• Terug

Via de gedachten onderrichten in waarheid vereist geloof in God

Zolang de mens zich niet positief instelt ten opzichte van de eeuwige Godheid, blijft elke geestelijk vraag onopgelost, want degenen die de taak hebben zulke vragen te beantwoorden, zijn geestelijke krachten, die zich al met God hebben verenigd. Dezen zullen begrijpelijkerwijs de krachtstroom uit God niet naar een mens leiden, die de Schenker van deze kracht niet erkent. Maar geestelijke kennis is kracht uit God. Kracht uit God kan dus alleen maar die mens ontvangen, die God erkent, omdat anders de hele wereld kennis zou hebben, omdat de licht en kracht gevende wezens niemand op aarde de krachtstroom zouden ontzeggen.

Maar God stelt voorwaarden aan het ontvangen van de waarheid en de eerste voorwaarde is, dat de mens bewust voor God kiest. Dat hij in God gelooft als Schepper en Bestuurder van alle dingen, Die buitengewoon wijs, welwillend en almachtig is. Het geloof in een God van liefde, wijsheid en almacht laat de mens ook de verbinding vinden met de Schepper van eeuwigheid af en tegelijkertijd dus ook de verbinding tot stand brengen met geestelijke wezens, die bereidwillig zijn om te geven, die in de volmaakte toestand in de nabijheid van God mogen zijn, om onophoudelijk Zijn goddelijke kracht te ontvangen en door te geven.

Deze wezens spannen zich voortdurend in voor de aardse mensen, van wie het geloof nog oppervlakkig is. Ze proberen de mensen aanleiding te geven om na te gaan denken, zodat ze vragend hun gedachten omhoog sturen. Pas dan kunnen ze antwoord geven. Dat wil zeggen de mensen via de gedachten onderrichten. Maar de mensen, die niet in God geloven, kunnen niet bevatten, hoe veel moeilijker het voor hen is om geestelijke vragen aan de orde te stellen. Ze erkennen niets geestelijks en leiden daarom hun gedachten ook niet in deze richting, die ze in het diepste van hun innerlijk afwijzen.

Maar de mens kan ook weer geen antwoord toegestuurd worden, als ze niet vragen. Want pas door te vragen, worden die wezens in staat gesteld om hun via de gedachten antwoord te geven. Door de vraag opent de mens pas zijn hart en pas nu kan de krachtstroom naar hem toevloeien, want pas nu heeft hij de verbinding tot stand gebracht, die God tot voorwaarde gesteld heeft. De mens moet God erkennen om Hem te kunnen herkennen. Hij moet zich in de diepste deemoed voor Hem buigen om Zijn genade te kunnen ontvangen.

Maar als God de mensen de waarheid geeft, als Hij hen wetend wil maken, dan is dat een enorme genade en om deze genade moet bewust gevraagd worden. Dus moet de mens door de vragen in de gedachten eerst erkennen dat er een Schepper bestaat, van Wie hij aanneemt dat Hij zijn vragen kan beantwoorden op grond van Zijn wijsheid en deze ook beantwoorden wil op grond van Zijn liefde. En hij moet deze nu erkende Schepper deemoedig vragen om opheldering, om kennis en waarheid. Dan opent hij zijn hart niet tevergeefs.

Hij kan nu onderwezen worden door de wetende krachten in het hiernamaals en deze laten hem niet vergeefs vragen. Ze delen met vreugde uit, wat ze zelf van God ontvangen. Ze geven, omdat ze in de liefde staan en het geven hun gelukzaligheid bezorgt. En wat ze geven, is de zuiverste waarheid, omdat ze slechts de uitvoerders van de goddelijke wil zijn en God niets anders dan de zuiverste waarheid biedt aan degene, die door zijn in zijn gedachten gestelde vragen het verlangen naar de waarheid bekendmaakt.

Amen

Învățătura mentală în adevăr presupune credința în Dumnezeu....

Orice întrebare spirituală rămâne fără răspuns atâta timp cât ființa umană nu se îndreaptă afirmativ către Divinitatea eternă, deoarece răspunsul la astfel de întrebări revine puterilor spirituale care au găsit deja unirea cu Dumnezeu. Este de înțeles că ele nu vor transmite fluxul de putere de la Dumnezeu unei persoane care nu recunoaște pe cel care îi dă puterea. Cu toate acestea, cunoașterea spirituală este putere de la Dumnezeu, puterea de la Dumnezeu nu poate fi primită, prin urmare, decât de ființa umană care îl recunoaște pe Dumnezeu, altfel întreaga lume ar sta în cunoaștere, deoarece ființele care transmit lumină și putere nu ar refuza fluxul de putere nimănui de pe Pământ. Dar Dumnezeu pune condiții pentru primirea adevărului, iar prima condiție este ca ființa umană să se decidă în mod conștient în favoarea lui Dumnezeu, să creadă în Dumnezeu ca Creator și Conducător al tuturor lucrurilor, Care este extrem de înțelept, bun și atotputernic. Credința într-un Dumnezeu al iubirii, înțelepciunii și atotputerniciei permite, de asemenea, ființei umane să stabilească un contact cu Creatorul veșniciei și, în același timp, să stabilească un contact cu ființele spirituale, cărora li se permite să locuiască în apropierea lui Dumnezeu într-o stare de perfecțiune pentru a primi și transmite în mod constant puterea Sa divină. Aceste ființe se străduiesc în mod constant să ajute oamenii pământești a căror credință este încă superficială. Ele încearcă să îi facă pe oameni să gândească, astfel încât aceștia să își trimită gândurile în sus, în mod întrebător. Numai atunci pot da un răspuns, adică îi pot instrui mental pe oameni. Dar oamenii care nu cred în Dumnezeu nu-și pot imagina cât de dificil este pentru ei să pună întrebări spirituale. Ei nu recunosc nimic spiritual și, prin urmare, nu-și îndreaptă gândurile spre această direcție pe care o resping în adâncul ființei lor. Dar, din nou, nici un răspuns nu poate ajunge la oameni dacă aceștia nu întreabă, căci numai prin întrebări ființele sunt capabile să le transmită mental răspunsuri. Numai prin întrebare ființa umană își deschide inima și numai acum poate curge către ea fluxul de putere, căci numai acum a stabilit legătura pe care Dumnezeu o condiționează. Omul trebuie să îl recunoască pe Dumnezeu pentru a putea să îl recunoască.... El trebuie să se plece în fața Lui într-o umilință profundă pentru a primi harul Său. Dar dacă Dumnezeu le transmite oamenilor adevărul, dacă vrea să-i facă cunoscători, este un har extrem de mare, iar acest har trebuie cerut în mod conștient, astfel încât ființa umană trebuie să recunoască mai întâi, prin întrebările sale mentale, că există un Creator, de la Care presupune că poate răspunde la întrebarea sa în virtutea înțelepciunii Sale și că vrea să răspundă și în virtutea iubirii Sale.... Și trebuie să ceară cu umilință clarificări, cunoaștere și adevăr acestui Creator acum recunoscut, atunci nu-și va deschide inima în zadar.... El poate fi acum instruit de forțele cunoscătoare de dincolo, iar acestea nu-l lasă să întrebe în zadar.... Ei împart cu bucurie ceea ce ei înșiși primesc de la Dumnezeu, ei dau pentru că stau în iubire și dăruirea le dă fericire. Iar ceea ce dau ele este cel mai pur adevăr, deoarece ele nu sunt decât executanții voinței divine, dar Dumnezeu nu oferă nimic altceva decât cel mai pur adevăr celui care își exprimă dorința de adevăr prin întrebările sale mentale....

Amin