모든 영적인 은사는 하나님의 뜻의 나타남에 분산되지 않은 주의를 요구한다. 그러므로 이런 의지의 표현을 듣기 위해 자신의 내면에 귀를 기울여야만 한다. 누구든지 자신의 내면의 세계로 들어가는 사람에게만 하나님의 뜻이 계시될 수 있다. 하나님의 음성은 단지 심장에서 들을 수 있기 때문에, 사람이 하나님의 음성을 듣기 원하면, 내면에 귀를 기울여야만 한다. 그는 의식적으로 자기 내면에 몰두하면서, 세상과 결별해야만 한다. 다시 말해 그의 생각을 모든 세상의 관심으로부터 자유롭게 해야만 한다. 의식적으로 자신 안에 침잠 함으로, 영의 나라와 연결을 이뤄야만 하고, 온전한 영적인 존재와 또는 영원한 하나님 자신과 단둘이 침묵의 대화를 해야 한다.
그는 하나님 앞에서 자신의 영적인 곤경을 아뢰고, 깨달음에 이르도록 인도해주기를 부탁해야만 하고, 하나님 뜻에 합당하게 살려고 노력해야만 한다. 그는 하나님의 음성을 들을 만한 사람이 되려는 진지한 의지를 가져야만 한다. 그러면 하나님은 자신의 음성을 들으려고 하는 사람의 심장에 자신의 음성을 들려준다. 하나님은 그의 심장의 음성을 통해 받은 것을 다른 사람들에게, 선명하고, 이해하기 쉽게 전할 수 있는 사람들이 필요하다. 그러므로 하나님은 항상 진리에 합당하게 사람들을 가르칠 준비가 되어 있다. 그러므로 하나님은 자신이 받은 지식을 전하기 위해, 스스로 자원하는 사람의 주의를 요구한다. 왜냐면 이 지식은 너무 광범위해서, 매일마다, 매시간마다 사람들에게 새로운 것을 전해줄 수 있기 때문이다.
그러나 이 지식은 진리에 합당하게 전달돼야만 한다. 즉 가르치는 사람은 스스로 지식을 가지고 있어야만 하고, 뿐만 아니라 지식을 항상 지속적으로 받아야만 한다. 이를 위해 지속적인 생각의 집중력이 필요하다. 다시 말해 받는 사람의 혼이 자원하여 육체와 분리돼야만 하고, 영의 세력이 역사하는 대로 전적으로 자신을 맡겨야 한다. 그는 영적인 친구들이 그에게 전하는 것을 잘 들어야만 하며, 모든 영의 나라에서 전달되는 내용이 하나님의 뜻에 부합되게 전해지는 것이고, 즉 그가 진리를 받고 있고, 이제 이것을 전해야 한다는 것을 알아야만 한다. 그는 받은 지식에 자신의 생각에서 나온 것을 앞세워서는 안되고, 위로부터 그에게 주어진 것을 정확하게 고수해야만 한다. 심장에서 나오는 음성을 듣지 않는 사람은 가르침을 받을 수 없다. 왜냐면 믿는 자유를 침범하지 않기 위해 하나님은 사람에게 자신을 분명하게 나타내지 않기 때문이다.
그러나 들으려는 사람에게 그의 음성은 선명하고 깨끗해서, 그가 오해할 수 없고, 그의 지혜는 성장한다. 왜냐면 이제 자신에게 복종하는 이 땅의 자녀를 통해, 이 땅의 사람들에게 진리를 전해주기 위해, 자신의 하늘의 일꾼을 사용하는 하나님 자신으로부터 그가 직접 가르침을 받기 때문이다. (1943년 6월 25일) 그러나 하나님은 항상 위로부터 은사를 주고, 사람이 주의하여 자신의 내면에 귀를 기울이면, 그 안에서 들리는 것은 하나님의 음성이다. 하나님의 은사는 모든 선한 것이며, 사람들을 선으로 인도하고, 사람들에게 사랑을 가르치고, 하나님께 가는 길을 알려 준다. 사람이 추구하는 대상이 하나님이고, 영원한 진리라면, 하나님의 음성을 자신 안에서 들으려는 의지를 통해, 하나님을 기쁘게 하는 삶을 통해, 자신의 심장이 받아들일 준비가 되어 있다면, 이런 가르침이 항상 사람에게 제공된다. 그렇지 않다면, 하나님을 향한 소원이 그 사람 안에서 뿌리를 내린 것이 아니다. 하나님 자신과 하나님과 연결된 영들도 그의 생각에 영향을 미칠 것이다. 생각은 주로 심장에서 떠오를 것이다. 그가 이제 자신에게 제공되는 하나님의 선물이 무엇인지 내면에 귀를 기울이면서, 이 생각을 단지 사람의 의지로 붙잡기만 하면 된다.
