• Înapoi

Transmigrația oricărei forme este necesară.... (Microcosmos?)

Prietenii din lumea de dincolo se îndreaptă spre voi plini de iubire pentru a- vă împlini dorința, și astfel primiți:

Lumea ca atare nu are decât un singur scop, acela de a conduce numeroasele ființe vii, purtătoare de potențe spirituale, spre o dezvoltare superioară, care nu poate avea loc decât într-un astfel de mediu în care apar rezistențe de tot felul, iar lumea le oferă pe acestea din belșug. Fie că este vorba de Pământ sau de multe alte corpuri cerești.... pretutindeni apar dificultăți de neimaginat pentru ființa vie, pentru a căror depășire trebuie să se depună toată energia. Dar în fiecare ființă vie o astfel de energie este disponibilă prin aportul de forță pe care fiecare ființă vie îl primește pentru a exista în primul rând ca atare. Prin urmare, dezvoltarea ulterioară depinde întotdeauna de măsura în care este utilizată această putere inerentă ființei vii. Adică, cu cât mai repede este îndeplinită activitatea care îi revine ființei vii, cu atât mai repede inteligența spirituală este eliberată de forma care o învăluie și poate începe următoarea etapă de dezvoltare. Acum este posibilă întrebarea în ce formă este garantată ființei vii dezvoltarea superioară cea mai rapidă.... Iar la această întrebare nu se poate răspunde vreodată decât că orice formă este indispensabilă.... și nu se poate stabili o limită decât acolo unde unirea nenumăratelor particule sufletești are ca rezultat deja un întreg.... unde, prin urmare, toate substanțele sufletești sunt prezente pentru a anima ultima întrupare.... forma ființei umane..... Cel mai fin impuls din ființa umană, cel mai delicat sentiment, se bazează numai pe suflet, care este în acord cu toate subtilitățile și care, la rândul său, este compus din cele mai fine particule sufletești, care sunt de cea mai importantă necesitate în construcția întregului, deoarece ele garantează sufletului acum format cel mai fin sentiment și facultate perceptivă din nou pentru cele mai mici minuni de creație ale iubirii divine. Acolo unde aceste componente cele mai fine ale sufletului nu ar fi prezente, omului i-ar lipsi complet simțul pentru minunile care au luat ființă și care încă mai iau ființă.... El pur și simplu nu ar fi capabil să privească ceea ce nu era deja viu în el însuși.... el trebuie să aibă tot ceea ce conține creația în cea mai mică componentă din el însuși.... sau, mai bine zis, fiecare substanță trebuie să fie prezentă în sufletul său, numai atunci el poate percepe și acest lucru în afara sa. Această instrucțiune lasă din nou deschisă întrebarea de ce fel sunt componentele micilor ființe vii și este ușor de explicat că ele poartă din nou toate substanțele ființelor vii încă mai mici în ele însele, dar, în consecință, simt doar în mod pur instinctiv tot ceea ce a progresat deja mai departe în dezvoltare, dar la rândul lor controlează ceea ce este substanțial deja prezent în aceste ființe vii. Cunoașterea unor astfel de cunoștințe, care sunt importante în doctrina creației, reprezintă cel mai mare avantaj pentru om, deoarece prin aceasta învață mai întâi să cunoască esența omului în toată diversitatea ei. El poate, ca să spunem așa, să intuiască din acest fapt că ființa umană este tocmai coroana creației divine.... că ea este atât de extrem de fin construită în sine, adică în sufletul său, încât nu este posibil ca o asemenea operă de artă să fi fost creată de un Creator atât de înțelept doar pentru durata unei singure vieți pământești.... Căci tot ceea ce observă în natură, fie că este vorba de piatră, de plante sau de viață animală, este prezent în el în atomi. Omul conține în sine întreaga operă a creației în cea mai mică miniatură. De aceea, el trebuie, de asemenea, să învingă în el însuși rezistențele care îl abordează pe om din exterior prin intermediul lumii, care trebuie înțeles în așa fel încât nenumăratele pericole din exterior stimulează ființa umană la cea mai mare rezistență.... dar, de asemenea, și atmosfera spirituală este stimulată de o rezistență permanentă din partea diferitelor substanțe sufletești care se află într-o luptă permanentă și numai în acest fel se poate întări și face sufletul accesibil la adevăruri mai înalte, mai luminoase. Așa cum fiecare ființă vie, chiar și cea mai mică, trebuie să desfășoare o anumită activitate, la fel și ființa umană, ca purtătoare a tuturor acestor entități, iar aceasta constă în primul rând în spiritualizarea acelor substanțe sufletești care se află încă în contradicție serioasă cu sarcina lor actuală, care ar prefera să se conformeze în continuare activității pământești care le era caracteristică prin sarcina pământească care le revenea odinioară în forma lor anterioară. Și de aceea ființa umană trebuie să lupte împotriva atâtor slăbiciuni, defecte și vicii, pentru că, de fiecare dată, particularitatea substanțelor legate în suflet răzbate și vrea să forțeze trupul, învelișul pământesc, să se conformeze, împotriva căreia trebuie să se opună cea mai mare rezistență în viața pământească. Numai astfel se înțelege ce responsabilitate extraordinară poartă ființa umană în viața pământească și cum lupta trebuie să fie constantă pentru a putea triumfa asupra tuturor pericolelor ca un adevărat învingător spiritual la sfârșitul zilelor și pentru a fi rezistat oricărei ispite, căci de câte ori spiritul este într-adevăr binevoitor, dar trupul este slab...

Amin

PREHOD SKOZI VSAKO OBLIKO-FORMO JE NUJEN .... (MIKRO-KOZMOS-SVET V MALEM ?) ....

