• Indietro

La motivazione spirituale dell’Opera di Redenzione

Sareste sprofondati nella notte della morte senza salvezza, se il Mio Amore non avesse compiuto l’Opera di Compassione, che vi ha redento dal peccato e dalla morte. Per voi non esisteva più nessun’altra salvezza che quella, che un’Opera d’Espiazione doveva essere prestata per la vostra colpa di peccato di una volta, affinché diventaste liberi da una colpa incommensurabile, che vi avrebbe tenuto eternamente nella notte della morte. E questa Prestazione d’Espiazione, l’Opera di Redenzione di Gesù Cristo, è di una così grande importanza, che voi uomini non ne potete prenderne abbastanza conoscenza, che dovete approfittare anche per voi di questa Opera di Redenzione, per diventare liberi da quella orrenda colpa del vostro allontanamento di una volta da Me e dopo la morte del vostro corpo poter entrare nel Regno di Luce e della Beatitudine. Perché questo Regno era chiuso per voi. E rimaneva chiuso, finché Io Stesso non discesi sulla Terra per prestare per voi l’Espiazione nell’Uomo Gesù, per la vostra immensa colpa, che voi stessi non avreste potuto espiare. Nessun uomo si rende conto della grandezza di quella colpa di una volta e nessun uomo può afferrare l’Opera di Compassione nella sua profondità, che l’Uomo Gesù ha prestato per i Suoi fratelli caduti, nel Quale Io Stesso Mi Sono incorporato, perché avevo bisogno di una Forma umana che Mi accoglieva, altrimenti il Mio dimorare fra gli uomini sarebbe stato impossibile, che sarebbe svanita in vista della Luce e della Forza che irradiava dal Mio Essere, perché E’ perfetto. L’Uomo Gesù, la Cui Anima proveniva dal Regno di Luce sulla Terra, Mi ha offerto questo Involucro, cioè, Lui Stesso ha accolto in Sé totalmente il Mio Essere Che in Sé E’ Amore, e questo Amore ha ora prestato la Soddisfazione per la colpa di peccato per l’intera umanità. Come “Dio” Io non avrei potuto soffrire, ma “l’Uomo” Gesù ha preso su di Sé una misura di sofferenze, che sarebbe andata oltre la Sua Forza umana, se “l’Amore” in Lui non avesse fortificato l’Involucro esteriore, quindi era la Forza, che Lo ha fatto compiere la Sua Opera. Agli uomini deve sempre di nuovo essere presentato, che la Discesa di Gesù, del Figlio Mio, Che Io Stesso ho inviato sulla Terra, aveva una profonda motivazione spirituale, che non solo un Uomo ha percorso una via di sofferenza per motivi terreni, sul Quale i prossimi hanno messo mano nel loro odio, perché Lo hanno sospettato di mancanze terrene. Le sofferenze ed i dolori che l’Uomo Gesù ha sopportato per portare la Salvezza ai Suoi prossimi dalla più grande miseria spirituale, erano del genere del tutto diverso. Egli Si trovava, come totalmente puro e senza peccato, in mezzo al regno del peccato e la Sua Anima ha sofferto incommensurabili tormenti, dato che ha riconosciuta che il regno dell’oscurità teneva gli uomini nel suo legaccio, che loro stessi erano troppo deboli per potersi giammai liberare dal principe dell’oscurità, e dato che l’Anima veniva dal Regno della Luce sulla Terra, questa era per Lei un particolare tormento, che però non poteva spezzare grazie alla Sua Luce per via della libertà della volontà degli uomini. Loro stessi dovevano ora giungere alla Luce in sé stessi mentre vivevano nell’amore. E perciò Egli ha predicato loro prevalentemente i Comandamenti dell’amore; perciò Egli ha cercato di dare agli uomini il chiarimento sulla grande miseria spirituale nella quale si trovavano. Ma la grande Opera di Misericordia, le terribili sofferenze e miserie che terminavano solo con la morte sulla Croce, doveva essere compiuta, se doveva essere prestata l’Espiazione per la colpa di peccato dell’umanità. E l’Uomo Gesù vedeva dinanzi a Sé questa via terribile di sofferenza ed Egli l’ha percorsa, perché l’Amore in Lui Era la spinta, perché Io Stesso Ero in Lui, Io volevo liberare l’umanità dal peccato e dalla morte. A voi uomini deve sempre di nuovo essere reso comprensibile, che non dovete passare oltre al divino Redentore Gesù Cristo; dovete credere che siete perduti senza salvezza, se non accettate la Sua Opera di Misericordia, se voi stessi non vi lasciate redimere nella libera volontà, perché la Porta nel Regno di Luce è e rimane chiusa per ogni anima che è ancora aggravata dalla sua colpa primordiale, per la quale solo il divino Redentore Gesù Cristo ha potuto prestare l’Espiazione e perciò dev’anche Essere pregato che anche la sua colpa voglia essere estinta attraverso il Suo Amore e la Sua Grazia, altrimenti l’anima rimane eternamente aggravata e non può mai entrare nel Regno di Luce e della Beatitudine. La morte sulla Croce di Gesù non è solo una faccenda umana, è di una importanza così inaudita per l’intera umanità del passato, del presente e del futuro, che voi uomini dovete sempre di nuovo prendere posizione verso l’Opera di Redenzione di Gesù, nel Cui Involucro Io Stesso, l’Eterna Divinità, Mi Sono manifestato, perché Io Stesso volevo redimere gli uomini dal peccato e dalla morte. Non passate oltre a Colui, il Quale Si E’ unito con Me Stesso. Non passate oltre a Gesù Cristo, il Quale ha celato Me Stesso in Sé per redimervi, perché altrimenti sareste sprofondati senza salvezza nel peccato e nella morte.

