• Indietro

I mezzi di Grazia – La preghiera e l’attività d’amore

La pace interiore sarà il segnale che Dio E’ in lui. Ma coloro a cui manca la Grazia divina, perché non l’hanno né desiderata né ricevuta quando a loro è stata offerta, la via verso l’Alto è così difficile, che non la possono mai percorrere, perché la loro forza è troppo scarsa e loro non chiedono la Forza a Dio, anche se l’hanno a disposizione. Non usano nessuno dei mezzi di Grazia e la loro anima è debole ed incapace, di elevarsi in Alto. Ciononostante anche a costoro Dio fa risplendere il Sole di Grazia dando agli uomini la Sua Parola ed attraverso questa indica loro di pensare alla loro anima, dà loro conoscenza della misura di Grazia, che spetta ad ogni uomo. Lui vuole che passino attenti attraverso la vita terrena e non senza avvertimento. Così giunge all’uomo anche inconsapevolmente la Grazia divina e vuole soltanto essere afferrata. Nuovamente è la libera volontà dell’uomo ad afferrare la Mano di Dio e ad accettare la Grazia divina, che gli viene offerta così amorevolmente e, se una volta ha preso parte in questa Grazia, la richiederà sempre e sempre di nuovo e la riceverà attraverso la Forza, per redimere sé stesso durante il suo cammino di vita terrena. Quindi ora è necessaria la sua volontà per poter compiere tutto ciò che è per la salvezza della sua anima. La sua volontà deve cercare Dio, la sua volontà deve sottomettersi a Lui e la sua volontà deve tendere coscientemente a Lui e per questo richiedere la Forza a Dio. Allora stabilisce il contatto con il suo Padre dall’Eternità, vuole andare da Dio. E questa volontà è la sua redenzione. Dio gli viene incontro sempre ed ovunque, non pretende dall’uomo più di quello che può compiere, gli porta vicino tutti i mezzi ausiliari, che gli rendono possibile la risalita verso l’Alto, pretende dall’essere solamente, che non si comporta in modo di rifiuto, ma accoglie grato le Grazie, che garantiscono la salita verso l’Alto. Ma Dio non costringe la volontà dell’uomo e perciò non gli può nemmeno arrivare la Grazia di Dio senza la sua volontà, perché altrimenti l’anima viene spinta verso l’Alto, quindi non desidera salire nella piena volontà della libertà, ma percorrerebbe questa via verso l’Alto in modo costrittivo, perché la Grazia divina è la Forza di Dio, che desidera di ritornare di nuovo a Dio. Quindi questa Forza può essere trasmessa all’essere solamente, se nella libera volontà desidera Dio. Perciò la libera volontà è inevitabile, se l’essere vuole redimersi dalla sua ultima incorporazione sulla Terra.

Amen

Mijloace de har.... Rugăciune și bunăvoință....

Iar pacea interioară va fi semnul că Dumnezeu este în el. Dar cei cărora le lipsește harul divin, pentru că nu l-au dorit și nici nu l-au primit atunci când le-a fost oferit, găsesc calea de urcare atât de dificilă încât nu vor putea niciodată să o parcurgă, pentru că puterea lor este prea mică și nu cer putere de la Dumnezeu, deși le este la dispoziție. Ei nu folosesc niciunul dintre mijloacele harului, iar sufletul lor este slab și incapabil să se înalțe. Și totuși, Dumnezeu lasă să strălucească soarele harului și asupra lor, dându-le oamenilor Cuvântul Său și instruindu-i prin el să-și amintească de sufletul lor. El le oferă cunoașterea măsurii de har la care fiecare persoană are dreptul. El vrea ca ei să fie atenți și să nu treacă prin viața pământească fără să fie avertizați. Și astfel, harul divin ajunge și el inconștient la ființa umană și vrea doar să fie cuprins.... Și, din nou, este voința liberă a omului de a apuca mâna lui Dumnezeu și de a accepta harul divin care îi este oferit cu atâta dragoste și.... odată ce a fost făcut părtaș la acest har, să îl ceară din nou și din nou și astfel să primească puterea de a se răscumpăra în timpul vieții sale pământești. Astfel, voința sa este necesară doar pentru a putea realiza tot ceea ce este benefic pentru mântuirea sufletului său. Voința lui trebuie să-L caute pe Dumnezeu, voința lui trebuie să se supună Lui, iar voința lui trebuie să se îndrepte conștient spre El și să ceară putere de la Dumnezeu pentru a face acest lucru.... El stabilește apoi legătura cu Tatăl său din veșnicie, el vrea să meargă la Dumnezeu. Și această voință este salvarea lui.... Iar Dumnezeu vine în întâmpinarea lui întotdeauna și pretutindeni, nu cere de la ființa umană mai mult decât poate ea să îndeplinească, îi oferă toate mijloacele de ajutor care fac posibilă ascensiunea și nu cere ființei decât să nu se comporte cu respingere, ci să accepte cu recunoștință binecuvântările care îi garantează ascensiunea. Dar Dumnezeu nu forțează voința ființei umane și, prin urmare, harul lui Dumnezeu nu poate fi acordat fără voința ființei umane, altfel sufletul ar fi forțat să se înalțe, deci nu ar dori să se înalțe în deplină libertate de voință, ci ar parcurge în mod obligatoriu această cale de înălțare. Pentru că harul divin este putere de la Dumnezeu care cere să ne întoarcem din nou la Dumnezeu.... Prin urmare, această putere poate fi împărtășită ființei doar atunci când aceasta se adresează lui Dumnezeu prin voință liberă. Prin urmare, liberul arbitru este indispensabil dacă ființa vrea să se răscumpere din ultima ei întrupare pe Pământ....

Amin