• Înapoi

Transmigrația oricărei forme este necesară.... (Microcosmos?)

Prietenii din lumea de dincolo se îndreaptă spre voi plini de iubire pentru a- vă împlini dorința, și astfel primiți:

Lumea ca atare nu are decât un singur scop, acela de a conduce numeroasele ființe vii, purtătoare de potențe spirituale, spre o dezvoltare superioară, care nu poate avea loc decât într-un astfel de mediu în care apar rezistențe de tot felul, iar lumea le oferă pe acestea din belșug. Fie că este vorba de Pământ sau de multe alte corpuri cerești.... pretutindeni apar dificultăți de neimaginat pentru ființa vie, pentru a căror depășire trebuie să se depună toată energia. Dar în fiecare ființă vie o astfel de energie este disponibilă prin aportul de forță pe care fiecare ființă vie îl primește pentru a exista în primul rând ca atare. Prin urmare, dezvoltarea ulterioară depinde întotdeauna de măsura în care este utilizată această putere inerentă ființei vii. Adică, cu cât mai repede este îndeplinită activitatea care îi revine ființei vii, cu atât mai repede inteligența spirituală este eliberată de forma care o învăluie și poate începe următoarea etapă de dezvoltare. Acum este posibilă întrebarea în ce formă este garantată ființei vii dezvoltarea superioară cea mai rapidă.... Iar la această întrebare nu se poate răspunde vreodată decât că orice formă este indispensabilă.... și nu se poate stabili o limită decât acolo unde unirea nenumăratelor particule sufletești are ca rezultat deja un întreg.... unde, prin urmare, toate substanțele sufletești sunt prezente pentru a anima ultima întrupare.... forma ființei umane..... Cel mai fin impuls din ființa umană, cel mai delicat sentiment, se bazează numai pe suflet, care este în acord cu toate subtilitățile și care, la rândul său, este compus din cele mai fine particule sufletești, care sunt de cea mai importantă necesitate în construcția întregului, deoarece ele garantează sufletului acum format cel mai fin sentiment și facultate perceptivă din nou pentru cele mai mici minuni de creație ale iubirii divine. Acolo unde aceste componente cele mai fine ale sufletului nu ar fi prezente, omului i-ar lipsi complet simțul pentru minunile care au luat ființă și care încă mai iau ființă.... El pur și simplu nu ar fi capabil să privească ceea ce nu era deja viu în el însuși.... el trebuie să aibă tot ceea ce conține creația în cea mai mică componentă din el însuși.... sau, mai bine zis, fiecare substanță trebuie să fie prezentă în sufletul său, numai atunci el poate percepe și acest lucru în afara sa. Această instrucțiune lasă din nou deschisă întrebarea de ce fel sunt componentele micilor ființe vii și este ușor de explicat că ele poartă din nou toate substanțele ființelor vii încă mai mici în ele însele, dar, în consecință, simt doar în mod pur instinctiv tot ceea ce a progresat deja mai departe în dezvoltare, dar la rândul lor controlează ceea ce este substanțial deja prezent în aceste ființe vii. Cunoașterea unor astfel de cunoștințe, care sunt importante în doctrina creației, reprezintă cel mai mare avantaj pentru om, deoarece prin aceasta învață mai întâi să cunoască esența omului în toată diversitatea ei. El poate, ca să spunem așa, să intuiască din acest fapt că ființa umană este tocmai coroana creației divine.... că ea este atât de extrem de fin construită în sine, adică în sufletul său, încât nu este posibil ca o asemenea operă de artă să fi fost creată de un Creator atât de înțelept doar pentru durata unei singure vieți pământești.... Căci tot ceea ce observă în natură, fie că este vorba de piatră, de plante sau de viață animală, este prezent în el în atomi. Omul conține în sine întreaga operă a creației în cea mai mică miniatură. De aceea, el trebuie, de asemenea, să învingă în el însuși rezistențele care îl abordează pe om din exterior prin intermediul lumii, care trebuie înțeles în așa fel încât nenumăratele pericole din exterior stimulează ființa umană la cea mai mare rezistență.... dar, de asemenea, și atmosfera spirituală este stimulată de o rezistență permanentă din partea diferitelor substanțe sufletești care se află într-o luptă permanentă și numai în acest fel se poate întări și face sufletul accesibil la adevăruri mai înalte, mai luminoase. Așa cum fiecare ființă vie, chiar și cea mai mică, trebuie să desfășoare o anumită activitate, la fel și ființa umană, ca purtătoare a tuturor acestor entități, iar aceasta constă în primul rând în spiritualizarea acelor substanțe sufletești care se află încă în contradicție serioasă cu sarcina lor actuală, care ar prefera să se conformeze în continuare activității pământești care le era caracteristică prin sarcina pământească care le revenea odinioară în forma lor anterioară. Și de aceea ființa umană trebuie să lupte împotriva atâtor slăbiciuni, defecte și vicii, pentru că, de fiecare dată, particularitatea substanțelor legate în suflet răzbate și vrea să forțeze trupul, învelișul pământesc, să se conformeze, împotriva căreia trebuie să se opună cea mai mare rezistență în viața pământească. Numai astfel se înțelege ce responsabilitate extraordinară poartă ființa umană în viața pământească și cum lupta trebuie să fie constantă pentru a putea triumfa asupra tuturor pericolelor ca un adevărat învingător spiritual la sfârșitul zilelor și pentru a fi rezistat oricărei ispite, căci de câte ori spiritul este într-adevăr binevoitor, dar trupul este slab...

