• Indietro

L’Operare Miracoli del Bambino Gesù

Vi voglio istruire su ciò che chiedete Chiarimento, perché voglio che dapprima possediate un giusto sapere, prima che istruiate i vostri prossimi, cosa che è il compito vostro che Mi volete servire. Io voglio che per voi stessi tutto sia comprensibile prima che diate agli altri il vostro sapere, perché il prossimo sovente non è paziente, desidera il Chiarimento in particolare quando dubita, ed a costoro dovete poi poter dare chiaramente. Il problema della Divenuta Uomo di Dio in Gesù è il maggior motivo per domande, e questo perché finora è stato spiegato in modo che creava sempre maggior confusione invece che Chiarezza. La Mia Esistenza terrena come Uomo non si differenziava in nessun modo dagli altri uomini, soltanto che ha dato spazio nel Cuore allo sviluppo dell’Amore, dove altri aumentavano il loro amore dell’io e “pretendevano” invece di “dare”. La scintilla d’amore arde in ogni cuore d’uomo, ma può divampare in una chiara fiamma, come però anche venir soffocata. Da ciò si distinguono anche gli uomini l’uno dall’altro, perché l’amore imprime ad ognuno il Timbro della Divinità, mentre l’amore dell’io è l’immagine del Mio avversario, che ha elevato sé stesso e perciò è caduto. L’amore quindi è la parte divina nell’uomo, che all’inizio della vita terrena si manifesta solo come minuscola scintillina, ma che può crescere all’infinito. Nel Bambinello Gesù era già riconoscibile la scintilla d’Amore, perché un’Anima di Luce Si era incorporata nel Bambino, che ha lasciato indietro nel Regno spirituale ben tutte le Magnificenze di Dio, ma malgrado ciò non ha rinunciato al Suo Amore e questa Forza d’Amore a volte si esprimeva anche, quando la scintilla spirituale entrava in contatto con lo Spirito del Padre dall’Eternità, cosa che avviene in ogni bambino amorevole, ma in Gesù doveva essere manifesta agli uomini, affinché credessero nella Divinità del Bambino Gesù. In un tale Bambino non viene rifiutato l’Agire dello Spirito, soltanto che si manifesta per nulla oppure rare volte, perché l’intelletto e la libera volontà dell’uomo stesso devono dapprima aspirare all’Agire del Mio Spirito, cosa che avviene coscientemente solo negli anni, quando può impiegare l’intelletto e la volontà nella libertà del pensare. La spiegazione per i Miracoli del Bambino Gesù, per gli avvenimenti straordinari, è da ricercare solo nell’alto grado dell’Amore, perché l’Anima di Gesù Era dall’Alto, un’Anima di Luce e d’Amore, che ora veniva avvolta in una forma umana ed anche impedita fino ad allora nel Suo Creare ed Agire, per Essere adeguata alla forma umana esteriore. Nel Bambinello Gesù c’era l’Amore in un alto grado, ma si affermava anche il terreno-umano, il mondo, cioè il Mio e Suo avversario esercitava la sua influenza su questo terreno-umano, perché questo gli era concesso per via della messa alla prova della volontà. Ed il Mio Spirito Si teneva ora tranquillo, perché anche l’Uomo Gesù doveva sostenere questa prova di volontà, e l’Opera della Divinizzazione della Sua Anima doveva svolgersi sotto le stesse premesse come in ogni altro uomo, benché il Mio Spirito Era e Rimaneva in Lui attraverso il Suo Amore. Ma l’Uomo Gesù doveva raggiungere il Grado più alto dell’Amore attraverso la propria Volontà. Perciò il Mio Spirito Si ritirava durante questi anni, non stimolava e non spingeva, lasciava all’Uomo Gesù la totale libertà, finché poi attraverso il Suo Amore accresciuto Si annunciava sempre di più l’accresciuta Pienezza del Mio Spirito come Sapienza e Potenza, come ultragrande sapere ed Agire Miracoli. L’Uomo Gesù Era eletto per questa Missione sin dall’Eternità. Un altissimo Essere di Luce discese sulla Terra; uno dei Miei figli viventi nella Magnificenza cominciò il Suo Cammino terreno, e così quest’Anima doveva già compenetrare irradiando la forma terrena del Bambino Gesù e tutto l’insolito della Sua Giovinezza era del tutto naturale e comprensibile, ma tanto incomprensibile per gli uomini che vivevano nell’oscurità, e perciò negli anni più tardi veniva steso un involucro sulla Luce raggiante, e cominciava la vera Missione, la Divinizzazione di un Uomo terreno attraverso l’Amore. Attraverso il Mio Spirito potevo bensì agire in ogni tempo nell’Uomo Gesù, perché per questo c’erano tutte le Premesse; ma per via della Missione di Gesù il Divino-spirituale retrocesse, e questa Missione venne compiuta da Lui come Uomo, il Quale colse tutta la Forza soltanto dall’Amore attivo in Lui, che per Lui era ugualmente difficile portarLo allo sviluppo come per ogni altro uomo, perché il Mio avversario non ha davvero lasciato inutilizzata la sua influenza, dato che la Vittoria di Gesù significava il fallimento dell’avversario. Ma il Mio avversario non poteva toccare la libera Volontà di Gesù, e questa era totalmente rivolta a Me. Proprio per questo Gli riuscì l’Opera, perché la Sua Volontà per Me proveniva dal Suo Amore. L’Amore era la Forza che è più forte della morte e che perciò vinse anche colui che ha portato la morte nel mondo. L’Amore Era Vincitore e lo rimarrà eternamente.

Amen

Lucrarea miraculoasă a Pruncului Iisus....

