• Indietro

La Porta nel Regno di Luce E’ Gesù Cristo

La porta nel Regno di Luce è aperta ad ognuno, che sceglie la Via di Gesù Cristo. Ma senza di Lui il Regno della Luce vi rimane chiuso e voi camminate nell’oscurità o in un crepuscolo così imperfetto, che non vi sentite a vostro agio e perciò non siete nemmeno beati. Ovunque viene predicato Gesù Cristo, là venite indicati sulla giusta Via, perché Egli Stesso ha detto le Parole: “Io Sono la Via, la Verità e la Vita.... ”

Ed Egli Si metterà sempre di nuovo sulla via, se una volta siete passati oltre da Lui, senza considerarLo. Egli vi indicherà sempre di nuovo la Verità, la Sua Opera di Redenzione, Egli vi Si offrirà come Guida sulla via della vostra vita terrena, Egli vi cercherà con Amore e Pazienza, non Si distoglierà da voi indignato, quando non Lo volete ascoltare. Egli vi seguirà, quando rischiate di smarrirvi nell’abisso e poi vi attirerà e vi chiamerà, affinché vi rivolgiate a Lui e ritorniate indietro, che prendiate la via che conduce alla giusta meta, alla Vita eterna. Egli Solo E’ la Porta, attraverso la quale potete entrare nella Beatitudine, e se Lo rifiutate sulla Terra, allora ricevete anche nell’aldilà un Regno oscuro, tutto è avvolto nell’oscurità, perché manca la Luce che illumina tutto, Gesù Cristo, dal Quale procede la Luce. In questo Regno dell’oscurità però dovete invocarLo, allora vi può giungere anche la salvezza dal vostro tormento, ma è difficile per un’anima, che sulla Terra Lo ha rifiutato, di invocarLo nella libera volontà, perché non ha creduto e questa fede non le può essere regalata nemmeno nel Regno dell’aldilà. Per tali anime è difficile, perché sono solo deboli nel sapere, perché l’oscurità confonde il loro pensare e l’orienta sovente in modo erroneo, perché possiede troppa poca Luce propria, che ora potrebbe stimolare la sua volontà d’invocarLo per la salvezza. Il rifiuto di Gesù Cristo sulla Terra ha un estremo doloroso effetto nell’aldilà, perché all’anima manca tutto, la Forza e la Luce e non può riconoscere ed è troppo debole nella volontà di procurarsi la conoscenza. La Misericordia del divino Redentore però invia a tali anime anche allora ancora l’Aiuto. Pure in questo Regno dell’oscurità viene loro indicata la Croce di Cristo, che si manifesta nel modo, che all’improvviso nell’anima sorge un pensiero di Lui come un fulmine, che all’improvviso la tocca come un bagliore di Luce nella forma della Croce, che però si estingue subito di nuovo, ma che può lasciare nell’anima un bagliore di conoscenza, che rifletta su Gesù Cristo e si prometta da Lui la Redenzione, Lo chiama in pensieri e Gli presenta la sua miseria, che con ciò annuncia la sua volontà di credere in Lui, ed ha soltanto bisogno di Aiuto, per cambiare di nuovo i suoi sentimenti. Ed allora le giunge anche l’Aiuto, l’oscurità scema impercettibilmente, una leggera luce crepuscolare le fa riconoscere una via, che ora segue e che la guida in regioni sempre più chiare, finché non lascia cadere il pensiero a Gesù Cristo, che però diventa subito di nuovo buio, se non pensa più a Lui. L’anima deve da sé liberamente volere andare da Gesù Cristo, allora ogni ostacolo passa davanti a lei, allora le risplende una Luce, alla quale va incontro, che presto riconosce come la Luce di Cristo, quando ha rivolto il primo pensiero a Lui. La fede in Gesù Cristo è la Porta che guida alla Beatitudine. E beato colui che Lo trova ancora sulla Terra, Il divino Redentore, il Quale Egli Stesso è la Via, la Verità e la Vita. Beato colui che entra con questa fede nel Regno dell’aldilà, perché a lui si apre la Porta nel Regno della Luce, alla Vita eterna.

