• Indietro

„Gesù, il mio Redentore, vive“

Nel mondo spirituale vi è un Giubilo ed una Gioia sulla Mia Opera di Redenzione, perché a tutti gli esseri di Luce diventa sempre di nuovo evidente ciò che si è svolto sulla Terra, e loro Mi lodano e glorificano come il loro Salvatore da peccato e morte, Che ha aperto a loro la Porta al Regno di Luce. Loro sanno del significato spirituale del Mio soffrire e morire, della morte sulla Croce e della Resurrezione il terzo giorno. Loro sanno che tramite questa più grande Opera di Misericordia per l’umanità è assicurata una “resurrezione”, che non è caduta all’eterna morte e che per tutti gli uomini una volta suona l’ora della redenzione dopo un tempo infinitamente lungo della più dura prigionia.

E per questo il loro ringraziamento, il loro giubilo ed il loro amore per Me è incommensurabile ed aumenta, appena partecipano all’Opera di Redenzione, che possono sempre di nuovo vivere come nel presente, perché nel Regno di Luce non esiste nessun limite di tempo, perché vivono anche tutti gli avvenimenti del passato e del futuro come presente. E se gli uomini sulla Terra si immedesimassero pure in quel processo della Crocifissione e della Resurrezione di Gesù, anche loro ne trarrebbero la massima benedizione e nei loro cuori entrerebbero il giubilo e una profonda gratitudine, che Io Stesso in Gesù Cristo ho portato a voi uomini la liberazione dal peccato e dalla morte. Perché questo processo era unico, mai un uomo ha preso su di sé l’incommensurabile sofferenza e mai un uomo ha percorso in totale assenza di colpa la via della Croce più amara, che terminava con la Sua morte sulla Croce, benché molto sovente degli uomini si trovano in situazioni, dove la crudeltà prepara ai prossimi una sorte che sembra insopportabile.

Ma nell’Opera di Redenzione di Gesù Cristo si svolgevano dei processi spirituali, che aumentavano ancora di molto la sua sofferenza corporea, perché l’Anima si trovava nella più alta conoscenza e perciò poteva vedere tutto in trasparenza, sia la miseria spirituale che aveva colpito tutti gli uomini, che anche lo stato spirituale di coloro, che Lo tormentavano ed hanno compiuto su di Lui l’opera dell’oltraggio, che hanno fatto in modo che il Suo Corpo puro servisse ai loro miserabili vizi e cattivi istinti ed Egli li ha percepiti come inviati dell’inferno. Ma Egli ha resistito fino alla Sua morte. Ed Egli risorse in tutta la Gloria il terzo giorno di nuovo dalla tomba, che non poteva tenerLo prigioniero. E così questa Sua Resurrezione ha coronato l’Opera di Redenzione, perché per tutti coloro che si lasciano liberare tramite Gesù Cristo, una cosa è certa, che anche loro risorgeranno di nuovo alla Vita eterna.

La vita dell’uomo non termina comunque con la morte del corpo, perché l’anima non può morire, rimane eternamente esistente. Ma se lo stato dell’anima è poi uno stato della vita o della morte, questo dipende unicamente dal Divino Redentore Gesù Cristo, perché soltanto Lui può dare la Vita all’anima ed Egli è la Porta alla Vita nella Beatitudine. Quindi un’anima può entrare nel Regno dell’aldilà anche nello stato di morte e rimane anche in questo stato finché non invoca Gesù Cristo, che Egli le voglia dare la Vita.

Ma “chi crede in Me, non morrà in eterno”. Per ogni uomo l’ora della morte del corpo può anche già essere l’ora della resurrezione, nessun uomo deve temere l’ora della sua morte, perché Uno ha vinto la morte e Quest’Uno promette ad ognuno la Vita se crede in Lui. E così anche sulla Terra gli uomini potrebbero giubilare ed essere felici, se afferrassero l’Opera di Redenzione di Gesù Cristo nel suo intero significato e ne volessero anche partecipare, allora per tutti gli uomini la morte ha perduto il suo dardo. E tutti gli uomini potrebbero intonare il canto di lode degli esseri spirituali: “Egli è veramente risorto – Gesù, il mio Redentore, vive.”