사람이 사랑의 삶을 산다면, 생각이 아주 강하게 심장에 각인이 되어, 이 생각이 하나님의 음성인 것을 전혀 의심하지 않는다. 왜냐면 그는 사랑을 통해 이미 하나님과 연결되었고, 그가 항상 성취시키기 위해 추구하는 하나님의 뜻을 알기 때문이다._>아멘
TranslatorOrice dar spiritual necesită o atenție totală la expresia voinței divine, ceea ce înseamnă că ființa umană trebuie să asculte în interior pentru a auzi această expresie a voinței. Voința lui Dumnezeu nu poate fi revelată decât cuiva care se retrage în viața sa interioară, deoarece vocea lui Dumnezeu nu poate fi auzită decât în inima ființei umane și, prin urmare, ființa umană trebuie să asculte în interior dacă vrea să audă vocea lui Dumnezeu. Și astfel, ființa umană trebuie mai întâi să se detașeze de lume, adică să-și elibereze complet gândurile de interesele pământești, să stabilească legătura cu împărăția spirituală prin contemplarea conștientă și dialogul tăcut cu ființele spirituale care se află în perfecțiune sau cu însăși divinitatea eternă.
El trebuie să prezinte lui Dumnezeu greutățile sale spirituale și să ceară să fie călăuzit spre realizare, trebuie să facă un efort pentru a trăi în conformitate cu voința divină și trebuie să aibă voința serioasă de a deveni vrednic de vocea lui Dumnezeu, atunci și Dumnezeu va lăsa vocea Sa să răsune în inima celui care dorește să o audă. Pentru că Dumnezeu are nevoie de oameni care să transmită în mod clar și inteligibil semenilor lor ceea ce le-a fost transmis prin vocea inimii și, prin urmare, El va fi întotdeauna dispus să îi instruiască pe oameni cu sinceritate. De aceea, El cere și atenția celor care se declară dispuși să transmită această cunoaștere pe care o primesc ei înșiși. Căci cunoștințele sunt atât de vaste încât în fiecare zi și în fiecare oră se poate oferi ceva nou oamenilor.
Dar ea trebuie să fie transmisă în mod veridic și, prin urmare, învățătorul însuși trebuie să fie în cunoștință de cauză și să accepte mereu și constant această cunoaștere, iar acest lucru necesită o concentrare constantă a gândurilor, adică receptorul trebuie să se despartă de bunăvoie de suflet și de trup, iar acum trebuie să se predea complet lucrării forțelor spirituale.... trebuie să asculte ceea ce îl informează prietenii spirituali și să știe că orice comunicare din împărăția spirituală îi este oferită în conformitate cu voința lui Dumnezeu.... că, prin urmare, el primește adevărul pe care ar trebui apoi să-l transmită la fel de bine. Astfel, el nu-și poate pune propriile gânduri înaintea cunoștințelor pe care le primește, ci trebuie să adere exact la ceea ce i se oferă de sus. Atâta timp cât ființa umană nu ascultă această voce din inima sa, nici ea nu poate fi învățată, căci Dumnezeu nu se va exprima mai evident pentru a nu periclita libertatea de credință a oamenilor.
Dar vocea Lui sună atât de strălucitor și de pur pentru ascultător încât acesta nu o poate înțelege greșit și astfel crește în înțelepciune, deoarece este învățat de Dumnezeu Însuși, Care se folosește și de mesagerii Săi cerești pentru a transmite adevărul oamenilor de pe Pământ prin intermediul copilului pământean dedicat Lui..... (25.6.1943) Dar Dumnezeu este întotdeauna cel care dăruiește darurile de sus, pentru că vocea lui Dumnezeu este cea pe care ființa umană o aude în mod audibil în ea însăși, dacă o ascultă cu atenție. Darurile divine sunt tot ceea ce este bun.... care îi încurajează pe oameni să facă binele, care îi învață iubirea și îi îndreaptă spre Dumnezeu.... Iar ființa umană primește întotdeauna aceste învățături atunci când strădania sa este îndreptată spre Dumnezeu și spre adevărul etern și când inima sa se face receptivă prin voința de a auzi vocea lui Dumnezeu în sine și printr-o viață plăcută lui Dumnezeu... altfel, dorința de Dumnezeu nu este înrădăcinată în ființa umană. Dar atunci Dumnezeu Însuși și voința spirituală legată de Dumnezeu îi influențează și gândurile, iar gândurile vor apărea în principal în inimă și trebuie doar să fie prinse de voința ființei umane prin ascultarea interioară a darului divin care îi este oferit acum.
Dacă ființa umană trăiește în iubire, atunci gândurile se vor imprima atât de puternic în inima sa, încât nu va avea îndoieli în a accepta aceste gânduri ca fiind o voce divină, căci prin iubire este deja unit cu Dumnezeu Însuși și cunoaște voința Lui, pe care se străduiește mereu să o îndeplinească....
Amin
Translator