Amin

Necessário para andar por todos os formulários.... (Microcosmo?)

Os amigos do outro mundo se voltam para você cheios de amor para satisfazer o seu desejo, e assim receber:

O mundo como tal tem apenas um propósito, o de conduzir os muitos seres vivos, portadores de potências espirituais, a um desenvolvimento superior, que só pode ocorrer em tais ambientes, onde surgem resistências de toda a espécie, e o mundo as oferece em abundância. Seja na Terra ou em muitos outros corpos celestes.... Por toda a parte surgem dificuldades inimagináveis para o ser vivo, para a superação das quais toda a energia deve ser exercida. Mas em cada ser vivo essa energia está disponível através do fornecimento de força que cada ser vivo recebe para existir como tal, em primeiro lugar. O desenvolvimento posterior depende sempre, portanto, do grau de utilização deste poder inerente do ser vivo. Isto é, quanto mais cedo a atividade for realizada, que cabe ao ser vivo, mais cedo a inteligência espiritual se liberta da forma que a envolve e pode iniciar o seguinte estágio de desenvolvimento. Agora é possível saber de que forma o desenvolvimento superior mais rápido é garantido aos seres vivos.... E esta pergunta só pode ser sempre respondida que cada forma é indispensável para passar.... e só pode ser estabelecido um limite onde a união de inúmeras partículas da alma já resulta numa.... inteira onde, portanto, todas as substâncias da alma estão presentes para animar a última encarnação.... a forma do ser humano.... para animar. O impulso mais fino do ser humano, o sentimento mais delicado, só se baseia na alma que está sintonizada com todas as sutilezas e que, por sua vez, é composta das mais finas partículas da alma, que são da mais importante necessidade na construção do todo, pois garantem à alma agora formada o sentimento mais fino e a faculdade perceptiva novamente para os menores milagres da criação do amor divino. Onde esses componentes mais finos da alma não estivessem presentes, ao homem faltaria completamente o sentido dos milagres que surgiram e ainda estão surgindo.... ele simplesmente não seria capaz de ver aquilo que ainda não estava vivo em si mesmo.... ele deve ter tudo que a criação contém no mais ínfimo componente dentro de si mesmo.... ou melhor, cada substância deve estar presente em sua alma, só então ele também pode perceber isso fora de si mesmo. Esta instrução deixa novamente em aberto a questão de que tipo são os componentes dos pequenos seres vivos, e é fácil explicar que estes transportam novamente todas as substâncias dos seres vivos ainda mais pequenos em si mesmos, mas, por conseguinte, só sentem de forma puramente instintiva tudo aquilo que já progrediu mais no desenvolvimento, mas, por sua vez, controlam aquilo que já está substancialmente presente nestes seres vivos. O conhecimento de tal conhecimento, importante na doutrina da criação, é da maior vantagem para o ser humano, pois é através dele que ele aprende primeiro a conhecer a essência do ser humano em toda a sua diversidade. Ele pode, por assim dizer, medir deste facto que o ser humano é precisamente a coroa da criação divina.... que ele é tão finamente construído em si mesmo, ou seja, na sua alma, que uma tal obra de arte não poderia ter sido criada por um Criador tão sábio apenas durante a duração de uma vida terrena.... Pois tudo o que ele vê na natureza, seja na pedra, na vida vegetal ou animal, está presente nele em átomos. O homem contém dentro de si todo o trabalho de criação na mais ínfima miniaturização. Ele deve, portanto, vencer também dentro de si as resistências que se aproximam do homem de fora, através do mundo. que deve ser entendida de tal forma que inúmeros perigos externos estimulem o ser humano a uma maior resistência.... Mas também a atmosfera espiritual é estimulada pela constante resistência das várias substâncias da alma que estão em constante luta, e só assim ela pode se fortalecer e tornar a alma acessível a verdades mais elevadas e leves. Assim como todo ser vivo, mesmo o menor, tem de realizar uma determinada atividade, também o ser humano, como portador de todas essas entidades, e isso consiste, antes de tudo, na espiritualização daquelas substâncias anímicas que ainda se encontram em grave contradição com a sua tarefa real, que ainda preferem cumprir a atividade terrena que lhes é característica, devido à sua outrora incumbente tarefa terrena na sua forma anterior. E é por isso que o ser humano tem de lutar contra tantas fraquezas, defeitos e vícios, porque sempre e sempre a peculiaridade das substâncias ligadas na alma rompe e quer forçar a carne, a cobertura terrestre, ao cumprimento, contra a qual se deve oferecer a máxima resistência na vida terrena. Só assim se compreende que responsabilidade extraordinária o ser humano tem na vida terrena e como a luta tem de ser constante para poder triunfar sobre todos os perigos como um verdadeiro vencedor espiritualizado no final dos dias e ter resistido a todas as tentações, pois quantas vezes o espírito está realmente disposto a não ser a carne fraca?

Amém