• Back

Other translations:

처음으로 창조된 존재. 빛의 전달자. 하나님을 떠난 타락.

인간으로서 너희의 이성은 어느 정도까지 깊은 진리를 파악할 수 있다. 왜냐면 순수하게 영적인 내용은 단지 영적으로만 설명할 수 있기 때문이다. 이런 설명은 너희 안의 영이 영접할 것이고, 혼을 통해 실제 이성에게 전할 것이다. 그러나 이성은 아주 세상적인 부담을 지니고 있고, 그러므로 이성은 모든 것이 그에게 선명할 정도로 영적 지식을 깊이 꿰뚫을 수 없다. 그럼에도 불구하고 내 영은 너희 안의 영의 불씨를 통해 자신을 계시하고, 사랑을 가진 사람은 내가 그에게 말한 의미를 파악한다.

내 형성하려는 의지는 아주 크고, 내 힘은 지칠 줄 모르고, 나는 내 생각과 계획을 실현하는 일에서 행복을 느꼈다. 이런 축복이 자신을 알리기를 원했고, 내 사랑은 자신을 선물해주기를 원했다. 나는 나 외에 다른 존재가 나를 말할 수 없게 행복하게 만드는 것을 기뻐하기를 원했다. 나는 내가 홀로 존재하는 일을 부족한 점으로 느꼈고, 내가 원하면 언제든지 이런 부족한 점을 해결할 수 있었다. 내가 그에게 무한한 행복을 줄 수 있고 또한 내 축복을 더 높이기 위해 나와 밀접하게 연결되어야 하는 존재 안에서 나는 나를 다시 찾기를 원했고, 그런 존재를 창조하기를 원했고, 이런 의지로 충분했다. 왜냐면 내 의지는 힘이었고 항상 사랑과 지혜로 역사했기 때문이다.

나에 의해 생성된 존재는 이제 실제 내 형상이었다. 그러나 존재는 나를 볼 수 없었다. 왜냐면 그가 나를 볼 수 있었다면, 그가 축복으로 인해 소멸되었을 것이기 때문이다. 왜냐면 어떤 존재도 나를 보는 일을 견딜 수 없었기 때문이다. 모든 존재는 그가 나 자신의 완벽한 형상일지라도 단지 내 사랑의 힘의 산물이기 때문이다. 반면에 나는 나 자신이 사랑의 힘 자체이고 비교할 수 없는 강한 힘으로 모든 것에게 향하고 그러므로 내가 생성되게 한 존재는 나를 볼 수 없었다.

그러나 나는 이런 존재 안에 나 자신을 위한 그릇을 창조했고, 그릇 안으로 내 사랑의 힘을 지속적으로 부어줄 수 있었다. 그러므로 존재는 나로부터 내 창조적 의지와 내 힘과 내 지혜와 내 사랑을 나에게서 나온 끊임 없는 힘의 흐름을 통해 넘치게 받았다. 그러므로 존재는 이제 똑같은 축복을 느낄 수 있었고, 자신의 의지로 자신의 힘을 나타낼 수 있었고, 창조적으로 활동할 수 있었고, 자신을 행복하게 만들 수 있었다. 따라서 내 축복을 계속해서 증가시킬 수 있었다. 왜냐면 내 힘이 존재가 그런 일을 가능하게 했기 때문이다. 나는 그의 행복으로 인해 기뻐했다.

이런 존재로부터 이제 수많은 동일한 존재들이 나왔고, 그들 모두는 발산되는 빛과 최고 온전함을 가진 내 사랑의 자녀들이었다. 왜냐면 나에 의해 내 무한한 사랑으로부터 창조된 나 자신의 형상인 존재는 최고로 온전한 존재가 될 수밖에 없기 때문이고, 우리의 의지가 같았기 때문이고, 창조된 존재 안에서 우리 둘의 사랑을 다시 찾았기 때문이고, 내 의지와 사랑이 첫번째로 창조된 존재를 통해 역사하는 동안에는 온전하지 못한 것이 없었기 때문이다. 이런 세계는 빛으로 가득한 영의 세계였고, 원래 창조된 많은 영들의 세계였다. 나로부터 나온 힘이 제한 없게 존재에게 흘러갔고, 내가 존재를 빛과 힘의 소유자로 택했다.

