• Terug

De strijd tegen de eigenliefde

U dient slechts een geringe mate van eigenliefde bezitten, dan zal het voor u ook gemakkelijk zijn mijn geboden van de liefde tot God en de naaste te vervullen. De eigenliefde kan niet gering genoeg zijn, want alleen deze hindert de mensen bij de onbaatzuchtige naastenliefde - die toch het voornaamste is in het aardse bestaan, wil de ziel de volmaaktheid bereiken.

De eigenliefde echter kleeft ieder mens aan als erfdeel van hem die geheel zonder enige liefde is, die zichzelf boven alles liefheeft - anders zou hij niet tot mijn tegenstander en vijand geworden zijn, die alles voor zichzelf opeist en Mij ieder gezag wil ontnemen. Hij alleen wil bezitten en iedere wijze van eigenliefde is verlangen naar bezit, dus een toestemmen in zijn plannen en het zich verwijderen van Mij, van de eeuwige Liefde.

Zolang de eigenliefde nog in de mens overheerst, zolang zal hij voor de naaste niets over hebben en zolang zal zijn wezen zich ook niet veranderen tot liefde, wat op de eerste plaats het bestrijden van de eigenliefde vereist. En zo kan het u mensen steeds alleen maar worden voorgesteld dat u nog onder de invloed van mijn tegenstander staat, zolang de eigenliefde in u nog overheersend is. En dit moest u aansporen tot strijd tegen uzelf.

U moet altijd de nood van uw medemensen en uw eigen wensen tegenover elkaar stellen en dan proberen steeds meer om uw naaste te denken, en ter wille van hem afstand te doen van uw wensen. Dan zal uw ziel een geweldige vooruitgang kunnen boeken. En u kunt eigenlijk pas aan de graad van uw eigenliefde afmeten, in welke toestand uw ziel zich bevindt. U mag nooit geloven dat u ware zielenarbeid verricht zolang u de eigenliefde in u nog niet onderdrukt hebt, die de beste graadmeter voor uw zielenrijpheid is.

Maar u kunt er zeker van zijn, dat Ik u help uzelf te overwinnen, als u tenminste de ernstige wil hebt deze graad van rijpheid te bereiken - dat u het lot van uw naaste meer aan het hart ligt dan uw eigen lot. Dan zal u ook de kracht gegeven worden, omdat Ik iedere ernstige wil zegen en u bijsta opdat u niet verzwakt in uw wil om tot voltooiing te komen. Maar zonder deze strijd tegen uw eigenliefde gaat het niet, zonder deze strijd zult u zich nooit belangeloos om uw naaste bekommeren. U zult nooit het gevoel ervaren van een liefde die gelukkig wil maken, zolang de hebzuchtige liefde u nog vervult die afkomstig is van mijn tegenstander.

En hij houdt u zolang in zijn boeien tot u zich zelf van hem hebt losgemaakt door het overwinnen van de eigenliefde, wat een groot pluspunt betekent voor uw ziel, die altijd alleen rijper kan worden als de mens vol ijver aan zichzelf werkt. Als hij altijd mijn wil tracht te vervullen, die steeds tot uitdrukking komt in mijn geboden: "Heb God lief boven alles en uw naaste als uzelf!"

Amen

Lupta împotriva Iubirii de sine....

