• Indietro

Il sentimento di giustizia – Il giudicare il prossimo

Il sentimento di giustizia deve dimorare nell’uomo, altrimenti non può emettere nessun giudizio su un modo d’agire apparentemente disamorevole. Chi sente sé stesso così superiore, che non tolleri nessuna contraddizione, perché si crede infallibile, non penserà mai nel modo giusto, perché non concede all’uomo lo stesso diritto come a sé stesso. C’è da fare una grande differenza fra gli uomini. Chi sottopone sé stesso ed il suo agire ad una severa critica, si sforzerà anche sempre di giudicare giustamente altri uomini. Ma chi cerca unicamente gli errori nel prossimo e crede sé stesso privo d’errori, considera ogni modo d’agire solamente dal punto di vista della superiorità e quindi il suo giudizio è falso. Ogni uomo può errare, ogni uomo può sbagliare. Ma deve riconoscere sé stesso, allora può combattere i suoi errori e nobilitare sé stesso. Chi però non riconosce nessun errore in sé, non tende nemmeno al perfezionamento. Quando agisce disamorevolmente, non si rende conto, non se ne dà nessuna giustificazione ed è incapace di giudicare giustamente il suo agire. Gli manca il sentimento della giustizia. Troverà sempre intoccabile il suo proprio agire, ma cercherà di abbassare il prossimo per via di pochi errori. L’uomo deve rendersi conto che non ha nessun diritto, di rimproverare al prossimo un’azione ignobile, finché egli stesso non sta su un alto gradino di buon costume. Deve sempre pensare alla sua propria imperfezione, quando vuole rimproverare quella del prossimo. Ma quando in qualcuno dimora il senso della giustizia, costui non giudicherà così velocemente su un prossimo, perché tenterà di immedesimarsi nella stessa situazione e poi avrà anche comprensione per le debolezze ed errori dell’altro. Per poter fare questo, deve però anche essere veritiero, deve vedere le cose come sono, non deve stimare sé troppo alto, il prossimo però troppo basso, perché allora misurerà i suoi propri errori con un'altra misura che gli errori dell’altro, e questo esclude ogni giusto pensare e giudicare. E’ così incomparabilmente prezioso essere severo con sé stesso nel giudizio, allora l’uomo rimane fedele a sé stesso e non causerà nessuna ingiustizia al prossimo per amor proprio, mentre condanna il modo d’agire di costui in modo ingiusto e sente sè stesso superiore nei confronti di lui. Così l’uomo osservi dapprima sé stesso ed il suo agire, prima di criticare quello del prossimo ed erigersi su di lui come giudice.

Amen

Sentimentul de dreptate.... Condamnarea semenilor tăi....

Ființa umană trebuie să aibă un simț inerent al dreptății, altfel ar fi incapabilă să judece un comportament aparent lipsit de iubire. Oricine se simte atât de înălțat încât nu va tolera nici o contradicție pentru că se crede infailibil nu va gândi niciodată corect, pentru că nu le acordă oamenilor același drept ca și lui însuși. Trebuie să se facă o diferență substanțială între oameni. Cel care se supune pe sine și acțiunile sale unei critici stricte se va strădui întotdeauna să îi judece pe ceilalți oameni în mod corect. Dar cel care caută toate defectele doar la semenii săi și se crede pe sine însuși lipsit de defecte, privește fiecare acțiune dintr-un punct de vedere superior și, prin urmare, judecata sa este greșită. Orice om poate greși, orice ființă umană poate face greșeli.... Dar el trebuie să se cunoască pe sine însuși, atunci poate lupta împotriva defectelor sale și astfel se poate înnobila.... Dar cel care nu recunoaște un defect în el însuși nu se străduiește să atingă perfecțiunea. Dacă acționează cu răutate, el nu este conștient de aceasta, nu își dă seama de ea și este incapabil să își judece corect acțiunile. Îi lipsește simțul dreptății, va considera întotdeauna că propriile acțiuni sunt inviolabile, dar va încerca să-și înjosească semenii pentru cea mai mică greșeală. Omului trebuie să îi fie clar că nu are dreptul să acuze o altă ființă umană, atâta timp cât el însuși nu se află la un nivel moral ridicat. El ar trebui să se gândească întotdeauna la propriile neajunsuri atunci când le reproșează pe cele ale semenilor săi. Dar cel care are un simț al dreptății nu va fi atât de rapid în a-și judeca semenii, pentru că va încerca să se pună pe sine în aceeași poziție și apoi va avea înțelegere pentru slăbiciunile și defectele celuilalt. Pentru a putea face acest lucru, însă, el trebuie să fie și sincer, să vadă lucrurile așa cum sunt.... nu trebuie să aibă o părere prea înaltă despre sine și o părere prea joasă despre semenii săi, pentru că atunci își va măsura propriile greșeli cu un alt etalon decât greșelile celuilalt, ceea ce exclude orice gândire și judecată dreaptă. Este incomparabil de valoros să fii strict cu tine însuți, atunci ființa umană rămâne fidelă sieși și nu-și va nedreptăți semenii din cauza iubirii de sine, condamnându-le pe nedrept comportamentul și simțindu-se superioară lor. Și astfel, omul ar trebui să se privească mai întâi pe sine și comportamentul său înainte de a-și critica semenii și de a se erija în judecătorul lor.....

Amin