• Terug

De genade van de eindtijd; Het voortijdige sterven - Het hiernamaals

GOD zal ieder genadig zijn die thans nog zijn onrecht inziet en er afstand van neemt. Maar zonder erbarmen zal de zwaarste straf worden opgelegd aan hen, van wie de hardheid niet wijkt. Die met hun medemensen geen mededogen hebben en zichzelf dus door hun liefdeloosheid veroordelen.

En de komende tijd zal getuigenis afleggen van de verdorvenheid van de mensen. Er zullen middelen die geheel ondenkbaar zijn worden verzonnen, die alle in dienst zullen staan van de vernietiging. De mensen zullen er niet voor terugschrikken hun plannen ten uitvoer te brengen door van deze middelen gebruik te maken - en de onderdrukking van de mensen zal toenemen. En voor dit alles moeten de aanstichters en ook allen die met hen instemmen en hen in hun plannen ondersteunen, zich verantwoorden. Want GOD is rechtvaardig en HIJ oordeelt naar gedachten, woorden en werken.

HEM is niets verborgen. HIJ kijkt in het hart van de mens en elke opwelling van het hart bepaalt de mate van genade die hem ter beschikking staat, en die hem ook gegeven wordt als het einde in aantocht is - want het einde komt onherroepelijk. De gedragingen van de mensen verhaasten het, en daarom wordt er een periode die geen beter mensengeslacht kon voortbrengen ten einde gebracht. Ook al mocht GOD nog lang geduld oefenen en al zou de mensen nog vaak gelegenheid geboden worden zich te veranderen, dan zouden ze er toch geen gebruik meer van maken, en daarom wordt het aardse leven van GOD uit beëindigd.

Dit tijdperk van ontwikkeling was voor de mensheid bijzonder rijk aan genaden en zou zeker meer dan voldoende zijn geweest, hun verlossing te brengen. Nog tot het einde staat GOD de mensen bij met buitengewone genadegaven, maar er wordt meestal geen acht op geslagen, zoals in het algemeen nergens aandacht meer aan wordt geschonken wat met GOD of het eigen zieleheil verband houdt.

En daarom is een langer verblijf op deze aarde helemaal misplaatst, d.w.z. alleen het lichaam vaart er wel bij, echter niet de ziel die onvergankelijk is. Daarom wordt de ziel elke verdere mogelijkheid tot 'n aards leven ontnomen, maar haar in het hiernamaals nog een verdere ontwikkeling verzekerd, als zij tenminste daar ook niet afwijzend tegenover het Woord van GOD staat. Aangenomen, dat zij nog vóór het laatste oordeel, vóór het einde van deze aarde het lichamelijke leven verliest en opgenomen wordt in het rijk hierna.

Dan is ook de dood vóór het einde nog een bijzondere genade voor de mens, als hij op aarde nog een beslissing heeft genomen. Hij vindt dan in het hiernamaals nog rijkelijk gelegenheid hulpvaardig te zijn en in liefde te dienen. En hij kan daardoor toch nog de onderbroken ontwikkeling voortzetten, ja zelfs nog beginnen, als zijn weerstand niet zo groot is dat hij de zielen die hem willen helpen geen gehoor schenkt.

In dat geval kan hij ook steeds meer wegkwijnen en weer tot de hardste materie terugkeren, en dan moet ook hij nogmaals de lange weg over de aarde afleggen, tot hij zich weer als mens kan belichamen.

Deze genaden heeft GOD nog voor velen bereid eer HIJ de oude aarde laat vergaan, maar de vrije wil van de mensen dwingt HIJ niet. En zoals zij zich openstellen voor Zijn genade, zo ook halen zij daar zelf voordeel uit voor hun ziel.

Zowel op aarde als in het hiernamaals kunnen zij leeg en krachteloos zijn, als zij zich van alle genaden niets aantrekken en er zich voor afsluiten. Of ook ongelooflijk snel, zich nog positief ontwikkelen als zij door hun wil elke genadegave op zich in laten werken en daardoor in grote mate van kracht worden voorzien.

Want GOD is bovenmate Genadig en Barmhartig - maar ook Rechtvaardig, en HIJ bedeelt de mensen alnaargelang hun wil.

