• Indietro

Domanda: Ma che cosa sarebbe, se Adamo non fosse caduto?

Io voglio che voi facciate delle domande, affinché Io possa istruirvi secondo la Verità; perché Io vi metto queste domande nel cuore, perché Io so dove siete ancora mancanti ed Io vi voglio donare la Luce. A voi uomini non sarà possibile afferrare tutti i collegamenti nei minimi particolari finché non siete ancora perfetti, in modo che Io vi possa irradiare del tutto con la Mia Luce d’Amore, che vi garantisce poi anche la più chiara conoscenza. Ma Io vi posso già dare anche prima un chiarimento rispetto alla vostra facoltà di comprensione, in modo che non dovete cadere nel pensare sbagliato per essere poi accessibili ad insegnamenti errati. La colpa degli esseri caduti da Me era incommensurabilmente grande. Consisteva per prevalentemente nel fatto che non Mi volevano più riconoscere malgrado il loro stato di Luce, che svelava loro anche la loro uscita di allora. Loro hanno peccato contro di Me malgrado la migliore conoscenza; ciononostante il Mio Amore per loro era così grande, che ho reso il loro ritorno da Me dal pieno riconoscimento di Me Stesso e dell’ammissione della loro colpa, di aver mancato contro di Me, come loro Dio e Padre. Deve però sempre essere sottolineato, che il Mio avversario ha preso in suo possesso gli esseri a causa della loro caduta, e che erano troppo deboli, per liberarsi dal suo potere. Soltanto l’Amore poteva dare loro la Forza, di liberarsi da lui. L’Amore era l’unica cosa contro la quale l’avversario era impotente, soltanto l’Amore poteva vincerlo. Ora gli esseri si erano volontariamente privati dell’Amore, rifiutavano la Mia Irradiazione d’Amore e quindi erano totalmente esposti all’avversario! Ma Io ho dato ai primi uomini la possibilità, di ricevere di nuovo da Me Amore. Li ho provvisti con tutti i Doni e facoltà, e potevano sottomettersi tutta la Terra. Ho offerto loro una misura illimitata d’Amore che dovevano soltanto ricambiare mediante l’adempimento del Mio Comandamento non troppo difficile. Il ricambio del Mio Amore da parte loro gli avrebbe fatto guadagnare loro nuovamente una misura di Forza, che per loro sarebbe stato facile porre resistenza all’avversario, in modo da liberarsi dalla sua catena. Mediante l’adempimento della Mia Volontà avrebbero anche confessato il loro peccato d’un tempo, sarebbero di nuovo entrati nella Mia Volontà, ed ogni essere, che passava dopo di loro sulla Terra, avrebbe agito nello stesso modo. E così l’umanità sarebbe ritornato pentita in breve tempo da Me; perché la forza dimorante in Adamo per via del suo giusto amore, si sarebbe trasmessa a tutti i suoi discendenti, la piena spiritualizzazione degli esseri una volta caduti si sarebbe svolta velocemente, proprio perché i primi uomini avrebbero ammesso la loro grande colpa primordiale l’avrebbero presto estinta tramite il loro intimo amore per Me. Perché un peccato contro l’Amore, un peccato contro Me Stesso, poteva di nuovo soltanto essere cancellato tramite l’amore. Ed in Verità, quello che Io ho donato ai primi uomini, quando hanno preso possesso della Terra, avrebbe dovuto far infiammare il loro amore al più chiaro ardore; perché Io ho preteso come espiazione soltanto amore, che poi, dato che Adamo e la razza umana avevano fallito, Mi ha portato l’Uomo Gesù in questa misura, che Egli ha con ciò estinto la grande colpa. Soltanto l’Amore poteva espiare quella colpa. I primi uomini avrebbero davvero potuto trovare l’amore; perché la Creazione che li circondava offriva loro incomparabili Meraviglie, che dopo lo stato tormentoso dell’essere legato percepivano come beatitudine, e questa beatitudine avrebbe potuto anche far scaturire in loro un amore divino, un amore, che doveva sempre soltanto ringraziare e lodare e poteva stimolare una intima dedizione a Me. Ma per la prova della loro volontà che una volta è stata abusata, Io dovevo concedere al Mio avversario il diritto, di lottare per il suo seguito durante la vita terrena. E per mostrare agli uomini il grande pericolo di una nuova mancanza contro di Me, ho dato loro soltanto un facile Comandamento, che potevano adempiere e dovevano adempiere, se il loro amore per Me avesse raggiunto appunto quel grado, che garantisce la totale dedizione a Me, che avrebbe derubato l’avversario totalmente del suo potere. Anche lui tentava tutto, per portare i primi uomini alla caduta, e così ha contrapposto al Mio facile Comandamento una promessa, che però, perché era il Mio avversario, consisteva in una bugia, ed ha spinto gli uomini ad un amore invertito. Egli promise loro che sarebbero stati simili a Dio se avessero infranto il Mio Comandamento. Quindi ha presentato Me come un bugiardo, quando Io annunciavo loro la morte, appena infrangevano il Mio Comandamento. E gli uomini cedettero a lui e non a Me. E questo era il nuovo un grave peccato, che ha posto anche tutti i discendenti nello stato di debolezza, dal quale non si potevano più liberare con la propria forza dall’avversario, e questo è stato poi compiuto dall’Opera di Redenzione di Gesù Cristo, se agli uomini doveva essere portata una volta, la Salvezza dalla miseria più profonda. Io sottolineo sempre di nuovo la stessa cosa, che soltanto l’Amore poteva espiare quella grande colpa, e che sarebbe stato ben possibile ad Adamo di mostrarMi questo amore, che però tramite la sua caduta e dopo la sua caduta nessun essere era capace, di fornire un tale amore, che garantiva l’estirpazione della grande colpa primordiale e che perciò l’Opera d’Amore della Redenzione doveva essere compiuta da Me Stesso che Mi Sono manifestato nell’Uomo Gesù. L’Uomo Gesù Era dunque colmo dell’Amore divino, ed Egli ha sofferto nel Suo Amore la morte nel Sacrificio sulla Croce, perché senza quest’Opera di Redenzione nessun uomo avrebbe più potuto ritornare da Me, perché il Mio avversario non libera nessuna anima, e lei stessa è troppo debole, per liberarsi da lui. E dato che Io sapevo sin dall’Eternità del fallimento dei primi uomini, Gesù, il Primogenito Figliuolo di Dio, Si E’ offerto per questa Opera di Redenzione, ed Egli l’ha eseguita, perché il Suo Amore per Me e per tutti gli infelici era ultra grande.