존재 자신은 아주 축복되었다. 그러나 나는 이런 축복을 높여 주기를 원했고, 존재가 온전한 존재이고, 내가 원하는 대로 온전하게 머물기를 원한다면, 내 의지에 묶이지 않고, 존재의 의지를 따라 행하기를 원했다. 왜냐면 내가 창조한 존재는 다른 어떤 의지를 가질 수 없었기 때문이다. 그러나 나는 존재가 자유롭게 역사하고 일할 수 있기를 원했다. 왜냐면 사랑이 그 안에서 아주 강하게 되고, 사랑이 나와 같은 의지를 갖게 하는 일이 신적인 존재의 첫번째 특성이기 때문이다.

나는 이런 사랑을 내 첫번째 피조물로부터 받기를 원했다. 그러나 이 사랑이 또한 동시에 존재에게 최고의 온전함을 얻게 해야 한다. 이로써 더 이상 창조된 존재로서 내 의지대로 역사하지 않고, 사랑으로 내 뜻을 따르고 무한한 축복을 누려야 한다. 그러나 존재는 이런 의지와 사랑의 시험을 치르기 위해 전적인 자유의지로 움직여야만 했다. 존재는 나를 보지 못했지만 존재가 빛 안에 있었기 때문에 나를 깨달았다. 그러나 그는 자신의 의지가 생성되게 한 무수히 많은 존재들을 보았고, 비록 그가 나에게서 힘을 얻었음을 알고 있었지만, 자신을 그들의 창조주라고 느꼈다.

존재는 내 힘을 부러워했다. 자신에 의해 창조된 존재들이 그를 볼 수 있는 가운데 존재는 자신이 나로부터 생성되었다는 것을 의식했다. 그러나 존재 자신이 창조된 존재들을 다스리는 권세를 주장하면서 존재들에게 자신을 힘의 원천으로, 창조할 수 있는 유일한 권세로 제시했다. 그는 지배하기 위해 내 사랑과 결별을 선언했다. 자신을 의식하는 존재가 완전히 잘못된 생각에 빠질 수 있다는 일이 너희 인간에게는 이해할 수 없는 일이다. 그러나 자유의지가 그런 일을 설명한다. 자유의지가 행동을 취하기 위해 부정적인 선택을 할 수 있다. 그러나 부정적인 선택을 해야만 하는 것은 아니다.

빛과 힘의 전달자는 한편으로 자신을 통한 전달되는 힘의 증거를 보았지만 그러나 힘의 근원 자체는 보지 못했다. 그러므로 그는 자신을 자신이 창조한 영들을 다스리는 통치자로 만들었고 또한 영들에게 나 자신이 존재하지 않는 것으로 여기게 만들려고 시도했다. 그는 이제 자신의 바뀐 의지를 영들에게 전해 주려고 시도했다. 내 힘을 사용하여 빛의 전달자에 의해 창조된 존재들에게 이제 결정의 순간이 다가 왔고, 그들의 온전함을 증명하는 시간이 다가 왔다. 내 힘이 이런 모든 존재들 안에 있었고, 그들은 빛으로 충만했고, 그들이 보지 못했지만 깨달은 나를 향한 사랑이 불타오르고 있었다. 그러나 그들은 또한 사랑으로 그들을 창조한 분에게 향했다. 왜냐면 그들을 창조한 힘이 사랑이었고, 창조할 능력을 준 이 힘이 처음으로 창조된 존재를 통해 흘렀기 때문이다. 이 사랑은 이제 결정해야 했고, 분리가 되었다.

영적인 존재들 사이에 해결할 수 없는 혼란이 일어났고, 영적인 존재들이 결정을 내려야만 하도록 재촉을 받는 것을 느꼈다. 그러나 내 사랑의 힘이 빛으로 역사했기 때문에 많은 존재들에게서 원래 힘의 원천을 향한 갈망이 더 강했고, 나로부터 분리된 자를 향한 사랑이 감소하고, 사랑이 증가된 권세로 나에게 향한 일은 이해할 수 있는 일이다. 왜냐면 내가 영원으로부터 사랑이라는 깨달음이 그들 안의 빛이기 때문이다. 모든 존재가 실제 깨달음을 가지고 있었지만 그러나 깨달음에 얽매여 있지 않은 자유 의지도 가지고 있었다. 그렇지 않으면 존재에게 자유가 없었을 것이다. 영적인 세계가 갈라졌다.

