• Indietro

Contributi sociali

Quante volte dipendete voi uomini dal fatto che vi venga data assistenza, e quante volte vi è possibile rispondere a questa, perché nessun uomo può basarsi su sé stesso, ognuno ha bisogno dell’aiuto del prossimo, come ognuno si trova di nuovo in situazioni di aiutarlo. Ma la tendenza dell’uomo va nella direzione a rendersi totalmente indipendente dal prossimo, e di rifiutare ogni prestazione d’aiuto. – Loro cercano ciò che dovrebbe essere trasformato in una prestazione d’aiuto volontaria, di regolare secondo la legge ed ognuno cerca da questo regolamento di trarre di nuovo il massimo vantaggio per sé stesso. – Ciò che dovrebbe venire altamente valutato per l’anima come amore disinteressato per il prossimo, viene trasformato in un contributo involontario e per l’anima non ne perviene alcuna utilità, perché ogni atto d’amore volontario è escluso. Secondo misura umana in questo modo potrebbe venire evitata dagli uomini della miseria terrena. Ed è comunque anche la tendenza di coloro che si sentono responsabili per la situazione di miseria degli uomini, perché questa non si può nascondere e perciò grava su quei governanti. E fintanto che regna l’assenza d’amore nell’umanità anche tali sforzi hanno della benedizione, almeno in quanto gli uomini non devono sprofondare nella miseria. Ma il basso stato spirituale degli uomini non può per questo essere sospeso, perché per questo viene richiesto un agire in amore disinteressato per il prossimo. Gli uomini devono essere toccati dalla miseria del prossimo affinché venga acceso in loro questo amore. Per questo deve regnare della miseria fra gli uomini, che è di una specie che stimoli un uomo amorevole all’attività d’amore. All’uomo può venire offerto aiuto in ogni modo, magari mediante discorso confortante, mediante amorevole partecipazione oppure mediante forte assistenza. Ma nella vita umana si tratta in particolare del superamento della materia, per la trasformazione dell’amore dell’io in amore disinteressato per il prossimo. Quello che per l’uomo stesso è desiderabile, da questo egli si deve staccare, per rivolgerlo al prossimo che è nel bisogno. – Per questo la proprietà è distribuita in modo disuguale proprio per stimolare questa volontà di dare, perché l’uomo stesso può esercitarsi contemporaneamente nel superamento della materia, e perché con questo può fare a sé stesso il più grande dono quando si stacca dal bene materiale per lenire il bisogno del prossimo. Soltanto ciò che viene dato volontariamente, questo verrà ricompensato abbondantemente all’uomo, perché soltanto la libera volontà dimostra l’amore, mentre i contributi che l’uomo deve dare, sono totalmente privi d’amore, anzì potrebbe piuttosto indurire il cuore dell’uomo che respinge in sé ogni volontà di dare, perché crede di aver fatto abbastanza per il bene del prossimo con questi contributi. Ma per quanto gli uomini siano anche intenzionati di lenire in questo modo il bisogno economico, il bisogno in altra forma colpisce l’uomo, da un lato per la benedizione di lui stesso, dall’altra, per determinare di nuovo il cuore del prossimo alla fornitura d’aiuto, per toccarlo che s’incendi la scintilla d’amore, che l’amore fra gli uomini non si raffreddi del tutto. E sovente vengono colpiti proprio quegli uomini da bisogni di specie non materiale, i cui cuori sono molto induriti, in modo che devono andare per un’altra via, se devono essere aiutati. – A loro viene presa la gioia nel possesso terreno. Quello che loro stessi non vogliono cedere per il lenimento del bisogno dell’altro, loro stessi ora non ne possono più godere. – La materia perde ora il suo valore, e benedetto è l’uomo che ora lavora nel modo giusto che ora si libera volontariamente di ciò per farlo arrivare ad uomini che soffrono la miseria.- Benedetto colui che nell’ultimo tempo si conquista ancora l’amore per i prossimi mediante buone opere, solo queste lo seguono nell’eternità. Allora il suo bisogno non era inutile per la sua anima.

Amen

Contribuții la asigurări sociale....