Amen

Întrebare: Dar dacă Adam nu ar fi dat greș?....

Vreau să puneți întrebări ca să vă pot învăța cu sinceritate.... Pentru că și Eu pun aceste întrebări în inima voastră, pentru că Eu știu unde aveți încă lipsă și vreau să vă dau lumină. Voi, oamenii, nu veți putea înțelege toate corelațiile spirituale până în cele mai mici detalii, atâta timp cât nu sunteți încă perfecționați, astfel încât să vă pot impregna complet cu lumina Mea de iubire, care vă garantează apoi și cea mai strălucitoare cunoaștere. Dar chiar și înainte de asta vă pot da informații în funcție de capacitatea voastră, astfel încât să nu aveți nevoie să cădeți în gândire greșită și să nu fiți accesibili la învățături greșite:.... Vinovăția ființelor care s-au îndepărtat de Mine a fost nemăsurat de mare.... Cu toate acestea, consta în principal în faptul că nu mai voiau să Mă recunoască în ciuda stării lor de lumină, ceea ce le revela, de asemenea, în mod clar, rezultatul lor anterior. Ele au păcătuit împotriva Mea în ciuda unei mai bune cunoașteri. Cu toate acestea, dragostea Mea pentru ele a fost atât de mare încât am făcut ca întoarcerea lor la Mine să depindă de recunoașterea deplină a Mea și de recunoașterea vinovăției lor de a fi încălcat legea împotriva Mea ca Dumnezeu și Tată al lor. Dar trebuie subliniat întotdeauna că adversarul Meu a pus stăpânire pe ființe prin apostazia lor și că ele erau prea slabe pentru a se elibera de sub controlul său..... Numai dragostea le putea da puterea de a se elibera de el.... Iubirea era singurul lucru împotriva căruia adversarul era neputincios, numai iubirea îl putea învinge.... Ființele au renunțat în mod voluntar la iubire, au respins iluminarea Mea de iubire și, prin urmare, au fost complet la mila adversarului. Dar le-am dat primilor oameni posibilitatea de a primi din nou iubire de la Mine.... I-am înzestrat cu toate darurile și abilitățile și au fost în stare să supună întregul Pământ.... Le-am oferit o măsură nelimitată de iubire, pe care ei trebuiau doar să o întoarcă prin împlinirea poruncii Mele deloc dificile.... Reciprocitatea iubirii Mele din partea lor le-ar fi adus, la rândul lor, o măsură de putere, încât le-ar fi fost ușor să se împotrivească adversarului, să se elibereze din robia lui, și, de asemenea, și-ar fi recunoscut păcatul lor anterior, împlinind voința Mea.... ar fi intrat din nou în voia Mea, și fiecare ființă care ar fi umblat pe Pământ ca ființă umană după ele ar fi acționat în același mod.... Și astfel, omenirea s-ar fi întors la Mine cu pocăință în scurt timp, pentru că puterea inerentă a lui Adam, prin iubirea sa adevărată, ar fi fost transferată tuturor urmașilor săi, spiritualizarea deplină a ființelor cândva decăzute ar fi avut loc rapid tocmai pentru că primele ființe umane și-ar fi recunoscut imensul păcat originar și l-ar fi achitat curând prin iubirea sinceră pentru Mine. Un păcat împotriva iubirii.... un păcat împotriva Mea.... ar fi putut din nou șters doar prin dragoste.... Și, într-adevăr, ceea ce am dat primilor oameni atunci când au luat în stăpânire Pământul ar fi trebuit să facă ca