비록 내가 보이지 않았을지라도 나 자신이 추종자들을 얻은 것과 마찬가지로 내 밖에 있는 존재가 추종자들을 얻었다. 그러나 나에게 나온 힘이 아주 강하게 역사하여 많은 존재들이 나에게 대적하려는 자에게서 돌아섰다. 그들의 의지는 올바른 방향으로 향했다. 반면에 빛의 전달자와 그의 추종자들은 의지를 잘못된 방향으로 향하게 했고, 그러므로 그들은 의지적으로 나를 떠났고, 이런 일은 깊은 곳으로 타락을 의미했다. 그러므로 나에 의해 생성된 가장 빛이 충만한 존재인 빛의 전달자가 내 대적자가 되었다. 반면에 그에 의해 생성되었고, 우리 둘의 사랑의 의지가 창조한 존재들을 채우고 있던 사랑의 불길의 정도에 따라 일부가 나에게 향했고, 다른 일부가 그에게 향했다. 왜냐면 빛 전달자가 나와 분리되는 순간에 존재들에게 안정된 기댈 곳을 향한 정해지지 않은 갈망이 생겼기 때문이다.

자유의지가 역사하기 시작했고, 자유의지는 나에 의해 강제적으로 영향을 받지 않았고, 또한 내 대적자로부터 강제로 영향을 받지 않았고, 단지 모든 존재를 자신을 위해 얻기 원하는 우리 둘의 힘의 발산을 받았다. 내 힘의 흐름은 단지 사랑이었고 존재들에게 아주 강하게 역사하여 존재들이 나를 보지 않고 나를 깨달을 수 있었고, 그러나 나에 의해 첫번째로 창조된 존재의 의지 변화도 또한 깨달을 수 있었다. 그러나 존재들이 첫번째로 창조된 존재를 볼 수 있었기 때문에 많은 존재들이 그를 따랐다. 즉 많은 존재들이 그의 의지에 복종했고, 나를 떠났다.

그러나 마찬가지로 원래 창조된 존재들이 자신을 내 자녀로 느꼈고, 자유의지로 나에게 충성을 유지했다. 그러나 그들의 숫자가 단지 훨씬 더 적었다. 그들은 최초의 피조물들로써, 내 빛의 전달자의 가장 축복된 창조하려는 의지와 그에게 흘러가는 측량할 수 없는 사랑의 힘에 의해 생성되었다. 이런 사랑의 힘이 또한 존재들에게 있었고, 끊임없이 나에게 향하도록 그들을 촉구했다. 왜냐면 그들은 현재 그들의 생산자의 잘못된 의지를 깨닫고 그러므로 그로부터 돌아섰기 때문이다. 다른 존재들에게도 이런 깨달음을 얻는 일이 가능했을 것이다. 그러나 그들은 맹목적으로 그들이 볼 수 있는 그를 따랐고, 그들의 의지는 존중되었고, 어떤 방식으로 든 내 영향을 받지 않았다. 왜냐면 이런 의지의 결정이 피조물들을 자립적인 온전한 존재로 만들어야만 하기 때문이다.

나를 떠난 존재는 많은 추종자들을 깊은 곳으로 끌어내렸다. 왜냐면 나로부터 멀어지는 일은 깊은 곳을 추구하는 일을 의미하고, 완전히 반대가 되는 상태에 되는 일을 의미하고 이로써 어두움과 무기력함과 지식과 힘의 부족을 의미하기 때문이다. 반면에 내 자녀들은 가장 빛나는 빛과 측량할 수 없는 힘을 가진 축복된 가운데 머물렀다.

빛의 전달자인 루시퍼가 타락한 후에 그의 힘이 사라졌다. 그가 내 피조물이기 때문에 비록 내가 그의 힘을 철회하지는 않았지만 그는 창조하고 조성하는 일을 더 이상 할 수 없게 되었다. 그의 권세와 힘은 그의 추종자들이었고, 그는 이제 어두움의 왕으로 그들을 다스렸다. 그러나 그들은 또한 내가 내 대적자에게 영원히 넘기지 않은 내 사랑의 산물이고, 이런 존재들이 그들 안에 아직 그들 향한 의지를 가지고 있는 동안에는, 그들은 그에게 속한다. 그러나 내가 그들의 의지를 나에게 돌리는 일에 성공을 하면, 그가 그들을 잃게 되고, 그러므로 그의 힘이 같은 정도로 감소한다. 이런 일은 항상 존재의 자유의지를 전제 조건으로 내가 그의 권세로부터 그에게 복종하는 존재를 구원하는 일과 같다.

