• Terug

Wat is de ziel?

Volledige onwetendheid heerst er nog over zulke problemen waar het menselijke verstand niet toereikend is om ze op te lossen, waar de GEEST van GOD aan het werk moet zijn WIEN's werken echter zelden erkend wordt. Want HIJ alleen vermag een duidelijk antwoord te geven, wanneer vragen gesteld worden die gaan over onopgeloste problemen.

Maar ook de resultaten van zulke activiteiten van de GEEST die toch alleen beantwoorden aan de waarheid worden betwijfeld, en van welke aard nu een vraag ook mag zijn - altijd zal alleen het antwoord juist zijn dat GOD Zelf door Zijn GEEST de mens geeft.

GEEST mag men echter niet verwisselen met verstand, want het verstand kan net zo goed ook de verkeerde richting opgaan. Er is geen garantie gegeven dat verstandelijke resultaten met de waarheid overeen stemmen, anders zouden niet zo veel meningen veld proberen te winnen - die alle aanspraak maken op de waarheid - en slechts door het verstand verkregen werden.

De GEEST is echter de Straal die van de Eeuwige Waarheid Zelf uitgaat en opheldering geeft, d.w.z. inzicht in dat wat het verstand alleen aanneemt - maar waarvan geen bewijzen gegeven kunnen worden. GOD's GEEST geeft echter de volste innerlijke overtuiging en een niet te betwijfelen opheldering, ook zonder gebruikmaking van het verstand.

Voor geen mens zal het begrip "ziel" begrijpelijk gemaakt kunnen worden die zich niet reeds een klein sprankje van geestelijke kennis verworven heeft, want de ziel is iets geestelijks. Zij is niet aards of stoffelijk en kan daarom ook alleen maar geestelijk verklaard worden. De ziel is dat - fluïdum dat het lichaam, de omhullende vorm, eerst het leven geeft. De ziel is dus het "eigenlijke ik" van de mens en kan niet gezien worden, maar is altijd aanwezig zolang de een of andere kracht zich uitdrukt in deze uiterlijke vorm.

De mens was geen ik-bewust wezen als de ziel in hem niet aanwezig was. De ziel is de eertijds van GOD uitgestraalde Kracht Die HIJ als iets wezenlijks buiten Zich stelde, en die HIJ een zelfstandig leven gaf. Daardoor werd het wezen uitgerust met een vrije wil en was tot denken bekwaam.

Dat en waarom nu in het aardse leven dat wezenlijke, nml.de ziel, in het menselijke lichaam huist is een kennis op zich. Maar eerst moet u er op gewezen worden dat de ziel de oorzaak is dat de mens denken, voelen en willen kan. Verder moet er uiteengezet worden dat de ziel de stimulans is van alle organen, dat elke bezigheid van het lichaam, elke wilsimpuls en elk gevoelen de uiting is van de zich in het lichaam bevindende ziel. Die op zich iets geestelijks is dat met het menselijke oog niet te aanschouwen is, die echter wanneer zij gezien zou kunnen worden geheel gelijk is aan het menselijk lichamelijk omhulsel.

Zij is dat wat nà de dood van het lichaam bestaan blijft, en dan ook aanschouwd kan worden door zielen met een bepaalde graad van rijpheid die geestelijk schouwen mogelijk maakt. Zij kan ook niet verklaard worden als de een of andere stoffelijke substantie die tot het lichaam behoort. Zij is en blijft geestelijke substantie, dus een geestelijke uitstraling van GOD die op aarde haar doel vervullen moet.

Zij is ook onkwetsbaar en onvergankelijk, kan zich echter van andere zielen onderscheiden door de straling van haar "licht"; en de bedoeling van het aardse leven is de lichtgraad te verhogen die zij eens vrijwillig verduisterd heeft. Het is voor geen mens mogelijk het wezen van de ziel te verklaren die dat zuiver wetenschappelijk onderzoeken wil, omdat de ziel niet met het menselijk verstand te begrijpen of te doorgronden is. Zij is en blijft Kracht uit GOD, WIEN's WEZEN eveneens ondoorgrondelijk is en blijven zal, maar door menselijk denken niet ontkend kan worden.

Dus is de ziel het "eigenlijke ik" van de mens dat niet gedefinieerd kan worden, dat bestaat, en toch niet bewezen kan worden, dat de lichamelijke organen de functie's aanwijst, dat echter ook bestaan kan zonder lichaam. Terwijl aan de andere kant het lichaam zonder ziel geheel levenloze materie is, ofschoon alle organen nog onveranderd zijn.

Want het leven ontbreekt, zo gauw de ziel het uiterlijke lichaam verlaat, omdat het lichaam mist wat het tot werkzaamheid aanzet. Wat de organen aandrijft tot het vervullen van hun functie's, wat in vrije wil richting gevend inwerkt op de denkorganen en wat elke gevoelsopwelling in de mens teweegbrengt.

En dit denkende, willende en ook voelende iets, de ziel, beweegt zich nà de dood in andere sferen, maar is steeds dat zelfde wezen dat het menselijk lichaam voorheen bewoonde. En het kan daarom in het rijk hierna ook herkend worden, waarvoor dan echter een bepaalde graad van geestelijke rijpheid vereist is.