Cât de des sunteți voi, oamenii, dependenți de ajutorul care vi se oferă și cât de des este posibil să îl oferiți în schimb, pentru că nicio ființă umană nu se poate baza doar pe ea însăși, fiecare are nevoie de ajutorul semenilor săi, așa cum fiecare se află în situații pentru a-și ajuta semenii. Cu toate acestea, oamenii se străduiesc să se facă complet independenți de aproapele lor și, de asemenea, să îndepărteze orice asistență de la ei înșiși.... Ei încearcă să reglementeze ceea ce ar trebui să fie ajutor voluntar conform legii, iar fiecare încearcă să extragă cel mai mare avantaj posibil pentru el însuși din această reglementare..... Ceea ce ar fi foarte valoros ca iubire altruistă față de aproapele pentru sufletul individului se transformă într-o contribuție involuntară și nu există niciun beneficiu pentru suflet atâta timp cât este eliminată orice activitate voluntară de iubire. Potrivit judecății umane, toate greutățile pământești ar putea fi astfel evitate de la oameni și aceasta este cu siguranță și aspirația celor care se simt responsabili de greutățile oamenilor, pentru că nu pot fi ascunse și îi împovărează.... Și atâta timp cât omenirea va fi lipsită de bunătate, astfel de eforturi vor fi o binecuvântare, în măsura în care oamenii nu vor pieri în mizerie.... Cu toate acestea, nivelul spiritual scăzut al oamenilor nu poate fi remediat prin aceasta, pentru că este nevoie de o activitate de iubire dezinteresată față de aproapele.... Oamenii trebuie să fie atinși de nevoia semenilor lor, astfel încât această iubire să se aprindă în ei.... Trebuie să existe o nevoie printre oameni de așa natură încât să stimuleze o persoană care este dispusă să iubească activitatea.... Ajutorul poate fi acordat semenilor în orice mod, prin încurajare reconfortantă, prin simpatie iubitoare, prin asistență energică.... Dar în viața omului este vorba mai ales de depășirea.... transformarea iubirii de sine în iubire altruistă față de aproapele. Ceea ce este de dorit pentru omul însuși, el trebuie să se detașeze de el însuși pentru a se oferi semenilor săi care au nevoie de el..... De aceea, bunurile sunt distribuite în mod inegal pentru a stimula tocmai această voință de a dărui, pentru că, în același timp, ființa umană poate exersa depășirea materiei și pentru că, astfel, își face cel mai mare dar atunci când se desprinde de bunurile materiale pentru a ușura nevoile semenilor săi.... Numai ceea ce este dat de bună voie va fi răsplătit din plin de ființa umană, deoarece numai voința liberă demonstrează iubire, în timp ce toate celelalte contribuții pe care ființa umană trebuie să le facă sunt complet lipsite de iubire, ba chiar pot mai degrabă să împietrească inima unei persoane care, prin urmare, reprimă orice dorință de a dărui în interiorul său, deoarece crede că a făcut suficient pentru binele semenilor săi. Dar oricât de mult ar încerca oamenii să atenueze dificultățile economice în acest fel.... nevoia se apropie totuși de ființa umană sub o altă formă, pe de o parte pentru propriul său beneficiu, dar pe de altă parte pentru a câștiga din nou inima semenilor săi... să o atingă pentru ca scânteia iubirii să se aprindă, pentru ca iubirea să nu se răcească complet printre oameni.... Și, adesea, tocmai oamenii care sunt afectați de nevoi de natură nematerială, ale căror inimi sunt atât de împietrite încât trebuie să urmeze o cale diferită dacă vor să fie ajutați: Sunt lipsiți de bucuria bunurilor pământești.... ceea ce nu au vrut să dea ei înșiși pentru a ușura nevoia altora, de care ei înșiși nu se mai pot bucura acum.... Materia își pierde acum valoarea, și binecuvântată este persoana care acum lucrează cu ea în mod corect.... care acum se leapădă de ea în mod voluntar pentru a o da semenilor săi nevoiași.... Ferice de cel care, în ultimele sale zile, câștigă prin fapte bune dragostea semenilor săi, care singuri îl vor urma în veșnicie.... Atunci nevoia lui nu a fost zadarnică pentru sufletul său....

Amin