내 영원한 구원 계획이 이런 일을 목표로 한다. 빛의 나라의 모든 거주자들과 내 천사들과 천사장들이 가장 큰 열심과 가장 충만한 사랑으로 이 목표에 도달하도록 돕는다. 왜냐면 그들 모두가 내 동역자들이기 때문이다. 그들은 타락한 형제들이 한때 자발적으로 잃은 축복을 되찾게 해주기위해 노력한다. 이런 해방의 역사는 한때 타락한 존재들의 마지막 존재가 나에게 돌아올 때까지, 내 사랑에 의해 첫번째로 생성된 존재가 내 사랑을 갈망하는 가운데 나에게 다시 다가올 때까지, 이런 후회하는 존재가 한때 자발적으로 떠난 아버지의 집으로 돌아갈 때까지 영원한 시간이 필요할지라도 성공할 것이다.

아멘

Translator

Ființa creată pentru prima dată.... Purtător de lumină.... Apostazia de la Dumnezeu....

În calitate de ființă umană, intelectul vostru nu înțelege adevărul profund decât într-o anumită măsură, deoarece lucrurile pur spirituale pot fi explicate doar în mod spiritual, această explicație este primită de spiritul din voi și, cu siguranță, este transmisă și intelectului prin intermediul sufletului, însă acesta este încă prea împovărat de povara pământească și, prin urmare, nu poate pătrunde în cunoașterea spirituală atât de adânc încât totul să fie clar pentru el. Spiritul Meu, însă, se anunță prin scânteia spirituală și oricine are iubire va înțelege și el sensul a ceea ce îi anunț:

Voința Mea de a da formă era extrem de mare, puterea Mea era inepuizabilă și Mi-am găsit beatitudinea în realizarea gândurilor și planurilor Mele. Și această fericire a vrut să se împărtășească, iubirea Mea a vrut să se dăruiască, am vrut ca o altă ființă în afară de Mine să se bucure de ceea ce Mă făcea nespus de fericit. Simțeam că singurătatea Mea era un neajuns pe care îl puteam remedia oricând, de îndată ce aș fi vrut.... Și am vrut să Mă regăsesc într-o ființă care trebuia să fie cel mai strâns unită cu Mine, pe care am vrut să o formez ca o oglindă a Mea, ca imaginea Mea, pentru a-i putea oferi o fericire nelimitată și astfel să-Mi sporesc din nou fericirea. Am vrut să creez o astfel de ființă, iar această voință a fost suficientă, pentru că voința Mea a fost putere și a lucrat întotdeauna în dragoste și înțelepciune. Ființa care a ieșit din Mine era într-adevăr imaginea Mea, dar nu M-a putut vedea pentru că, dacă ar fi putut să Mă vadă, ar fi murit de fericire, deoarece nicio ființă nu putea suporta să Mă vadă, pentru că orice ființă, chiar și cea mai perfectă imagine a Mea, nu este decât un produs al forței iubirii Mele, în timp ce Eu Însumi sunt puterea iubirii și eclipsez totul cu o forță incomparabilă, dar de aceea nu eram vizibil pentru ființa care a ieșit din Mine. Cu toate acestea, în această ființă am creat un recipient pentru Mine Însumi, în care puterea Mea de iubire putea curge în mod constant, o ființă care, prin urmare, primea de asemenea voința Mea creatoare, puterea Mea, înțelepciunea Mea și iubirea Mea din abundență de la Mine, prin afluxul constant de putere de la Mine. Prin urmare, acum era capabilă să simtă aceeași fericire, putea să se despoaie de forța sa, după voința sa, putea să fie creativă, să se facă fericită și astfel să-Mi sporească în mod constant fericirea, pentru că forța Mea îi permitea acest lucru și Eu Mă bucuram de fericirea ei....