Amen

Ce este sufletul....

Lipsa totală de claritate prevalează încă asupra unor astfel de probleme în care intelectul uman singur nu este suficient pentru a le rezolva și în care trebuie să acționeze spiritul lui Dumnezeu, a cărui acțiune este, se recunoaște, doar rareori recunoscută. Totuși, numai El singur este în măsură să dea un răspuns clar atunci când se pun întrebări care privesc probleme nerezolvate. Dar sunt puse la îndoială și rezultatele unei astfel de activități spirituale, care, totuși, numai ele corespund adevărului. Oricare ar fi natura unei întrebări, numai răspunsul pe care Dumnezeu Însuși îl dă oamenilor prin spiritul Său va fi întotdeauna corect.... "Spiritul", însă, nu trebuie confundat cu "intelectul", căci acesta din urmă poate la fel de bine să se miște în direcție greșită.... Nu există nici o garanție că rezultatele intelectuale corespund adevărului, altfel nu ar încerca să se afirme multe opinii și puncte de vedere diferite, care toate pretind a fi adevărate, dar care au fost obținute doar prin intermediul intelectului.... Dar "spiritul" este raza care emană din Adevărul etern Însuși, care dă lumină, adică cunoașterea a ceea ce intelectul doar presupune, pentru care nu se poate produce nicio dovadă. 'Spiritul de la Dumnezeu', însă, dă cea mai deplină convingere interioară, dă o iluminare completă, chiar și fără o utilizare specială a intelectului:.... Nimeni nu va putea înțelege termenul de "suflet" în acest mod dacă nu a dobândit deja o anumită "cunoaștere spirituală", deoarece sufletul este ceva spiritual, nu este nimic pământesc-material și, prin urmare, nu poate fi explicat decât spiritual. Sufletul este fluidul care dă viață trupului, forma materială.... Sufletul este viața reală, eu-l real al ființei umane, care se ascunde într-un înveliș exterior material, care nu poate fi văzut, dar care este mereu prezent atâta timp cât o forță se exprimă în această formă exterioară. Iar ființa umană nu ar fi o ființă conștientă de Eu-l propriu dacă sufletul nu ar fi prezent în ea. Sufletul este forța care a curs cândva din Dumnezeu, pe care El a scos-o ca ceva asemănător cu o ființă în afară de Sine, căreia i-a dat o viață independentă. Iar această ființă a fost înzestrată cu liberul arbitru și cu capacitatea de a gândi..... Faptul că și de ce această esență.... sufletul.... este ascunsă în corpul uman în timpul vieții pământești este o cunoaștere în sine; dar pentru prima dată se va explica faptul că sufletul este cauza pentru care omul poate gândi, simți și vrea. Trebuie să se precizeze că sufletul este animatorul tuturor organelor, că orice activitate a trupului, orice impuls al voinței și orice senzație este o expresie a sufletului în trup, care este în sine ceva spiritual, care nu poate fi văzut cu ochiul uman și care, dacă ar putea fi văzut, ar semăna complet cu învelișul său exterior uman. Este ceea ce rămâne după moartea trupului și care poate fi văzut atunci și de astfel de suflete într-un grad de maturitate care permite vederea spirituală. Prin urmare, sufletul nu poate fi explicat niciodată ca o substanță care aparține trupului material.... el este și rămâne o substanță spirituală, deci o emanație spirituală a lui Dumnezeu, care este menită să îndeplinească un scop pe Pământ.... el este invulnerabil și nepieritor, dar se poate distinge de alte suflete prin radiația de lumină, iar scopul vieții pământești este de a crește gradul de lumină pe care altădată l-a întunecat în mod voit.... Nu este posibil să se explice esența sufletului de nimeni care întreprinde acest lucru doar într-un mod pur științific, deoarece sufletul nu este nimic tangibil care să poată fi pătruns cu ajutorul simțurilor umane, ci putere din puterea lui Dumnezeu, a cărui esență este și va rămâne la fel de insondabilă, dar care nu poate fi negată de oamenii care gândesc, la fel cum sufletul este însuși Eu-ul propriu-zis al ființei umane, care de asemenea nu poate fi definit, care este și totuși nu poate fi dovedit, care, cu siguranță, instruiește organele trupului cu privire la funcțiile lor, dar care poate exista și fără corp, în timp ce corpul fără suflet este doar materie complet lipsită de viață, chiar dacă toate organele rămân neschimbate.... Dar viața lipsește de îndată ce sufletul părăsește trupul.... ceea ce lipsește este ceea ce pune trupul în activitate, ceea ce împinge organele la funcțiile lor, ceea ce în voința liberă are un efect determinant asupra organelor gândirii și ceea ce declanșează orice impuls de voință în ființa umană.... Iar acest ceva care gândește, vrea și simte.... sufletul.... se mișcă acum în alte sfere, dar întotdeauna ca aceeași ființă care a locuit anterior în trupul uman. Și, prin urmare, el poate fi recunoscut și în împărăția de dincolo, dar pentru aceasta este necesară o anumită maturitate....

Amin