• Terug

“In het begin was het Woord”

Eén ding wil Ik steeds weer benadrukken: dat Ik het Woord ben van eeuwigheid. Ik ben het Woord. Maar het Woord was in het begin bij God. Hoe zult u dit moeten begrijpen? Ik Zelf ben alles in alles. Want alles wat bestaat is uitgestraalde kracht die Ik het leven gaf. Ik schiep voor Mij gelijksoortige wezens die in hun oer-substantie hetzelfde waren als Ik Zelf: goddelijke Liefdeskracht. En met deze wezens stond Ik vanaf het allereerste begin in verbinding door “het Woord”.

Dus was het Woord “in den beginne”, toen de wezens door Mij in het leven werden geroepen. Tevoren was er niets dat Mijn Woord kon horen, ofschoon Ik altijd en eeuwig het Woord in Me droeg. Want Ik ben een zelfbewust denkend Wezen dat Zijn wil in daden omzette en dus scheppen kon wat het als idee of gedachte voor de Geest stond. De wezens nu die uit Mijn kracht waren voortgekomen, werden wel als zelfstandig buiten Mij geplaatst, maar Ik bleef met hen in voortdurende verbinding door “Mijn Woord”. Ik sprak tot hen, ze verstonden Mij en waren daarom mateloos gelukkig.

Ik Zelf was het Woord, want ofschoon ze niet in staat waren Me te zien, bewees Mijn Woord hun toch Mijn bestaan. Ze wisten dat het van het Wezen uitging dat hen had geschapen en dat hen totaal beminde. Mijn Woord was het eigenlijke leven in hen. Het was de krachtstroom die hun onophoudelijk toestroomde, die hun het hoogste inzicht schonk. Want door Mijn Woord werd hun alles duidelijk. Ze begrepen elke samenhang. Ze waren op de hoogte van de Oerkracht uit welke ze waren voortgekomen. En ze stonden met deze Oerkracht in voortdurende verbinding, want zij hoorden haar, die in eindeloze liefde met hen omging door Het Woord.

Ik was Zelf het Woord, dat zich echter pas uitte tegenover de schepselen die Ik in het leven riep. En voor deze wezens was er dus een begin, terwijl Ik Zelf besta sinds eeuwigheid. Maar voor de door Mij geschapen wezens is er geen einde. Ze zullen blijven bestaan tot in alle eeuwigheid. En steeds zal het hun grootste gelukzaligheid zijn, Mij Zelf door Mijn Woord te beleven, door Mij te worden aangesproken en een gelukzalige uitwisseling te kunnen hebben.

Doch het merendeel van de geschapen wezens verspeelde de genade en de gelukzaligheid Mijn Woord te vernemen. Want ze wezen de krachtstroom van Mijn Liefde af en werden onbekwaam Mij te horen, omdat ze zich van Mij verwijderden en elke uitwisseling door het Woord verhinderden. Ze sloten zich af en werden dode wezens, omdat ze geen enkele band meer hadden met Mij. En ze raakten ook alle gelukzaligheid kwijt, die alleen Mijn Woord hun bereidde, Mijn tot vorm geworden straal van Liefde. De innige band met Mij heeft ook onherroepelijk het weerklinken van Mijn Woord tot gevolg. Het zich van Mij afkeren moet echter steeds gelijk staan met het ophouden van de uiting van Mijn Liefde, van Mijn Woord.

Maar het wezen zal eeuwig blijven bestaan. Het zal echter steeds alleen maar gelukzalig zijn wanneer het Mijn Woord kan vernemen. Of ook wel: Het Woord ben Ik Zelf en alleen Mijn tegenwoordigheid bereidt het wezen gelukzaligheid. En Mijn aanwezigheid wordt steeds bewezen doordat het wezen Mij horen kan. En wat Ik het zeg, dat zal het wezen buitengewoon gelukkig maken. Want het schenkt het ’t helderste licht, het herkennen van zijn oorsprong en het onderkennen van Mijn Wezen, Mijn regeren en werkzaam zijn in de hele oneindigheid.

