• Terug

"Word volmaakt, zoals uw Vader volmaakt is"

Er is u een tijd toegekend voor verlossing. En deze tijd is volop voldoende, dat u vrij zult kunnen worden en na de dood van uw lichaam het lichtrijk zult kunnen binnengaan, wanneer u hem maar juist benut en een beroep doet op alle genaden die u in deze tijd ter beschikking staan. Want Ik verlang waarlijk niets onmogelijks van u. En mijn woorden: "Word volmaakt zoals uw Vader in de hemel volmaakt is" zouden niet gerechtvaardigd zijn, wanneer het moeilijk of onmogelijk zou zijn de volmaaktheid op aarde te bereiken. Maar één ding is daarbij noodzakelijk: uw wil om het doel te bereiken waarvoor u op aarde vertoeft.

Uw wil is vrij en deze alleen bepaalt de graad van rijpheid die uw ziel aan het einde van uw aardse leven heeft bereikt. In vrije wil zult u de genaden moeten gebruiken, die u weliswaar onbegrensd ter beschikking staan, maar die geen enkele dwang op u uitoefenen. Veeleer blijven ze gewoonweg zonder uitwerking, wanneer ze niet graag en dankbaar worden aangenomen. Deze toevloed van genaden is dus voor alle mensen, dus kunnen alle mensen de volmaaktheid op aarde bereiken. En zo is ook geen mens tegenover een ander in het nadeel. Geen mens wordt bevoordeeld en een grotere mate van genaden toegezonden. Maar wel kan de één de grote schat van genade opgraven, terwijl de ander er achteloos aan voorbij gaat.

En het aannemen en gebruiken van genaden is niet van het lot van de mens afhankelijk, van zijn levenssituatie of de aardse werkkring, want de mogelijkheid om genaden onbeperkt in ontvangst te nemen heeft ieder mens, omdat dit alleen een zaak van de ziel is. Een aangelegenheid van de vrije wil, omdat geen aardse macht of geen aardse levensomstandigheden een mens kunnen dwingen geestelijke goederen te ontberen, wanneer de wil van de mens maar bereid is zich door middel van gedachten met Mij in verbinding te stellen en hij Mij nu vraagt om genade en kracht. Want deze komen hem van Mij uit toe onder uitschakeling van aardse hindernissen. Het zijn goederen welke de ziel worden overgebracht en die ieder mens in gelijke mate kan ontvangen. Het gaat er alleen om naar welke kant de mens zijn wil richt en tot deze richting van zijn wil kan of wordt hij door niets of niemand gedwongen.

De ziel is bij het begin van haar belichaming als mens wel door dichte omhullingen omsloten die haar het binnendringen van het licht beletten, maar een klein vonkje verlicht haar toch van binnen uit, dat haar beïnvloedt goed te denken en te willen. Neemt ze nu deze zachte invloed in acht, dan wordt het van binnen steeds helderder. Slaat ze er geen acht op, dan heeft ze dus al een genade afgewezen, want juist bij het begin van haar belichaming staan haar beschermgeesten terzijde, ongeacht in welke levenssituatie de mens zich bevindt.

Dwang wordt ook door hen niet gebruikt, maar de mens kan zich naar het goede toekeren, omdat deze beschermgeesten verhinderen dat slechte invloed de wil onvrij maakt. En zodra de mens zelf kan denken, heeft hij ook zelf het onderscheidingsvermogen voor goed en kwaad in zich, omdat de uitwerkingen van goed of slecht handelen van de medemensen hem zelf evenzo raken. En zelfs wanneer hij door uiterlijke omstandigheden gedwongen zou zijn om slecht te handelen, kan de innerlijke wil zich daartegen verzetten, en deze wil vormt dus de mens.

Maar een goede wil neemt steeds genaden aan en deze worden hem waarlijk onbeperkt toegestuurd. Daarom heeft dus iedere ziel de mogelijkheid in de haar ter beschikking staande tijd haar omhulsels totaal af te stoten. Ze kan volmaakt worden, want elke zwakheid kan worden opgeheven door genaden, wanneer de mens maar bereid is gebruik te maken van de hem ter beschikking staande schat van genade. Want deze heeft Jezus Christus verworven door Zijn dood aan het kruis.

En geen mens hoeft zwak te blijven. Geen mens is meer reddeloos aan mijn tegenstander overgeleverd. Ieder mens kan vanuit genaden zalig worden. Hij moet alleen zijn vrije wil op de goddelijke Verlosser richten. Zolang het nog donker is in hem en hij dus geen enkel weten of inzicht bezit, moet hij de impuls van het geestvonkje in zich in acht nemen, dat hem aanspoort om het goede te willen en juist te handelen. Dan benut hij de eerste grote gave van genade en dan zal hij zich ook steeds openstellen voor de toevloed van genaden, die ook nooit zal opdrogen, zolang de mens op aarde vertoeft, maar die altijd de vrije wil eist om nu ook werkzaam te kunnen worden, maar dan ook het bereiken van het doel garandeert: volmaakt te worden.