Amen

Ușa către împărăția luminii este Iisus Hristos....

Ușa către împărăția luminii este deschisă tuturor celor care aleg calea prin Iisus Hristos. Dar fără El împărăția luminii este închisă pentru voi, iar voi umblați în întuneric sau într-un crepuscul atât de deficitar încât nu vă simțiți bine și, prin urmare, nici nu sunteți fericiți. Oriunde este predicat Iisus Hristos, vi se va arăta calea cea bună, pentru că El Însuși a rostit cuvintele: "Eu sunt calea, adevărul și viața".

Și El va ieși în calea voastră din nou și din nou, dacă ați trecut o dată pe lângă El fără să Îi dați atenție.... În repetate rânduri, El vă va indica adevărul, actul Său de mântuire, El vi se va oferi ca ghid pe calea vieții voastre pământești, vă va curta cu dragoste și răbdare, nu se va îndepărta de voi fără să vreți, dacă nu vreți să-L ascultați.... El vă va urmări dacă sunteți în pericol să vă rătăciți în prăpastie și apoi vă va atrage din nou și vă va chema să vă întoarceți la El, să intrați pe calea care duce la țelul cel bun, la viața veșnică. Numai El este poarta prin care puteți intra în beatitudine, iar dacă Îl respingeți pe Pământ veți primi o împărăție întunecată de partea cealaltă, totul este învăluit în întuneric, căci lumina care luminează totul lipsește.... Iisus Hristos, de la Care purcede lumina.... Dar în această împărăție a întunericului trebuie să Îl chemați.... atunci puteți fi eliberați și de chinurile voastre, însă este greu pentru un suflet care L-a respins pe Pământ să Îl cheme de bunăvoie.... pentru că nu a crezut și această credință nu i se poate da nici în lumea de dincolo. Este dificil pentru astfel de suflete pentru că sunt doar slabe în cunoaștere, pentru că întunericul le încurcă gândirea și adesea o orientează greșit.... pentru că posedă prea puțină lumină proprie care ar putea acum să le stimuleze voința de a-L chema pe El pentru mântuire. Respingerea lui Iisus Hristos pe Pământ are un efect extrem de dureros în lumea de dincolo, pentru că sufletului îi lipsește totul.... putere și lumină.... nu poate recunoaște și are o voință prea slabă pentru a dobândi cunoaștere. Dar mila divinului Răscumpărător trimite ajutor unor astfel de suflete chiar și atunci.... Chiar și în această împărăție a întunericului li se arată crucea lui Hristos, care se exprimă în așa fel încât, deodată, un gând la El apare sufletului ca un fulger, că deodată o licărire de lumină îl atinge sub forma crucii, care însă se stinge imediat din nou, dar care poate totuși să lase în suflet o licărire de cunoaștere, că se gândește la Iisus Hristos și își promite răscumpărarea de la El..... că Îl invocă în gândurile sale și Îi prezintă adversitatea sa.... că își exprimă astfel voința de a crede în El, doar că are nevoie de ajutor pentru a nu se răzgândi din nou. Și atunci va primi și el ajutor, atunci întunericul se va diminua imperceptibil, un ușor crepuscul îi va permite să recunoască o cale pe care o va urma acum și care o va conduce spre regiuni tot mai luminoase.... atâta timp cât nu renunță la gândul la Iisus Hristos.... care, însă, redevine imediat întuneric când nu-și mai amintește de El.... Sufletul trebuie să dorească liber să iasă din el însuși spre Iisus Hristos, atunci orice obstacol se va îndepărta în fața lui, atunci îi va străluci o lumină, pe care o va recunoaște curând ca fiind lumina lui Hristos care i-a trimis primul gând despre El.... Credința în Iisus Hristos este poarta care duce la fericire.... Și binecuvântat este cel care încă de pe Pământ Îl găsește pe El, Răscumpărătorul divin, care este El Însuși Calea, Adevărul și Viața.... Ferice de cel care cu această credință intră în împărăția de dincolo, căci pentru el se deschide poarta spre împărăția luminii, spre viața veșnică....

Amin