden von der Welt nicht Untergang, sondern Auferstehung zu einem besseren Leben. Der göttliche Wille weiset einem jeden seinen Platz an, Er wird von der Welt nehmen, dessen Zeit beendet ist, und wird der Welt zurückgeben, dessen Erdenwandel noch nicht vollendet ist.... Denn nichts ist willkürlich, was geschieht, sondern alles von Gottes Weisheit und Liebe bestimmt. Doch wer auch dann noch nicht die Hand Gottes erkennt, dessen Seele ist in arger Not, denn für sie gibt es kein Mittel zur Rettung.... Sie hat die Entfernung von Gott unendlich vergrößert während ihres Erdendaseins und strebt wieder dem gebannten Zustand entgegen, also ist ihr Wandel auf Erden völlig nutzlos, da sie Gott nicht erkennt. Und um solcher Seelen willen läßt Gott Seine gewaltige Stimme ertönen.... Verhallt aber auch dieser Ruf ungehört, so ist dieser Seelen Los nur ewige Verdammnis....

Amen