Și acum nenumărate ființe identice au ieșit din acea ființă.... Toți erau copii ai iubirii Mele, în lumină radiantă, în perfecțiune supremă, căci numai cele mai perfecte lucruri puteau ieși vreodată din imaginea Mea și din iubirea Mea infinită creată de Mine, pentru că ambele noastre voințe erau identice, ambele iubiri se reflectau în ființele create, pentru că nu exista nimic imperfect atâta timp cât voința și iubirea Mea lucrau prin acea primă ființă creată. Era o lume de spirite pline de lumină, existau spirite create inițial în număr mare.... puterea de la Mine curgea fără restricții către ființa pe care o alesesem să fie purtătoare de lumină și putere....

Iar ființa în sine era fericită.... Totuși, am vrut și să sporesc această fericire; am vrut ca ea să nu fie legată de voința Mea, ci să fie activă prin voința sa proprie, ceea ce a fost voia Mea.... dacă ființa era și rămânea perfectă..... Căci ființa, fiind creată de Mine, era incapabilă de orice altă voință. Dar am vrut ca ea să poată face ce vrea, pentru că aceasta era prima caracteristică a unei ființe divine: Iubirea este atât de puternică în ea încât determină o voință îndreptată în egală măsură spre Mine. Am vrut să primesc această iubire de la prima Mea ființă creată, dar, în același timp, a fost menită să aducă ființa la cea mai înaltă perfecțiune, astfel încât ea să nu mai lucreze ca ființă creată conform voinței Mele, ci, după ce a intrat în voința Mea din iubire, să se bucure de o fericire nelimitată.... Dar, pentru a trece acest test de voință și de iubire, a trebuit să se miște în deplină libertate de voință. Nu M-a văzut, dar M-a recunoscut, pentru că stătea în lumină.... Dar a văzut nenumăratele ființe pe care voința sa le adusese la existență și s-a simțit producătorul lor, deși știa că primise puterea de la Mine.... Și ființa mi-a invidiat puterea.... Fiind vizibilă pentru ființele pe care le-a creat, era totuși conștientă de originea sa din Mine, dar și-a revendicat dreptul de a domni asupra acestor ființe pentru sine, prezentându-se în fața lor ca sursă de forță, ca singura putere capabilă să creeze.... Practic, a denunțat iubirea față de Mine pentru a putea să domine.... Acest proces este de neînțeles pentru voi, oamenii, faptul că o ființă care se cunoaște pe sine ar putea să se abată spre o gândire complet greșită, însă liberul arbitru explică acest lucru, care, pentru a putea acționa, ar putea de asemenea să aleagă în mod negativ, dar nu a fost nevoit să aleagă.

Purtătorul de lumină și de putere a văzut pe de o parte dovada puterii ghidate prin el, dar nu a văzut sursa puterii în sine. Astfel, el s-a ridicat la poziția de conducător al spiritelor create și a încercat, de asemenea, să Mă prezinte pe Mine Însumi ca fiind inexistent. El a căutat să-și transfere voința, acum întoarsă de la Mine, către ei.... Și acum a venit momentul deciziei, dovada perfecțiunii lor, și pentru aceste ființe create de purtătorul de lumină cu ajutorul forței Mele.... Puterea Mea era în toate aceste ființe, erau pline de lumină și străluceau de iubire pentru Mine, pe Cel care nu-L vedeau, dar pe care totuși Îl recunoșteau. Dar ele erau, de asemenea, îndreptate spre Creatorul lor cu iubire, pentru că puterea care le-a creat era iubirea care curgea prin prima ființă creată și care i-a permis să creeze. Această iubire trebuia acum să decidă, și s-a împărțit....

O confuzie nefirească a apărut în rândul ființei spirituale care s-a simțit îndemnată să ia o decizie. Dar era de asemenea de înțeles din nou.... întrucât puterea Mea de iubire funcționa ca lumină.... că îndemnul către sursa inițială de putere era mai puternic în multe ființe, că iubirea se diminua față de cel care se despărțea de Mine și se împingea spre Mine cu o forță sporită.... Pentru că lumina din ele era realizarea faptului că Eu eram iubirea din eternitate. Deși fiecare ființă avea cunoaștere, ea avea și liberul arbitru, care nu era legat de cunoaștere, altfel ar fi fost lipsită de libertate. Și lumea spirituală s-a împărțit în sine.... Ființa din afara Mea avea adepții ei, la fel ca și Eu Însumi, deși nu eram vizibil. Dar puterea venită de la Mine a avut un efect atât de puternic încât multe ființe s-au îndepărtat de cel care voia să Mi se opună.... Voința lor a rămas corect direcționată, în timp ce purtătorul de lumină și adepții săi și-au direcționat greșit voința, astfel că s-au separat de Mine în ceea ce privește voința și asta a însemnat căderea lor în abis....

