• Terug

Kunnen de uiteengevallen partikeltjes lijden?

Ieder wezen raakt zijn ikbewustzijn weer kwijt wanneer het als mens volledig tekort is geschoten, en het lot van de hernieuwde kluistering niet meer kan ontlopen. En dit is het verschrikkelijkste dat het kan overkomen. Want ofschoon het wezen dan, doordat het is uiteengevallen in ontelbare deeltjes, niet meer als volledig wezen gevoelens kan ervaren zoals u, mensen het aanneemt, zo zijn het toch onvoorstelbare kwellingen, omdat het wezen eertijds in vrijheid was geschapen en ook als mens al een deel van zijn vrijheid had teruggewonnen, terwijl het nu gebonden is en deze kluistering als een ontzettende kwelling ondergaat.

Want ikbewuste wezens was de eens van MIJ uitgestraalde kracht, zij waren in de hoogste graad levensvatbaar, dus niet slechts dode vormen. Maar dat werden zij toen zij van MIJ waren afgevallen. Want toen de geestelijke substanties verhard waren, was het eigenlijke leven daaruit vervlogen, anders gezegd, Mijn kracht vervulde deze vormen niet meer met straling die aan alles pas het leven geeft. En de uiteengevallen partikeltjes zijn ook weer zolang zonder leven, zolang ze niet door Mijn Liefdekracht bestraald kunnen worden.

Maar dat deze "dode" deeltjes desondanks nog gevoelig kunnen zijn is voor u, mensen onbegrijpelijk. Anders zouden ze echter nooit reageren als de macht van Mijn Liefde ze zoekt te vangen en te omsluiten, zodat het gevallen geestelijke tot materie kan worden omgevormd. Want ook zijn weerstand is een reactie die bewijst dat het geestelijke bepaalde kwellingen ondergaat en zich daartegen verzet. En in deze toestand van kwelling bevindt zich de gehele schepping, want ze is onderworpen aan een wet waarvan IK Zelf de Maker ben. Ze is onvrij en moet zich plaatsen onder Mijn wet van eeuwigheid, wat voor de eertijds in vrijheid geschapen geestelijke (wezens) bijzonder kwellend is. Maar zouden ze deze kwelling niet gewaar kunnen worden, dan zou er eeuwig geen ommekeer vanuit de dode toestand meer mogelijk zijn.

U, mensen zult dit weliswaar nooit kunnen begrijpen, maar u moet het geloven, anders zou u nooit een afglijden in de diepte behoeven te vrezen en u zou volledig onverschillig zijn wat er met u na de dood aan uw lichaam gebeurt. Op aarde hebt u weer het ikbewustzijn en u bent tot op een zekere hoogte vrij en toch bent u niet geheel gelukkig, zolang u nog niet door een volledige overgave de verbinding met Mij hebt gevonden. Zolang u leeft kunt u deze verbinding nog bereiken, verliest u echter weer uw ikbewustzijn dan is ook elke vrijheid verloren. Uw werkzaamheid wordt dan weer volgens Mijn Wil bepaald en u kunt helemaal geen eigen wil gebruiken. U bent dan gebonden in de diepste duisternis, want u weet niets over uw bestaan omdat u uiteengevallen bent, en moet altijd alleen maar die funkties uitoefenen waarvoor uw GOD en Schepper u bestemd heeft.

