• Indietro

L’incorporazione come uomo, la conseguenza del peccato - L’Opera di Redenzione

Il vostro essere come uomo è la conseguenza del peccato. Dovevate assumere una forma subordinata, una forma che è incostante, che quindi è stata creata da Me solo per la durata della vostra permanenza in lei e che rimarrà sempre caduca, perché la sua sostanza è materia, qualcosa di spirituale immaturo, che ha bisogno di un tempo oltremodo lungo per vivificare, come la vostra anima, un corpo umano. Questa vostra forme esteriore è un peso per lo spirituale che vi si trova rinchiuso, una catena che gli impone una costrizione, quindi lo stato dello spirituale non è beatitudine. Si trova in un giudizio e questo è la conseguenza del peccato, della ribellione di una volta contro di Me e l’allontanamento da Me. Il peccato è una trasgressione contro l’Amore. L’Amore è qualcosa di Maestoso-Divino, è la Sostanza Primordiale di Me Stesso, quindi la trasgressione contro l’Amore è anche una trasgressione contro di Me, che non può rimanere impunita secondo la Giustizia divina. Il peccato non può essere non avvenuto tramite il Mio Amore, ma dev’essere espiato, altrimenti non verrebbe data Soddisfazione alla Mia Giustizia. Questo Atto di Giustizia ora ha luogo tramite la relegazione dello spirituale che una volta Mi ha prestato resistenza, in una forma materiale che significa per lo spirituale sempre una catena. Questa è quindi una conseguenza del peccato e con ciò tutto lo spirituale che è legato nella Creazione materiale fin su all’uomo, è nel Giudizio. Espia per così dire la colpa che ha caricato una volta su di sé attraverso il peccato della ribellione di una volta contro di Me. Il processo dell’espiazione però, dura tempi infiniti e non troverebbe la sua fine nemmeno con l’ultima incorporazione come uomo, dato che la colpa è immensamente grande e l’espiazione non potrebbe essere prestata nel breve tempo della vita terrena....

Întruparea ca om consecință a păcatului.... Lucrarea de răscumpărare....

Întruparea voastră ca om este consecința păcatului. A trebuit să luați o formă subordonată, o formă care este efemeră, care, prin urmare, a fost creată de Mine doar pe durata șederii voastre în ea și care va rămâne mereu trecătoare, deoarece substanța ei este materia, ceva spiritual imatur care necesită un timp extrem de îndelungat pentru a anima un corp uman precum sufletul vostru. Această formă exterioară a voastră este o povară, o cătușă, care impune constrângeri ființei spirituale adăpostite în ea, astfel că starea spiritualului nu este fericirea. Ea se află într-o stare de judecată, iar această judecată este rezultatul păcatului, al fostei răzvrătiri împotriva Mea și al întoarcerii de la Mine.... Păcatul este o ofensă adusă iubirii. Iubirea este ceva divin de sublim, este substanța primordială a Mea, astfel că o ofensă adusă iubirii este și o ofensă adusă Mie, care nu poate rămâne nepedepsită conform justiției divine. Păcatul nu poate fi anulat de iubirea Mea, dar trebuie ispășit, altfel dreptatea Mea nu ar fi satisfăcută.... Acest act de justiție are loc prin alungarea substanței spirituale, care Mi s-a împotrivit cândva, într-o formă materială, ceea ce înseamnă întotdeauna o îngrădire pentru ea. Această robie este, prin urmare, o consecință a păcatului și, astfel, toate substanțele spirituale care sunt legate în creația materială până la ființa umană sunt supuse judecății. Aceasta ispășește, ca să spunem așa, vina pe care a suferit-o prin păcatul fostei sale răzvrătiri împotriva Mea. Procesul de ispășire durează însă un timp infinit și nu s-ar încheia nici cu ultima întrupare ca ființă umană, deoarece vina este neconceput de mare și ispășirea nu ar putea fi făcută în timpul scurt al vieții pământești.... pe care o cerea această mare vinovăție.

Amin