Ar trebui să posedați doar o mică măsură de iubire de sine și vă va fi ușor să împliniți poruncile Mele de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele vostru. Iubirea de sine nu poate fi suficient de mică, deoarece numai ea împiedică ființa umană să se îndrepte spre iubirea dezinteresată a aproapelui, care este, la urma urmei, cel mai important lucru în viața pământească, dacă sufletul vrea să atingă perfecțiunea. Dar iubirea egoistă se agață de fiecare persoană ca o moștenire a celui care este lipsit de orice iubire, care se iubește pe sine mai presus de orice, altfel nu ar fi devenit dușmanul și adversarul Meu, care pretinde totul doar pentru el și vrea să-Mi ia toată stăpânirea. Numai el vrea să posede, iar orice fel de iubire egoistă este dorința de posesiune, deci o intrare în planurile sale și o îndepărtare de Mine, care sunt iubire. Atâta timp cât în ființa umană va continua să prevaleze iubirea egoistă, ea nu va avea niciun interes față de aproapele său și, atâta timp cât va avea acest interes, firea sa nu se va schimba în iubire, care cere în primul rând lupta împotriva iubirii egoiste. Și astfel, vouă, oamenilor, nu vi se poate prezenta vreodată decât faptul că sunteți încă sub influența adversarului Meu atâta timp cât în voi predomină iubirea de sine, iar acest lucru ar trebui să vă stimuleze să luptați împotriva voastră.... Ar trebui să puneți mereu greutățile semenilor voștri în fața propriilor voastre dorințe și să încercați mereu să vă gândiți mai mult la semenii voștri și să faceți voi înșivă sacrificii de dragul lor. Atunci, sufletul vostru va trebui să înregistreze un progres enorm și numai în funcție de gradul de iubire de sine veți putea judeca starea în care se află sufletul vostru, și nu vi se permite niciodată să credeți că faceți o muncă sufletească reală atâta timp cât nu ați cucerit încă iubirea de sine, care este cel mai bun indicator al maturității sufletului vostru. Dar puteți fi siguri că vă voi ajuta să vă învingeți pe voi înșivă, dacă aveți voința serioasă de a atinge acest grad de maturitate, dacă vă pasă mai mult de soarta aproapelui decât de a voastră. Atunci veți primi și putere, pentru că Eu binecuvântez orice voință serioasă și vă sprijin pentru ca voi să nu slăbiți în voința voastră de a atinge perfecțiunea. Dar fără această luptă împotriva iubirii voastre egoiste nu este posibil, fără această luptă nu veți avea niciodată grijă în mod dezinteresat de aproapele vostru, nu veți simți niciodată sentimentul unei iubiri fericite-voitoare, atâta timp cât vă va umple încă iubirea doritoare, care este partea adversarului Meu. Iar el vă va ține în lanțurile sale până când nu vă veți smulge din mâinile lui prin victoria împotriva iubirii de sine, care este un mare plus pentru sufletul vostru, care nu poate ajunge vreodată la maturitate decât dacă ființa umană lucrează asupra ei însăși plină de zel, dacă caută mereu să împlinească voința Mea, care este exprimată mereu doar în poruncile Mele: "Iubește-L pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți".

Amin

1021 Împreună în iubire.... Cale pământească ușoară....

Cel mai lung drum de pe Pământ nu este greu de parcurs, dacă omul nu trebuie să îl parcurgă singur, căci orice suferință și orice durere este mai bine suportată în doi. Un rătăcitor singuratic poartă singur toată povara și toată truda, nu are o inimă iubitoare căreia să-i comunice, nu are pe nimeni care să-l ridice atunci când amenință să se prăbușească și nu are pe nimeni căruia, la rândul său, să-i promită curaj și să-i fie sprijin în ceasurile grele. Și aceasta este și soarta multor rătăcitori de pe Pământ, că ei merg mereu și mereu singuri, deși sunt înconjurați de mulți oameni. Ei se închid în sine față de lume și resping orice încurajare și ajutor activ. Și astfel trebuie să parcurgă pe Pământ un drum anevoios, extrem de lung, într-o singurătate constantă. Legea naturală îi leagă pe oameni între ei, legea naturală cere unitate, deoarece aceasta este baza existenței creației și a ființelor sale vii. Totul în ființa umană îndeamnă spre al doilea eu, ființa umană simte în mod natural nevoia de a se uni cu o persoană de aceeași natură, în inima fiecărei ființe umane sălășluiește dragostea, care vrea să se exprime față de această altă persoană, și de aceea unirea bărbatului și a femeii este o lege irevocabilă, ordonată de însăși voința Tatălui divin. Cu toate acestea, toate uniunile ar trebui să se bazeze și pe o iubire profundă, fiecare persoană ar trebui să se străduiască din adâncul inimii sale să îl slujească pe celălalt, să îi arate toată dragostea și să stabilească o comunitate care să corespundă în totalitate voinței divine. Astfel, binecuvântarea lui Dumnezeu se va odihni și asupra unei astfel de uniuni, amândoi vor găsi mai ușor drumul prin viața pământească, deoarece dragostea reciprocă ajută la suportarea tuturor dificultăților, iar această dragoste este, de asemenea, garanția că și Tatăl este prezent acolo unde dragostea pură unește doi oameni. Căci acolo va fi perceptibilă lucrarea divinității veșnice, iubirea pură îi va înnobila pe oameni și le va întoarce privirea în Sus, ei îl vor recunoaște pe Domnul Dumnezeu în virtutea iubirii care lucrează în ei, care este în fond divină, iar din această cunoaștere vor trage puterea de a depăși tot ce este dificil în viață..... Ei umblă ca și cum ar fi cu Dumnezeu.... ei au devenit conștienți, într-o binecuvântată conlucrare, că acolo unde este iubire, trebuie să fie și Dumnezeu, iar această cunoaștere este fericită, căci ființa umană se știe atunci în siguranță în protecția credincioasă a Tatălui....

Amin