• Terug

Genademiddelen – Gebed en liefdadigheid

En de innerlijke vrede zal het teken zijn dat God in hem is. Maar voor degenen, die het aan goddelijke genade ontbreekt, omdat ze deze genaden noch begeerden, noch in ontvangst namen, zoals het hun aangeboden werd, is de weg omhoog zo moeilijk, dat ze deze niet af kunnen leggen, want hun kracht is te gering en ze vragen geen kracht van God, ofschoon het hen ter beschikking staat. Ze benutten het genademiddel niet en hun ziel is zwak en niet in staat om zich tot de hoogte verheffen.

En toch laat God de genadezon ook voor hen schijnen, doordat Hij Zijn woord aan de mensen geeft en hen erop wijst om aan hun ziel te denken. Hij geeft hun kennis van de mate van genade, waar elk mens recht op heeft. Hij wil dat ze opletten en niet zonder waarschuwing door het aardse leven gaan. En zo wordt de mens onbewust ook de goddelijke genade toegestuurd en ze wil alleen maar gegrepen worden.

En weer is het de vrije wil van de mens om de hand van God te grijpen en de goddelijke genade te accepteren, die hem zo liefdevol aangeboden wordt en, als hij eenmaal deelachtig aan deze genade wordt, hier steeds weer naar vraagt en daardoor kracht ontvangt om zichzelf te verlossen gedurende zijn levenswandel op aarde. Alleen zijn wil is zodoende vereist om alles te kunnen volbrengen, wat zijn ziel tot heil strekt. Zijn wil moet God zoeken. Zijn wil moet zich ondergeschikt maken aan Hem en zijn wil moet bewust naar Hem streven en daartoe de kracht vragen van God.

Hij brengt dan de verbinding met zijn Vader van eeuwigheid af tot stand. Hij wil naar God. En deze wil betekent zijn verlossing. En God komt hem altijd en overal tegemoet. Hij eist van de mens niets meer, dan waar deze aan kan voldoen. Hij biedt hem alle hulpmiddelen aan, die hem het opklimmen mogelijk maken en Hij eist van het wezen alleen maar, dat het zich niet afwijzend gedraagt, maar dankbaar de genaden in ontvangst neemt, die de weg omhoog garanderen. Maar God dwingt de wil van de mens niet en daarom kan de genade van God hem zonder diens wil niet toegestuurd worden, omdat de ziel anders naar de hoogte geduwd zou worden, dus niet in de volle vrijheid van de wil naar boven verlangt, maar dwangmatig deze weg naar boven af zou leggen.

Want de goddelijke genade is kracht uit God, die weer naar God terugverlangt. Zodoende kan deze kracht alleen maar dan aan het wezen gegeven worden, wanneer het uit vrije wil eveneens naar God verlangt. Daarom is de vrije wil onontbeerlijk, als het wezen zich uit zijn laatste belichaming op aarde verlossen wil.

Amen

Mijloace de har.... Rugăciune și bunăvoință....

Iar pacea interioară va fi semnul că Dumnezeu este în el. Dar cei cărora le lipsește harul divin, pentru că nu l-au dorit și nici nu l-au primit atunci când le-a fost oferit, găsesc calea de urcare atât de dificilă încât nu vor putea niciodată să o parcurgă, pentru că puterea lor este prea mică și nu cer putere de la Dumnezeu, deși le este la dispoziție. Ei nu folosesc niciunul dintre mijloacele harului, iar sufletul lor este slab și incapabil să se înalțe. Și totuși, Dumnezeu lasă să strălucească soarele harului și asupra lor, dându-le oamenilor Cuvântul Său și instruindu-i prin el să-și amintească de sufletul lor. El le oferă cunoașterea măsurii de har la care fiecare persoană are dreptul. El vrea ca ei să fie atenți și să nu treacă prin viața pământească fără să fie avertizați. Și astfel, harul divin ajunge și el inconștient la ființa umană și vrea doar să fie cuprins.... Și, din nou, este voința liberă a omului de a apuca mâna lui Dumnezeu și de a accepta harul divin care îi este oferit cu atâta dragoste și.... odată ce a fost făcut părtaș la acest har, să îl ceară din nou și din nou și astfel să primească puterea de a se răscumpăra în timpul vieții sale pământești. Astfel, voința sa este necesară doar pentru a putea realiza tot ceea ce este benefic pentru mântuirea sufletului său. Voința lui trebuie să-L caute pe Dumnezeu, voința lui trebuie să se supună Lui, iar voința lui trebuie să se îndrepte conștient spre El și să ceară putere de la Dumnezeu pentru a face acest lucru.... El stabilește apoi legătura cu Tatăl său din veșnicie, el vrea să meargă la Dumnezeu. Și această voință este salvarea lui.... Iar Dumnezeu vine în întâmpinarea lui întotdeauna și pretutindeni, nu cere de la ființa umană mai mult decât poate ea să îndeplinească, îi oferă toate mijloacele de ajutor care fac posibilă ascensiunea și nu cere ființei decât să nu se comporte cu respingere, ci să accepte cu recunoștință binecuvântările care îi garantează ascensiunea. Dar Dumnezeu nu forțează voința ființei umane și, prin urmare, harul lui Dumnezeu nu poate fi acordat fără voința ființei umane, altfel sufletul ar fi forțat să se înalțe, deci nu ar dori să se înalțe în deplină libertate de voință, ci ar parcurge în mod obligatoriu această cale de înălțare. Pentru că harul divin este putere de la Dumnezeu care cere să ne întoarcem din nou la Dumnezeu.... Prin urmare, această putere poate fi împărtășită ființei doar atunci când aceasta se adresează lui Dumnezeu prin voință liberă. Prin urmare, liberul arbitru este indispensabil dacă ființa vrea să se răscumpere din ultima ei întrupare pe Pământ....

Amin