Amen

"Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru este desăvârșit...."

Vi s-a acordat un timp pentru răscumpărare, iar acest timp este pe deplin suficient pentru a deveni liberi și a intra în împărăția luminii după moartea trupului vostru, dacă îl folosiți în mod corect și vă folosiți de toate binecuvântările care vă sunt puse la dispoziție în acest timp. Pentru că, într-adevăr, nu cer nimic imposibil de la voi, iar cuvintele Mele "Fiți perfecți așa cum Tatăl vostru din ceruri este perfect" nu ar avea nicio justificare dacă ar fi dificil sau imposibil de atins perfecțiunea pe Pământ. Dar pentru aceasta este necesar un singur lucru: voința ta de a atinge scopul pentru care locuiești pe Pământ..... Voința ta este liberă și numai aceasta determină gradul de maturitate pe care sufletul tău l-a atins la sfârșitul vieții pământești. În liberul arbitru trebuie să te folosești de binecuvântările care, deși sunt la dispoziția ta nelimitat, nu exercită nici o constrângere asupra ta, ci rămân pur și simplu ineficiente dacă nu sunt acceptate cu bucurie și recunoștință. Acest aflux de har este deci deschis tuturor oamenilor.... Astfel, toți oamenii pot atinge perfecțiunea pe Pământ. Astfel, nici o ființă umană nu este dezavantajată în comparație cu alta, nici o ființă umană nu beneficiază în mod preferențial de o măsură mai mare de har. Dar o persoană poate într-adevăr să ridice marea comoară a harului, în timp ce cealaltă o lasă neobservată și trece pe lângă ea.... Iar acceptarea și folosirea harului nu depinde de soarta persoanei, de situația ei în viață sau de sfera de activitate pământească, pentru că fiecare persoană are posibilitatea de a accepta harul nelimitat, pentru că aceasta este doar o chestiune de suflet, o chestiune de voință liberă, pentru că nici o putere pământească sau condiții de viață pământești nu sunt capabile să forțeze o persoană să se lipsească de bunurile spirituale dacă doar voința persoanei este dispusă să Mă contacteze mental și apoi apelează la Mine pentru har și putere. Căci aceasta îi vine de la Mine, cu excluderea obstacolelor pământești. Acestea sunt bunuri care se transmit sufletului și pe care fiecare persoană le poate primi în aceeași măsură. Depinde doar de ce parte își îndreaptă voința ființa umană și nu va fi forțată de nici o parte să își îndrepte voința în această direcție. La începutul întruchipării sale ca ființă umană, sufletul este într-adevăr închis în învelișuri dense care împiedică pătrunderea luminii, dar o mică scânteie strălucește totuși din interior, care îl influențează să gândească și să vrea bine..... Dacă se supune acestei influențe blânde, va deveni întotdeauna mai strălucitoare din interior; dacă o ignoră, atunci a respins deja un har, căci tocmai la începutul întrupării sale spiritele protectoare îi sunt alături, indiferent de situația în care se află ființa umană în viață. Nici ele nu folosesc constrângerea, dar ființa umană se poate îndrepta spre bine, deoarece aceste spirite protectoare împiedică influența malefică să facă voința lipsită de libertate. Și de îndată ce ființa umană este capabilă să gândească pentru sine, are în ea capacitatea de a distinge între bine și rău, deoarece efectele acțiunilor bune sau rele ale semenilor o afectează la fel de mult. Și chiar dacă ar fi forțat de circumstanțele exterioare să acționeze rău, voința lăuntrică poate rezista la aceasta.... iar această voință modelează astfel ființa umană. Dar o voință bună acceptă întotdeauna harurile, iar acestea curg cu adevărat spre ea fără restricții. De aceea, fiecare suflet are posibilitatea de a se dezbrăca complet de carapacea sa în timpul de care dispune. Ea poate deveni perfectă, pentru că orice slăbiciune poate fi compensată de har, dacă ființa umană este dispusă să folosească comoara harului de care dispune, pentru că Iisus Hristos a dobândit-o prin moartea Sa pe cruce, și nici o ființă umană nu trebuie să rămână slabă, nici o ființă umană nu mai este fără speranță la mila adversarului Meu..... Fiecare persoană poate deveni binecuvântată prin har.... El trebuie doar să-și îndrepte voința liberă spre Răscumpărătorul divin; atâta timp cât în el este încă întuneric, deci nu are nici un fel de cunoaștere sau realizare, el trebuie să urmeze impulsul micii scântei spirituale din el însuși care îl îndeamnă să vrea și să acționeze bine. Atunci se va folosi de primul mare dar al harului și tot atunci se va deschide mereu la influxul harului, care nu se va epuiza niciodată atâta timp cât ființa umană trăiește pe Pământ, dar care are nevoie mereu de liberul arbitru pentru a putea deveni eficient, dar care garantează apoi și atingerea scopului de a deveni perfect.

Amin