Dit weten maakt het wezen gelukkig, in het bijzonder wanneer het zich lang tevoren in een toestand van onwetendheid bevond. Wanneer het lange tijd van Mij gescheiden was en als geïsoleerd wezen elke band met Mij had prijsgegeven en daarom ook ongelukkig was. Zodra het weer Mijn Woord kan vernemen, zoals het was in het begin, is het ook weer gelukzalig te noemen. Want Mijn Woord te horen bewijst ook Mijn aanwezigheid. En Mijn aanwezigheid bewijst, dat het wezen weer dichter bij de oerstaat komt, zoals het was in het begin. Dat het weer het goddelijk schepsel is geworden, dat in alle volmaaktheid uit Mij was voortgekomen, dat door Mijn overgrote Liefde in het leven werd geroepen om het voor eeuwig gelukzalig te kunnen maken.

De nauwe band met Mij is pas bewezen door het vernemen van Mijn Woord. Want waar het Woord weerklinkt, daar ben Ik Zelf, het “Woord” van eeuwigheid. En al Mijn denken, willen en werkzaam zijn wil Ik op Mijn schepselen overdragen. En dit gebeurt steeds alleen door het Woord, door het contact tussen het wezen en Mij, dat het weerklinken van het Woord mogelijk maakt. En dit Woord is weer de vormgegeven gedachte uit Mij.

Aan al Mijn denken, willen en werken wil Ik Mijn schepselen laten deelnemen. En daarom stroomt Mijn Woord naar hen toe. En de wezens vinden er hun diepe vreugde in, dat ze zich geheel aan Mijn wil mogen overgeven. Dat ze hetzelfde denken en willen in zich hebben en dat ze toch geheel vrije, zelfstandige wezens zijn, die niet bij Mij onder dwang staan en toch niet anders denken en willen, omdat ze weer de graad van volmaaktheid hebben bereikt, die ze hadden in het allereerste begin. Alleen de innigste verbinding met Mij laat ze ook Mijn Woord vernemen, maar dit garandeert het wezen dan ook gelukzaligheid en een eeuwig leven.

Amen

"La început a fost Cuvântul...."