Amen

„ Isus, Răscumpărătorul meu trăiește...”

Lumea spirituală se veseleşte și se bucură de actul Meu de Mântuire, căci ceea ce a avut loc pe pământ este revelat în mod repetat tuturor ființelor de lumină și ele Mă laudă și Mă slăvesc ca Mântuitorul lor de păcat și moarte, Care a deschis poarta către împărăția luminii pentru ei.... Ei realizează semnificația spirituală a suferinței și a morții Mele, a răstignirii și a învierii din a treia zi... Ei știu că o „înviere” este asigurată rasei umane ca rezultat al acestui act de cea mai mare milă, că nu este sortită morții veșnice și că într-o zi ceasul mântuirii va bate pentru toți oamenii după un timp infinit de lung de cea mai aspră captivitate. Așadar, recunoștința lor, jubilarea și dragostea lor pentru Mine sunt nemăsurate și crește de îndată ce participă la actul Mântuirii, pe care îl pot experimenta în mod repetat, ca și cum se întâmplă acum, deoarece în împărăția luminii nu există limită de timp și astfel ei de asemenea, experimentează toate evenimentele trecute și viitoare ca petrecându-se în prezent. Și dacă oamenii de pe pământ ar încerca de asemenea, să se asocieze cu procesul crucificării și învierii, și ei ar obține cea mai mare binecuvântare din aceasta și bucuria și recunoștința profundă ar intra în inimile lor, având în vedere faptul că Eu Însumi în Isus Hristos v-am eliberat pe voi oamenii din păcat și moarte.

Căci acesta a fost un proces unic, nici o ființă umană nu și-a luat vreodată o suferință atât de imensă asupra sa și nici o ființă umană nu a parcurs vreodată în deplină nevinovăție calea cea mai amară către cruce care s-a încheiat cu moartea Lui pe cruce, chiar dacă oamenii foarte des ajung în situații în care cruzimea semenilor le prezintă o soartă aparent insuportabilă. Cu toate acestea, procesele spirituale care au jucat și ele un rol în actul de milă al lui Isus Hristos au intensificat suferința Sa fizică de multe ori, deoarece sufletul a fost profund iluminat și, prin urmare, era capabil să înțeleagă totul... atât adversitatea spirituală, căreia toți oamenii îi căzuseră pradă, cât și starea spirituală a celor care L-au chinuit și au efectuat această lucrare abominabilă asupra Lui, care au abuzat de trupul său curat pentru poftele lor îngrozitoare și instinctele lor rele și pe care El i-a experimentat ca emisari din iad. Totuși, El a perseverat până la moartea Sa... Și a treia zi a înviat cu toată slava din mormânt, care nu a putut să-L țină întemniţat.... Și astfel învierea Sa a fost punctul culminant al actului Său de mântuire, pentru că toți cei care vor să se lase răscumpărați prin Isus Hristos pot fi siguri că și ei vor învia din morți la viața veșnică... Deși înainte de aceasta viețile oamenilor nu s-au încheiat cu moartea lor fizică, pentru că sufletul nu poate muri, el există pentru totdeauna. Dar dacă starea sufletului va fi atunci o stare de viață sau de moarte depinde în întregime de divinul Răscumpărător Isus Hristos... Numai El poate da viață sufletului și numai El este poarta spre viața în fericire... Prin urmare, un suflet poate intra de asemenea în împărăția de dincolo într-o stare de moarte și într-adevăr va rămâne în această stare până când îl cheamă pe Isus Hristos, apelând la El pentru viață... „Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată...“ Ora morții fizice poate fi deja ceasul învierii pentru fiecare persoană, nimeni nu trebuie să se teamă de ceasul morții lui, pentru că Unul a biruit moartea și Acesta promite viață oricărei persoane care crede în El... Și astfel, chiar și oamenii de pe pământ ar fi capabili să se veselească și să se bucure dacă ar înțelege întreaga semnificație a actului de Mântuire al lui Isus Hristos și ar lua parte la el... Atunci moartea și-ar fi pierdut înţepătura pentru toți oamenii.... și toți oamenii s-ar putea alătura cântecului de laudă al ființelor de lumină „El a înviat cu adevărat... Isus, Răscumpărătorul meu trăiește...”.

Amin