Vreau să vă instruiesc cu privire la ceea ce aveți nevoie de clarificat, pentru că vreau ca voi să posedați mai întâi cunoștințele corecte înainte de a-i instrui pe semenii voștri, dar aceasta este sarcina voastră pe care doriți să Mi-o serviți. Vreau ca voi înșivă să înțelegeți totul înainte de a transmite cunoștințele voastre, pentru că semenii voștri nu sunt adesea atât de răbdători, ei doresc mai ales clarificări atunci când se îndoiesc, și atunci ar trebui să fiți și voi capabili să le oferiți într-un mod lămuritor.

Problema întrupării lui Dumnezeu în Iisus dă naștere la cele mai multe întrebări, și asta pentru că până acum a fost explicată în așa fel încât în loc de luminozitate nu a existat decât tot mai multă confuzie. Existența Mea pe Pământ ca ființă umană nu a fost cu nimic diferită de cea a altor ființe umane, doar că am dat spațiu pentru dezvoltarea iubirii în inimă, acolo unde alții și-au sporit iubirea de sine și au "dorit" în loc să "dăruiască". Scânteia iubirii strălucește în inima fiecărei persoane, dar ea poate să se aprindă într-o flacără strălucitoare, la fel cum poate fi stinsă. Dar și acest lucru îi deosebește pe oameni unii de alții, deoarece iubirea imprimă amprenta divinității asupra fiecăruia, în timp ce iubirea de sine este imaginea adversarului Meu, care s-a înălțat și astfel a căzut. Iubirea este, așadar, divinul din ființa umană, care apare doar ca o mică scânteie la începutul vieții pământești, dar care poate crește la nesfârșit.

Scânteia iubirii era deja recognoscibilă în pruncul Iisus, deoarece în copil se întrupase un suflet de lumină care, cu siguranță, a lăsat în urmă toate gloriile lui Dumnezeu în împărăția spirituală, dar totuși nu a renunțat la iubirea sa, iar această forță a iubirii se exprima și ea din când în când, atunci când scânteia spirituală lua astfel contact cu eternul Tată-Spirit, ceea ce se întâmplă cu fiecare copil iubitor, dar care trebuia să fie evident pentru oameni în Iisus, astfel încât aceștia să creadă în divinitatea copilului Iisus. Lucrarea spiritului nu este împiedicată la un copil atât de mic, doar că nu iese la iveală sau doar rareori, deoarece intelectul și voința liberă a ființei umane trebuie să se străduiască mai întâi pentru lucrarea spiritul Meu în sine, ceea ce se întâmplă în mod conștient doar în anii în care își poate folosi intelectul și voința în libertate de gândire. Explicația minunilor copilului Iisus, a evenimentelor extraordinare, nu poate fi căutată decât în gradul înalt de iubire, deoarece sufletul lui Iisus venea de sus, un suflet de lumină și de iubire, care era acum înfășurat într-o formă umană și care, de asemenea, era împiedicat în creativitatea și activitatea sa nerestricționată până atunci pentru a face dreptate formei exterioare umane. Iubirea se afla în mare măsură în pruncul Iisus.... dar și omul-pământean s-a afirmat.... lumea, adică adversarul Meu și al Său, și-a exercitat influența asupra acestui om-pământean pentru că i s-a permis să facă acest lucru pentru a-i testa voința. Iar spiritul Meu a rămas acum tăcut, deoarece și omul Iisus trebuia să treacă acest test al voinței, iar lucrarea de îndumnezeire a sufletului său trebuia să se desfășoare în aceleași condiții ca și în cazul oricărei alte ființe umane, deși spiritul Meu era și a rămas în el prin iubirea sa. Cu toate acestea, ființa umană Iisus a trebuit să atingă cel mai înalt grad de iubire prin propria voință.... Și de aceea, spiritul Meu s-a retras în acești ani, nu a îndemnat și nu a impulsionat, l-a lăsat pe omul Iisus complet liber până când abundența spiritului Meu, care creștea tot mai mult datorită iubirii sale sporite, s-a manifestat ca înțelepciune și putere.... ca fiind mai mare decât o mare cunoaștere și decât săvârșirea de minuni. Omul Iisus a fost ales pentru eternitate pentru această misiune. O ființă supremă de lumină s-a înălțat pe Pământ; unul dintre copiii Mei glorioși și-a început viața pământească și, astfel, acest suflet trebuia deja să radieze prin forma pământească a copilului Iisus, iar tot ceea ce era neobișnuit în tinerețea Sa era complet natural și de înțeles, dar la fel de neînțeles pentru oamenii care trăiau în întuneric și, prin urmare, peste lumina radiantă s-a întins un înveliș în anii următori, iar misiunea reală a început.... divinizarea unei ființe umane pământești prin iubire. Cu siguranță că am putut să lucrez prin spiritul Meu în ființa umană Iisus în orice moment, deoarece toate condițiile prealabile erau date pentru aceasta; dar de dragul misiunii lui Iisus, toate aspectele divino-spirituale au trecut pe plan secund, iar această misiune a fost îndeplinită de El ca ființă umană care își trăgea toată puterea doar din iubirea Sa activă, care a fost la fel de dificil de dezvoltat pentru El ca pentru orice altă ființă umană, deoarece adversarul Meu nu și-a lăsat cu adevărat influența nefolosită, la urma urmei, victoria lui Iisus însemna înfrângerea adversarului. Dar adversarul Meu nu a putut atinge voința liberă a lui Iisus, iar El mi-a fost complet devotat. Și, prin urmare, a reușit în lucrarea sa, pentru că voința sa față de Mine a izvorât din dragostea sa.... Iubirea a fost forța care este mai puternică decât moartea și care, prin urmare, l-a învins și pe cel care a adus moartea în lume.... Iubirea a fost victorioasă și așa va rămâne pentru totdeauna....

Amin