• Înapoi

Adversitate insuportabilă....

Încă puțin timp și o adversitate aproape insuportabilă se va abate asupra Pământului. Acesta este începutul unei epoci în care ființa umană va deveni din nou mai conștientă de scopul său real, căci această adversitate îi va permite să-L găsească pe Dumnezeu, dar și să rămână cu El în vremuri mai îndepărtate. Iar această adversitate se va manifesta în forme foarte diferite, însă va fi întotdeauna cauzată de puteri superioare, astfel încât ființa umană nu va putea niciodată să evite sau să reducă adversitatea de una singură. Și astfel, oamenii vor găsi calea spre Dumnezeu mai repede decât înainte, și de aceea Domnul îi transmite Cuvântul Său ființei umane pentru ca ea să aibă un punct de sprijin în această perioadă de adversitate, pentru ca ea să fie întărită de acest Cuvânt și să își extragă puterea din el pentru perioada de încercări dificile. Și iarăși trebuie spus că numai acolo unde se primește Cuvântul divin.... unde lumina strălucește din Ceruri.... apare și o ușurare perceptibilă a greutăților pământești. Ființa umană va putea să-și reducă starea de suferință dacă voința sa este îndreptată spre Dumnezeu. Acesta este primul și ultimul motiv pentru care Dumnezeu permite ca astfel de adversități să treacă peste Pământ. Și nici o țară nu va fi scutită de ea, toți oamenii vor trebui să îndure suferința, pentru că sensul și scopul suferinței este întoarcerea la Dumnezeu, pentru că gândurile care s-au despărțit de Dumnezeu trebuie să se întoarcă din nou la El. Cu toate acestea, Domnul le promite protecția Sa celor care Îl iubesc.... Iar dacă credința în această promisiune este puternică, ființa umană va ieși din toate necazurile nevătămată în trup și suflet. Tatăl din Ceruri are El Însuși grijă de acest copil și îl călăuzește prin toate pericolele. Acum este clar evident că numai întoarcerea la Dumnezeu aduce salvarea din cele mai grave adversități, însă nu toți oamenii se pleacă în fața voinței divine, nu toți oamenii trag consecințele și reduc distanța față de Dumnezeu. Dimpotrivă, voința lor este din ce în ce mai mult îndreptată spre recuperarea bunurilor pământești și spre restabilirea vechii stări de viață. Și astfel, marea adversitate nu a adus acelor oameni o schimbare în gândirea lor, voința pentru materie, pentru rău, s-a întărit considerabil, dar gândul la Dumnezeu a fost minimalizat sau eliminat complet. Încercarea de a aduce Cuvântul lui Dumnezeu unor astfel de oameni este fără succes. Ei nu pot fi convinși de caracterul trecător al posesiunilor pământești în niciun alt mod, iar dacă degradarea completă a unor întinderi întregi de Pământ nu i-a făcut să conștientizeze acest lucru suficient de clar, orice aluzie este în van..... Înclinația spre materie este mai mare și cu greu poate fi depășită pe Pământ. Dar, din nou, dorința pentru aceasta nu poate declanșa în același timp o dorință pentru Dumnezeu și pentru Cuvântul Său. În consecință, ființa umană îl va respinge pe acesta din urmă. Iar această stare este mult mai dezolantă decât înainte, deoarece chiar și ultimul ajutor a eșuat și ființa umană nu poate fi împiedicată în voința sa liberă. Acestea sunt sufletele pe care Satana le are complet sub controlul său, numai rugăciunea pentru astfel de oameni poate exercita o influență schimbătoare, în măsura în care dragostea profundă pentru acești nefericiți vrea să-i elibereze de adversitatea sufletului....

Amin

Unerträgliche Not....

Eine geraume Zeit noch, und es geht über die Erde eine fast unerträgliche Not. Es ist dies der Beginn einer Epoche, in der sich der Mensch wieder mehr seiner eigentlichen Bestimmung bewußt wird, denn diese Not läßt ihn zu Gott finden, ihn aber auch bei Ihm verbleiben in ferneren Zeiten. Und es wird diese Not sich äußern in ganz verschiedener Form, doch immer werden höhere Gewalten die Ursache sein, also niemals der Mensch aus eigener Kraft fähig, die Not abzuwenden oder zu verringern. Und also finden die Menschen den Weg zu Gott dadurch eher als zuvor, und darum vermittelt der Herr dem Menschen Sein Wort, auf daß er in dieser Zeit der Not einen Halt habe, auf daß er durch dieses Wort erstarke und sich aus ihm Kraft hole für die Zeit der schweren Prüfungen. Und wieder muß gesagt werden, daß nur dort, wo das göttliche Wort in Empfang genommen wird.... wo das Licht aus den Himmeln leuchtet.... auch eine spürbare Erleichterung der irdischen Not zutage tritt. Es wird der Mensch sich seinen Leidenszustand verringern können, so sein Wille zu Gott gerichtet ist. Es ist dies erster und letzter Beweggrund, daß Gott solche Not über die Erde gehen läßt. Und es wird kein Land davon verschont bleiben, es werden alle Menschen Leid ertragen müssen, weil der Sinn und Zweck des Leidens die Rückkehr zu Gott ist, weil die Gedanken, die sich von Gott getrennt haben, wieder sich Ihm zuwenden sollen. Doch Seinen Schutz verheißet der Herr denen, die Ihn lieben.... Und so der Glaube an diese Verheißung stark ist, geht der Mensch unbeschädigt an Leib und Seele aus aller Trübsal hervor. Es nimmt der Vater im Himmel Selbst Sich dieses Kindes an, und Er geleitet es durch alle Gefahren hindurch. Es ist nun klar ersichtlich, daß nur das Zuwenden zu Gott Rettung bringt aus schwerster Not, jedoch nicht alle Menschen beugen sich dem göttlichen Willen, nicht alle Menschen ziehen die Konsequenzen und verringern ihren Abstand von Gott.... Ihr Wille gilt vielmehr in verstärktem Maß der Rückgewinnung irdischer Güter und dem Wiederherstellen des alten Lebenszustandes. Und also hat jenen Menschen die große Not keine Änderung ihres Denkens gebracht, der Wille zur Materie, zum Bösen, ist erheblich stärker geworden, der Gedanke an Gott jedoch minimal oder gänzlich ausgeschaltet. Solchen Menschen das Wort Gottes nahebringen zu wollen ist erfolglos. Sie können anders nicht von der Vergänglichkeit irdischen Besitzes überzeugt werden, und so der gänzliche Verfall ganzer Landstrecken ihnen dies nicht deutlich genug zum Bewußtsein brachte, ist jeglicher Hinweis vergeblich.... Der Hang zur Materie ist größer und wird auf Erden kaum überwunden werden können. Wiederum kann aber das Verlangen nach dieser nicht zu gleicher Zeit Verlangen nach Gott und Seinem Wort auslösen. Folglich wird der Mensch letzterem ablehnend gegenüberstehen. Und es ist dieser Zustand weit trostloser als zuvor, weil auch das letzte Hilfsmittel versagt hat und der Mensch nicht in seinem freien Willen behindert werden kann. Es sind dies die Seelen, die der Satan völlig in seiner Gewalt hat, nur das Gebet für solche Menschen kann einen verändernden Einfluß ausüben, sofern tiefe Liebe zu jenen Unglücklichen sie aus der Not der Seele befreien möchte....

Amen