Amen

Fundamentul spiritual al lucrării de răscumpărare....

V-ați fi scufundat în noaptea morții fără mântuire dacă iubirea Mea nu ar fi săvârșit lucrarea de milă care v-a răscumpărat din păcat și moarte. Nu exista altă mântuire pentru voi decât aceea că s-a săvârșit o lucrare de ispășire pentru vina trecută a păcatului vostru, astfel încât să fiți din nou liberi de o vină incomensurabilă care v-ar fi ținut veșnic în noaptea morții. Iar această ispășire.... lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus Hristos.... are o importanță atât de mare, încât voi, oamenii, nu puteți lua act suficient de des de faptul că trebuie să vă folosiți și voi înșivă de acest act de Mântuire pentru a vă elibera de vina îngrozitoare a apostaziei voastre trecute față de Mine și pentru a putea intra din nou în împărăția luminii și a fericirii după moartea voastră fizică. Căci această împărăție v-a fost închisă.... și a rămas închisă până când Eu Însumi am coborât pe Pământ pentru a face ispășire pentru voi în omul Iisus, pentru imensa voastră vină pe care nu ați fi putut-o ispăși singuri. Nici o ființă umană nu este conștientă de măreția acestei vinovății anterioare și nici o ființă umană nu poate înțelege profunzimea operei de milă pe care omul Iisus a săvârșit-o pentru frații Săi căzuți, în care M-am întrupat Eu Însumi, care am avut nevoie de o formă umană pentru a Mă primi.... altfel, rămânerea Mea printre oameni ar fi fost imposibilă, care ar fi pierit în fața luminii și a forței pe care Ființa Mea o emană, deoarece este perfectă.... Omul Iisus, al cărui suflet a venit pe Pământ din împărăția luminii, Mi-a oferit acest acoperământ, adică El Însuși a primit în întregime Ființa Mea în Sine, care este iubire în sine, iar această iubire a adus acum despăgubire pentru vina păcatului întregii omeniri.... În calitate de "Dumnezeu", Eu nu aș fi putut suferi, dar "ființa umană" Iisus a luat asupra Sa o măsură de suferință care ar fi depășit forțele Sale umane dacă nu ar fi fost "iubirea" din El, care a întărit învelișul Său exterior, adică care a fost forța care I-a permis să-Și împlinească lucrarea.... În repetate rânduri trebuie prezentat oamenilor că coborârea lui Iisus, Fiul Meu, pe Care Eu Însumi L-am trimis pe Pământ, a avut un motiv spiritual profund, că nu doar o ființă umană a parcurs un drum al suferinței din motive pământești, asupra Căruia semenii s-au ofensat în ura lor pentru că L-au suspectat de fărădelegi pământești.... Suferința și durerea pe care omul Iisus le-a îndurat pentru a aduce salvarea semenilor Săi din cea mai mare adversitate spirituală a fost de o cu totul altă natură.... El, fiind complet curat și fără păcat, s-a aflat în mijlocul împărăției păcatului, iar sufletul Său a suferit un chin incomensurabil, pentru că a recunoscut că împărăția întunericului îi ținea pe oameni în captivitatea sa, că ei înșiși erau prea slabi pentru a se putea elibera vreodată de prințul întunericului și, întrucât sufletul Său a venit pe Pământ din împărăția luminii, Pământul era pentru el un chin special pe care, totuși, nu-l putea străpunge în virtutea luminii sale, de dragul libertății de voință a oamenilor.... Oamenii ar trebui să ajungă la lumina din ei înșiși trăind în iubire.... Și de aceea le-a predicat poruncile iubirii în mod prioritar; de aceea a încercat să îi lumineze pe oameni cu privire la marea adversitate spirituală în care se aflau.... Dar marea lucrare de milostenie, suferințele și greutățile îngrozitoare, care nu s-au încheiat decât cu moartea pe cruce, trebuiau să fie împlinite dacă se dorea să se facă ispășirea pentru vina de păcat a omenirii.... Iar omul Iisus a văzut în fața Sa această cale cumplită a suferinței și a parcurs-o conștient.... pentru că dragostea era forța motrice în El, pentru că Eu Însumi eram în El, Care doream să răscumpăr omenirea din păcat și moarte. De nenumărate ori vi se va spune clar, vouă, oamenilor, că nu trebuie să treceți pe lângă Răscumpărătorul divin Iisus Hristos; ar trebui să credeți că sunteți pierduți fără speranță dacă nu acceptați actul Său de milă, dacă nu vă lăsați răscumpărați de bunăvoie, căci poarta către împărăția luminii este și rămâne închisă pentru fiecare suflet care este încă împovărat de păcatul său primordial, pentru care numai Răscumpărătorul divin Iisus Hristos a putut să facă ispășire și, prin urmare, trebuie să se apeleze și la el pentru ca și vina sa să fie răscumpărată prin iubirea și harul Său.... în caz contrar, sufletul va rămâne veșnic împovărat și nu va putea intra niciodată în împărăția luminii și a fericirii.... Moartea lui Iisus pe cruce nu este doar o chestiune umană, ci are o semnificație atât de imensă pentru întreaga omenire din trecut, prezent și viitor, încât voi, oamenii, trebuie să luați poziție mereu și mereu față de actul de mântuire al lui Iisus, în a Cărui înveliș Eu Însumi.... Dumnezeirea eternă.... M-am manifestat, pentru că Eu Însumi am vrut să-i răscumpăr pe oameni din păcat și moarte.... Nu treceți pe lângă Cel care S-a unit cu Mine.... Nu treceți pe lângă Iisus Hristos, Care M-a adăpostit în Sine pentru a vă răscumpăra, altfel v-ați fi scufundat fără mântuire în păcat și moarte....

Amin