En als u eenmaal in een toestand van zielerijpheid deze lange tijd in de "je moet" toestand kunt overzien, dan zult u ook over die onmetelijke kwellingen weten waardoor uw ziel in ontelbare, telkens andere vormen heen moest gaan. En dan zult u ook begrijpen waarom Mijn Liefde u voortdurend aanspoort en waarschuwt dit ontzettende lot te ontgaan. Want u kunt niet meer in het "niets" vergaan, en omdat u onvergankelijk bent - alleen eenvoudigweg uiteengevallen, zal dat wat bestaan blijft, ook nooit zonder gevoelens zijn. U, mensen zult steeds moeten volstaan met datgene wat IK u als waarheid doe toekomen, want IK wil onjuiste veronderstellingen recht zetten, zoals ook die, dat het uiteengevallen geestelijke geen vermogen tot gewaarworden zou hebben, dus dat zijn toestand er een is van "niet zijn". Dan zou de ontwikkelingsgang geen rijp worden zijn tot aan de staat waar het weer als mens zijn ikbewustzijn verkregen heeft. Want alleen door lijden of dienen wordt al het wezenlijke zowel vóór zijn belichaming als mens, alsook gedurende het menszijn verlost. Er mag niet vergeten worden welk een verschrikkelijke schuld het wezen op zich heeft geladen door zijn afval van weleer, en hoe het deze schuld nu weer vergroot als het de laatste genadetijd als mens onbenut laat en weer in de diepte wegzinkt.

En ofschoon een totale delging van zijn schuld door het wezen zelf niet mogelijk is, moet het toch boeten en lijden zolang het niet van die schuld bevrijd is door het Verlossingswerk van JEZUS CHRISTUS. Dit werk van genade en ontferming van JEZUS aan te nemen in het aardse leven is de opdracht van de mens, want hij zou daardoor makkelijk opwaarts kunnen gaan. Maar als hij nu weer faalt en geen hulp van boven aan wil nemen, als hij weer afglijdt naar de diepte, dan is het ook begrijpelijk dat zijn lijdensweg opnieuw begint als zijn ziel weer uiteenvalt - en de weg door de schepping weer begint.

Ook aan het leed zal geen einde komen tot die grote schuld eenmaal gedelgd wordt door JEZUS CHRISTUS, als de wil van de mens bereid is de weg te gaan tot het kruis en HEM vergeving van zijn schuld afsmeekt. Deze grote genade staat u mensen op aarde ter beschikking. Maar als u ze niet benut en daaraan voorbijgaat zal ook uw leed geen einde nemen, want u bevindt zich dan op grote afstand van MIJ, uw GOD en Schepper, en dat betekent onvrijheid, licht - en krachteloosheid - en zodoende zult u ook niet zalig kunnen zijn.

Amen

Pot suferi particulele dizolvate?....