Un lucru pe care vreau să-l subliniez din nou și din nou, că Eu sunt Cuvântul din eternitate.... Eu sunt Cuvântul.... Dar a fost Cuvântul la început cu Dumnezeu.... Cum vreți să înțelegeți acest lucru? Eu însumi sunt totul în toate, căci tot ce există este puterea emanată căreia i-am dat viață.... Am creat ființe de același fel pentru Mine, care în substanța lor originară erau la fel ca Mine Însumi: puterea divină a iubirii.... Și am fost în contact cu aceste ființe încă de la început prin "Cuvânt".... Așadar, Cuvântul era la "început".... când ființele au fost chemate la existență de către Mine.... Înainte de asta nu a existat nimic care să poată auzi Cuvântul Meu, deși am purtat întotdeauna și pentru totdeauna Cuvântul în Mine, pentru că Eu sunt o Ființă conștientă de sine, care gândește, care și-a pus voința în acțiune și astfel a putut crea tot ceea ce a avut în minte ca idee sau gând.... Ființele, care au apărut din forța Mea, erau cu siguranță exteriorizate de Mine ca fiind independente, însă am rămas în contact permanent cu ele prin "Cuvântul Meu"..... Eu le-am vorbit, ele M-au înțeles și de aceea au fost nespus de binecuvântate.... Eu Însumi eram Cuvântul, căci, deși nu Mă puteau vedea, Cuvântul Meu le dovedea totuși existența Mea, ele știau că acesta emana de la Ființa care îi crease și care le iubea în mod suprem. Acest Cuvânt al Meu a fost viața reală din ele, a fost fluxul inexorabil de putere care le-a dat realizarea supremă, căci prin Cuvântul Meu totul a devenit inteligibil pentru ele, au înțeles toate corelațiile, au cunoscut puterea elementară din care au ieșit și au fost în contact permanent cu această putere elementară, căci au auzit-o, care a comunicat cu ele în iubire infinită prin Cuvânt.... Eram Cuvântul Însuși, care, totuși, nu se exprima decât pentru acele creaturi pe care le chemam în ființă.... Și astfel, pentru aceste ființe a existat un început, în timp ce Eu sunt Eu Însumi din eternitate.... Dar nu există sfârșit pentru ființele create de Mine.... Ele vor continua să existe pentru eternitate, iar cea mai mare fericire a lor va consta întotdeauna în a Mă experimenta pe Mine Însumi prin Cuvântul Meu, în a fi abordate de Mine și în a putea avea un schimb fericit. Cu toate acestea, o mare parte din ființele create și-au refuzat harul și fericirea de a auzi Cuvântul Meu, pentru că au respins fluxul Meu de iubire și au devenit incapabile să Mă audă, deoarece s-au îndepărtat de Mine și au împiedicat orice schimb prin Cuvânt, s-au închis în sine și au devenit ființe moarte, deoarece nu mai aveau nicio legătură cu Mine....Și au pierdut de asemenea toată fericirea pe care doar iluminarea Mea de iubire, care devenise formă....Cuvântul Meu.... le pregătise. Legătura intimă cu Mine are ca rezultat irevocabil și răsunetul Cuvântului Meu, însă întoarcerea de la Mine trebuie să fie întotdeauna sinonimă cu reducerea la tăcere a expresiei iubirii Mele, a Cuvântului Meu.... Dar ființa nu se va sfârși niciodată, dar va fi fericită doar dacă poate auzi Cuvântul Meu, sau de asemenea: Eu Însumi sunt Cuvântul, și doar prezența Mea oferă ființei fericire, iar prezența Mea se va dovedi întotdeauna prin capacitatea ființei de a Mă auzi.... Iar ceea ce îi spun va face ființa extrem de fericită, pentru că îi oferă cea mai strălucitoare lumină, recunoașterea originii sale și recunoașterea Ființei Mele, a activității și lucrării Mele în tot infinitul..... O astfel de cunoaștere face ființa fericită, mai ales dacă a fost într-o stare de ignoranță pentru o lungă perioadă de timp înainte, dacă a fost separată de Mine pentru o lungă perioadă de timp și, ca ființă izolată, a renunțat la orice legătură cu Mine și, prin urmare, a fost de asemenea nefericită. De îndată ce poate auzi din nou Cuvântul Meu, așa cum a fost la început, ea poate fi numită din nou fericită, pentru că auzirea Cuvântului Meu dovedește prezența Mea, iar prezența Mea dovedește că ființa se apropie din nou de starea inițială, așa cum a fost la început.... că a redevenit creatura divină, care a ieșit din Mine în toată perfecțiunea, care a chemat la existență iubirea Mea extrem de mare pentru a o putea face fericită pentru totdeauna. Legătura strânsă cu Mine se dovedește doar prin ascultarea Cuvântului Meu, căci acolo unde sună Cuvântul, Eu Însumi Sunt, Care sunt "Cuvântul" din eternitate..... Vreau să-Mi transfer toată gândirea, voința și activitatea în creațiile Mele vii, iar acest lucru nu se întâmplă decât prin intermediul Cuvântului, prin contactul dintre ființă și Mine, care face posibil răsunetul Cuvântului. Și acest Cuvânt este din nou gândul de la Mine, modelat în formă.... Vreau ca toate creațiile Mele vii să participe la toate gândurile, voința și activitatea Mea și, prin urmare, Cuvântul Meu curge către ele, iar ființele își găsesc fericirea în faptul că li se permite să se supună complet voinței Mele, că au aceeași gândire și voință în ele însele și că sunt totuși ființe complet libere, independente, care nu se află sub constrângerea Mea și totuși nu gândesc și nu doresc altfel, pentru că au ajuns din nou la gradul de perfecțiune în care se aflau la început.. Doar cea mai intimă legătură cu Mine îi va permite să audă și Cuvântul Meu, dar chiar și atunci aceasta îi va garanta ființei beatitudinea și viața veșnică....

Amin