Tvoji prijatelji iz onostranstva (angeli) se z Ljubeznijo obračajo k tebi, da izpolnijo tvoje želje, in zato prejmi:

Svet kot takšen ima samo en namen, in sicer voditi mnoga živa bitja, ki so nosilci duhovnih snovi na višji razvoj, ki se lahko zgodi samo v okolju, kjer se dogajajo vse vrste konfliktov (odporov), in te svet ponuja v zadostni količini. Bodisi, da je to na Zemlji ali na številnih drugih nebesnih telesih (planetih), vsepovsod se morajo živa bitja srečevati z nepojmljivimi težavami in potrebujejo vse svoje moči, da jih premagajo. Vendar je takšna moč na razpolago v vsakem živem bitju, skozi dotok moči katero prejema vsako živo bitje, da sploh lahko obstaja kot takšno. Zatorej je nadaljnji razvoj vedno odvisen od tega, v kolikšni meri se bo ta, znotraj živega bitja bivajoča moč uporabila. To pomeni: prej kot bo izpolnjena aktivnost, s katero je živo bitje obvezano (t.j. ki jo je dolžno izvršiti), hitreje bo osvobojena duhovna inteligenca forme-oblike, ki jo ovija, in lahko začne naslednjo stopnjo razvoja.

Zdaj je mogoče vprašati: katera oblika zagotavlja najhitrejši razvoj navzgor za živa bitja.... In odgovor na to vprašanje je lahko le, da je nujno iti skozi vsako obliko.... in, da je omejitev lahko postavljena le tam, kjer je združitev neštetih majhnih delcev duše že dosegla celoto.... kjer so torej prisotne vse substance duše, da bi oživile končno utelešenje.... obliko človeka.

Najbolj prefinjena čustva v ljudeh, najbolj nežno čustvo je le zaradi fino usklajene duše, ki je v zameno sestavljena iz še bolj subtilnih (nežnih, občutljivih) delcev duše. Oni so najpomembnejša nujnost pri gradnji celote, saj oni zagotavljajo kompletirani duši najbolj nežne občutke in dojemanje za najmanjša čudesa stvarstva Božanske Ljubezni.

Če te najbolj fine komponente duše ne bi obstajale (bile na voljo), človek ne bi razumel sedanjih in prihodnjih čudežev stvarjenja.... on enostavno ne bi bil sposoben videti nekaj, kar že ni oživljeno (živo) znotraj njega samega.... on mora vse, kar obstaja (znotraj) v stvarstvu, kot najmanjše komponente imeti znotraj sebe samega.... to je, vsaka snov mora biti prisotna v njegovi duši, šele takrat lahko on to prepozna tudi izven sebe samega.

Ta nauk pa povratno postavlja vprašanje, od kakšnih vrst komponent so ta majhna živa bitja sestavljena, in to je enostavno za pojasniti: vse one nosijo snovi še manjših živih bitij znotraj njih samih, vendar skladno s tem lahko le nagonsko čutijo vse to, kar je v razvoju že napredovalo, čeprav ob istem času zopet obvladati to, kar kot snov že obstaja (je na voljo) v teh živih bitjih.

Znanje o tej pomembni informaciji v doktrini stvarjenja je za človeka izjemna prednost, ker se bo šele skozi to naučil o značaju človeka v vsej raznolikosti.... Na osnovi tega dejstva lahko on tako rekoč presodi, da je človek res krona Božjega stvarstva.... da je on v sebi, to pomeni, njegova duša je tako prefinjeno konstruirana znotraj sebe, da bi za takšno umetniško delo bilo nemogoče, da bi bilo ustvarjeno od enega tako modrega Stvarnika samo za trajanje enega zemeljskega življenja.... vse kar on vidi v naravi, naj bo to na področju mineralnega, rastlinskega ali živalskega sveta, obstaja (je na voljo) v atomih tudi v njem (znotraj njega samega). Človek uteleša (prikriva) znotraj sebe samega celotno delo stvarstva v malem, v najbolj finem pomanjšanju. Zatorej mora on v sebi prav tako premagati nasprotovanja, ki mu pristopajo od zunaj.... iz sveta.... kar lahko razumemo tako, da neštete zunanje nevarnosti motivirajo človeka na najmočnejši odpor.... medtem, ko je prav tako duhovna atmosfera stimulirana skozi neprestani odpor in stalno borbo v različnih substancah ​​duše in lahko le tako postane močnejša, in duša odprta (dostopna) za višje svetlobne Resnice, le na ta način. Tako kot vsako, tudi najmanjše živo bitje mora opravljati določeno dejavnost, tako jo mora tudi človek kot nosilec vseh teh bitij. In ta se sestoji v prvi vrsti v poduhovljenju tistih snovi duše, ki so še vedno v škodljivem nasprotovanju glede na njihovo resnično nalogo, katere bi še vedno raje opravljale zemeljsko nalogo, ki jim je lastna, zaradi njihove pretekle zemeljske dolžnosti v eni od prejšnjih oblik.

Iz tega razloga se mora človek boriti proti tako mnogim slabostim, napakam in slabim navadam, ker značaj snovi zavezanih v duši se vedno znova pojavi in želi prisiliti telo, zemeljski ovoj na pristanek, kateremu bi se moral v zemeljskem življenju zelo močno upreti. In le na ta način je mogoče razumeti, da ima človek izredno odgovornost v času zemeljskega življenja; da mora bojevati stalni boj, da kot resnično poduhovljen ob koncu dneva lahko kot zmagovalec zatriumfira nad vsemi nevarnostmi in, da se je uprl vsem skušnjavam. Konec koncev kako pogosto je duh zares voljan, a telo je šibko (Matej 26:41). AMEN