dragostea lor să se aprindă până la cele mai strălucitoare flăcări.... Căci Eu am cerut doar "iubire".... ca ispășire, care apoi.... pentru că Adam și rasa umană au eșuat.... omul Iisus Mi s-a oferit în așa măsură încât a răscumpărat marea vină.... Numai dragostea putea să ispășească această vină. Și primele ființe umane ar fi putut cu adevărat să fi adunat iubire, pentru că creația care le înconjura le oferea glorii incomparabile pe care le-au simțit ca pe o fericire după starea agonizantă de robie și această fericire ar fi putut declanșa în ele o iubire divină, o iubire care trebuia doar să mulțumească și să laude și care putea inspira un devotament sincer față de Mine.... Totuși, pentru a le testa voința, care a fost odată abuzată, a trebuit să îi acord adversarului Meu dreptul de a lupta pentru adepții săi în timpul vieții pământești. Și, pentru a le arăta primilor oameni marele pericol al unei noi ofense împotriva Mea, le-am dat doar o poruncă ușoară, pe care puteau și trebuiau să o îndeplinească dacă dragostea lor pentru Mine ar fi atins exact gradul care garanta un devotament deplin față de Mine, ceea ce i-ar fi răpit adversarului toată puterea sa. Și el a încercat totul pentru a-i face să cadă pe cei dintâi și astfel a contracarat porunca Mea ușoară cu o promisiune care, însă,...., pentru că era adversarul Meu,.... a constat într-o minciună și a împins oamenii la o dragoste perversă.... El le-a promis că vor fi "egali cu Dumnezeu" dacă vor încălca porunca Mea, M-a făcut pe Mine mincinos, Care le-a anunțat moartea de îndată ce vor încălca porunca Mea.... Și oamenii l-au crezut pe el, nu pe Mine. Și acesta a fost un alt păcat grav, care i-a pus pe toți urmașii într-o stare de slăbiciune, astfel încât nu mai erau capabili să se elibereze singuri de adversar, iar acest lucru a necesitat apoi actul de mântuire al lui Iisus Hristos, dacă se dorea ca oamenii să fie salvați într-o zi de cea mai adâncă adversitate.... În repetate rânduri subliniez un singur lucru: Că numai iubirea ar fi putut ispăși această mare vină, că ar fi fost cu siguranță posibil ca Adam să-Mi dovedească această iubire, dar că, din cauza căderii sale și după căderea sa, nicio ființă nu a fost capabilă să adune o astfel de iubire care să garanteze răscumpărarea marii vinovății primordiale.... și că, de aceea, actul de iubire al răscumpărării trebuia să fie înfăptuit de Mine Însumi, Care M-am manifestat în omul Iisus.... Astfel, omul Iisus a fost plin de iubire divină și în iubirea Sa a suferit moartea jertfelnică pe cruce, pentru că fără acest act de Mântuire nici o ființă umană nu s-ar fi putut întoarce la Mine, deoarece adversarul Meu nu eliberează nici un suflet și este prea slab el însuși pentru a se elibera de el.... Și pentru că am știut din veșnicie despre eșecul primilor oameni, Iisus.... singurul Fiu născut al lui Dumnezeu.... s-a oferit și El însuși pentru acest act de mântuire. S-a oferit pe Sine însuși pentru această lucrare de răscumpărare și a dus-o la îndeplinire pentru că dragostea Lui pentru Mine și pentru toți cei nenorociți era nespus de mare....

Amin