Fiecare ființă își pierde din nou conștiința egoului atunci când eșuează complet ca ființă umană și nu mai poate scăpa de soarta noii izgoniri.... Și acesta este cel mai îngrozitor lucru care i se poate întâmpla, căci, deși atunci, fiind dizolvată în nenumărate particule, nu se mai poate simți ca o ființă întreagă, așa cum presupuneți voi, oamenii, este totuși un chin de neconceput, deoarece ființa spirituală a fost creată cândva în libertate și și-a recăpătat deja parțial libertatea ca ființă umană.... este acum legată și simte această legătură ca pe un chin îngrozitor. Căci forțele emanate de Mine erau ființe conștiente de sine, erau foarte viabile în cel mai înalt grad, deci nu erau doar forme moarte...., dar au devenit astfel când s-au îndepărtat de Mine.... Când substanțele spirituale s-au întărit, viața reală a fugit din ele, sau puterea Mea nu mai strălucea prin aceste forme, care dă viață tuturor lucrurilor..... Și particulele dizolvate sunt din nou lipsite de viață atâta timp cât nu pot fi luminate de puterea Mea de iubire..... Faptul că aceste particule moarte pot fi totuși sensibile este de neînțeles pentru voi, oamenii.... Dar atunci nu vor reacționa niciodată când puterea iubirii Mele va încerca să le captureze și să le închidă, pentru ca spiritualul căzut să se transforme în materie.... Căci chiar și rezistența sa este o reacție care dovedește că substanța spirituală simte anumite agonii și se apără de ele.... Și întreaga creație se află în această stare de chin, pentru că este supusă unei legi al cărei autor sunt Eu Însumi...... Ea nu este liberă și trebuie să se supună legii Mele din veșnicie...., ceea ce este extrem de chinuitor pentru ființa spirituală creată cândva în libertate.... Cu toate acestea, dacă nu ar simți această agonie, nu ar fi posibilă nicio schimbare a stării de moarte pentru eternitate.... Voi, oamenii, nu veți fi niciodată capabili să înțelegeți acest lucru, dar ar trebui să credeți acest lucru, altfel nu ar trebui să vă fie teamă că vă scufundați din nou în abis și ați fi complet indiferenți la ceea ce vi se întâmplă după moartea corpului. Pe Pământ aveți din nou conștiința de sine și sunteți, într-o anumită măsură, liberi, dar nu sunteți complet fericiți, atâta timp cât nu ați găsit încă unitatea cu Mine prin devotament deplin...... Totuși, atâta timp cât ești în viață, încă mai poți realiza acest din urmă lucru.... Dar dacă vă pierdeți din nou conștiința de sine, atunci va dispărea și toată libertatea, veți fi determinați să fiți din nou activi în conformitate cu voința Mea și nu vă veți putea folosi de nicio voință proprie, veți fi legați într-un întuneric profund, pentru că nu veți ști nimic despre ființa voastră, deoarece sunteți dizolvați și nu veți îndeplini decât funcțiile pentru care Dumnezeul și Creatorul vostru v-a destinat.... Și odată ajuns în starea de maturitate sufletească vei putea trece cu vederea acest timp îndelungat în starea de obligație, atunci vei ști și despre imensele chinuri prin care a trebuit să treacă sufletul tău în nenumăratele transformări și vei înțelege și de ce iubirea Mea te îndeamnă și te avertizează constant pentru a te scuti de această soartă cumplită. Căci nu mai poți trece în neant, și pentru că ești veșnic.... doar abia dizolvat.... deci, ceea ce rămâne nu va fi niciodată insensibil...... Voi, oamenii, trebuie să vă mulțumiți doar cu ceea ce vă transmit Eu ca adevăr.... Pentru că vreau să corectez presupunerile eronate, cum ar fi cea conform căreia ființa spirituală dizolvată nu are capacitatea de a simți, astfel încât starea ei este aceeași cu cea de "non-ființă". Atunci, cursul dezvoltării nu ar fi o maturizare până la starea în care și-a atins din nou conștiința de Eu ca ființă umană, pentru că numai prin suferință și slujire toate ființele se răscumpără, atât înainte de întruparea lor ca ființă umană, cât și în timpul existenței lor ca ființă umană.....

Căci nu trebuie uitat ce vină imensă a purtat ființa prin apostazia sa anterioară și cum acum sporește din nou această vină atunci când părăsește ultimul timp de har nefolosit ca ființă umană și se scufundă din nou în abis. Și, deși nu este posibilă o răscumpărare completă de către ființa însăși, ea va trebui totuși să ispășească și să sufere atâta timp cât nu este eliberată de această vină prin actul de mântuire prin Iisus Hristos.....

Acceptarea lucrării de har și de milă a lui Iisus în viața pământească este sarcina ființei umane și, prin urmare, ar putea urca cu ușurință.... Și dacă acum nu reușește și nu primește niciun ajutor de sus.

Dacă se scufundă din nou în abis, este de asemenea de înțeles că drumul său de suferință va începe din nou atunci când sufletul său se va dizolva din nou și își va începe din nou drumul prin creație.... Și nici suferința nu se va sfârși până când marea vină nu va fi răscumpărată o dată prin Iisus Hristos, când voința ființei umane va fi dispusă să ia calea crucii și Îi va cere iertare pentru vina sa.....

Și acest mare har este disponibil pentru voi, oamenii de pe Pământ..... Dacă nu te folosești de el și treci pe lângă el, nici suferința ta nu va avea sfârșit, căci ești departe de Mine, Dumnezeul și Creatorul tău, iar asta înseamnă întotdeauna robie, lipsă de lumină și lipsă de tărie, și astfel nici tu nu vei fi fericit....

Amin