Astfel, purtătorul de lumină, ființa cea mai plină de lumină care a ieșit din Mine, a devenit adversarul Meu, în timp ce ființa care a ieșit din el, creată de ambele noastre voințe de iubire, s-a întors parțial spre Mine și parțial spre el, în funcție de fervoarea de iubire cu care s-a umplut. Pentru că odată cu momentul separării de Mine a purtătorului de lumină, în ființe a apărut și o dorință nedeterminată de a avea un pol solidificat. Liberul arbitru a început să se desfășoare.... ele nu au fost influențate cu forța nici de Mine, nici de adversarul Meu, ci doar luminate de forța amândurora, pe care fiecare ființă dorea să o obțină pentru sine. Fluxul Meu de putere era doar iubire și a atins ființele cu atâta putere încât ele M-au recunoscut fără să Mă vadă, dar au fost capabile să recunoască și schimbarea de voință a Ființei Mele create inițial. Dar, de vreme ce au putut vedea această Ființă, mulți au urmat-o, adică s-au subordonat voinței ei și astfel s-au îndepărtat de Mine. Dar, în egală măsură, ființele create inițial s-au simțit copiii Mei și Mi-au rămas credincioase de bunăvoie, doar că numărul lor era mult mai mic. Acestea au fost primele ființe create, care au fost aduse la existență de cea mai fericită voință creatoare a purtătorului Meu de lumină și de puterea nemărginită a iubirii care se revarsă. Și această forță a iubirii era de asemenea inerentă în aceste ființe și le îndemna în mod constant spre Mine, pentru că recunoșteau că voința actuală a Creatorului lor este greșită și, prin urmare, se îndepărtau de El. Această recunoaștere ar fi fost posibilă și pentru celelalte ființe, dar ele l-au urmat orbește pe cel pe care îl puteau vedea, iar voința lor a fost respectată și nu a fost influențată în nici un fel de Mine, deoarece această decizie de voință trebuia luată pentru a modela ființa creată într-o perfecțiune independentă. Ființa care M-a părăsit a atras cu ea în abis o mulțime de adepți pentru că îndepărtarea de Mine înseamnă îndreptarea spre abis, apropierea de o stare complet opusă, ceea ce înseamnă, prin urmare, întuneric și neputință, lipsă de cunoaștere și de putere. În timp ce copiii Mei au rămas în cea mai strălucitoare lumină și putere nemăsurată, în fericire.

După această cădere a lui Lucifer, purtătorul de lumină, puterea lui a fost frântă..... Nu mai putea să creeze și să modeleze, deși nu l-am lipsit de putere, pentru că era creatura Mea. Puterea și forța lui erau adepții săi asupra cărora domnea acum ca prinț al întunericului. Dar ei sunt, de asemenea, produsele iubirii Mele, pe care nu le las adversarului Meu pentru totdeauna. Atâta timp cât aceste ființe îi poartă voința, ele îi aparțin; dar de îndată ce am reușit să le întorc voința spre Mine, el le-a pierdut și astfel puterea lui scade în aceeași măsură în care eliberez ființa care îi este roabă de sub controlul său, ceea ce, totuși, necesită întotdeauna voința liberă a ființei. Și acesta este scopul planului Meu veșnic de Mântuire, care este sprijinit cu cea mai mare nerăbdare și dragoste de toți locuitorii împărăției de lumină, de îngerii și arhanghelii Mei, căci toți sunt colaboratorii Mei care se străduiesc să le redea fraților căzuți fericirea la care au renunțat de bună voie.... Și această lucrare de eliberare va reuși, chiar dacă va fi nevoie de timpuri veșnice, până când ultima ființă căzută o dată se va întoarce la Mine, până când prima ființă, care a ieșit din iubirea Mea, se va apropia și ea din nou de Mine în dorința iubirii Mele.... până când se va întoarce și ea cu pocăință în casa Tatălui pe care a părăsit-o de bună voie....

Amin

Translator