Amen

Harurile timpului de la urmă.... Moartea înainte de... Lumea de dincolo....

Dumnezeu va fi milostiv cu cei care își recunosc încă în prezent greșelile și se abțin de la ele, dar fără milă pedeapsa cea mai aspră va fi aplicată celor a căror asprime nu se potolește, care nu au milă nici față de semenii lor și care astfel se judecă pe ei înșiși prin lipsa lor de iubire. Iar vremurile care vor veni vor da mărturie despre depravarea oamenilor, vor fi puse la cale cele mai de neconceput mijloace, care sunt toate menite să servească distrugerii, iar oamenii nu se vor sfii să își ducă la îndeplinire planurile prin folosirea acestor mijloace, iar asuprirea oamenilor va crește. Iar instigatorii trebuie să răspundă pentru tot, precum și toți cei care sunt de acord cu ei și îi susțin în planurile lor. Căci Dumnezeu este drept și El judecă după gânduri, cuvinte și fapte.... Nimic nu este ascuns de El; El vede în inima omului, iar fiecare frământare a inimii determină măsura de har care îi este disponibilă, care îi este acordată atunci când se apropie sfârșitul. Căci sfârșitul vine irevocabil.... Comportamentul oamenilor îl grăbește și, prin urmare, se încheie o perioadă care nu ar avea ca rezultat o rasă umană mai bună, chiar dacă Dumnezeu ar vrea să-și exercite încă mult timp răbdarea și oamenilor li s-ar da încă adesea posibilitatea de a se schimba. Dar acestea nu le mai sunt de nici un folosesc, și astfel viața pământească este încheiată de Dumnezeu....

Această perioadă de dezvoltare a fost deosebit de bogată în har pentru omenire și ar fi putut fi, de asemenea, complet suficientă pentru răscumpărarea ei. Dumnezeu îi asistă pe oameni cu daruri extraordinare de har până la sfârșit, însă acestea sunt de cele mai multe ori trecute neobservate, așa cum nu se mai ține cont de absolut nimic care să aibă legătură cu Dumnezeu sau cu propria mântuire a sufletului lor. Și de aceea, o ședere mai lungă pe acest Pământ este nepotrivită, adică aduce numai succese trupului, dar nu și sufletului, care este nepieritor. Și de aceea sufletul este lipsit de orice posibilitate pământească ulterioară, dar are totuși asigurată o dezvoltare ulterioară în lumea de dincolo, dacă nu este la fel de ostil față de Cuvântul lui Dumnezeu în lumea de dincolo. Cu condiția să își piardă totuși viața trupească înainte de judecata finală, înainte de sfârșitul acestui Pământ, și să fie acceptat în împărăția de dincolo. Moartea este, de asemenea, un har special pentru om, dacă acesta nu a luat o decizie pe Pământ. Atunci, el va găsi încă numeroase ocazii în lumea de dincolo de a fi de ajutor și de a sluji cu iubire și, astfel, poate continua dezvoltarea întreruptă, ba chiar o poate începe, dacă rezistența sa nu este prea mare, dacă nu ascultă sufletele care vor să-l ajute. Pentru că atunci el poate, de asemenea, să își continue încă retrogradarea și să se întoarcă din nou în materia solidă, și atunci mai trebuie să parcurgă încă lungul drum terestru până când se poate întrupa din nou ca ființă umană. Astfel, Dumnezeu îi rezervă încă multe binecuvântări înainte de a lăsa vechiul Pământ să treacă, însă nu forțează liberul arbitru al oamenilor și, pe măsură ce aceștia se deschid harului Său, beneficiază și ei înșiși de beneficiile sufletelor lor.... Ei pot rămâne goi și neputincioși atât pe Pământ, cât și în lumea de dincolo, dacă ignoră toate binecuvântările și se închid în fața lor, sau se pot totuși dezvolta incredibil de repede de îndată ce permit ca fiecare dar al harului să își facă efectul asupra lor prin voința lor și primesc astfel o mare putere. Căci Dumnezeu este extrem de milostiv și îndurător, dar și drept, și El îi consideră pe oameni după voința lor....

Amin