• Indietro

Il giorno della separazione – L’infuriare degli elementi - L’avvenimento della natura

Il Signore lascia prendere all’avvenimento mondiale il suo corso, com’è destinati sin dall’Eternità, perché gli uomini stessi desiderano il loro naufragio, dato che loro stessi procurano per così dire la separazione da Dio, perché nel cuore hanno già rinunciato a Lui e non indugiano, di rinnegarLo anche nell’esteriore. Il giorno in cui vengono separati i giusti dagli ingiusti ed ognuno trova la ben meritata ricompensa. L’umanità non crede, finché la raggiunge il Giudizio, il peccato sovrabbonda, e l’uomo non bada più alla proprietà del suo prossimo, cade nel peccato e nel vizio ed ha da aspettarsi una repentina fine, se non si decide al ritorno. E presto ci sarà la fine, gli uomini si crederanno all’apice della loro vita, quando arriverà la fine. Cercheranno di svincolare ancora tutto il bello dal mondo, sguazzeranno nel godimento della vita, si danno alle loro bramosie, si considerano come il padrone della Creazione e non pensano a nessuna Potenza Suprema e verranno strappati dal mezzo della vita da questa Potenza, la Quale mette una fine, dato che non viene più ricordata. Il vaneggiamento del mondo sarà così grande, che non viene badato all’Ammonimento dall’Alto, che giunge loro ancora nell’ultima ora attraverso la Grazia e la Misericordia di Dio. Scherniranno ciò che indica in Alto, e metteranno in catene chi va contro di loro attraverso la Parola. Ed allora comincia la decadenza vista in modo spirituale e terreno. E nessuno potrà salvarsi senza l’Aiuto divino. La miseria sarà grande, le potenze della natura agiranno in modo devastante, la Terra si spezzerà, le acque tumulteranno, i monti si muoveranno e copriranno le valli, le lande fertili mutano in deserto, e nulla sulla Terra rimarrà risparmiato oppure offrirà protezione a coloro che vogliono fuggire alla Punizione. E gli elementi svilupperanno una tale potenza, che verrà distrutto tutto ciò che hanno fatto sorgere le mani d’uomo, e sconfinata miseria dominerà là, dove prima era potere e magnificenza terrena. Ognuno sarà piccolo ed impotente di fronte all’infuriare della natura. Ed il Signore Sarà udibile con Voce di Tuono in questo frastuono, che riempie tutta la Terra. E verrà salvato solo colui il cui cuore manda al Padre celeste un intimo sospiro. Ma il Signore non bada all’ostinato peccatore tanto meno, come si è badato a Lui, e lo lascia andare a fondo, affinché la Terra serva soltanto all’uomo come luogo di soggiorno, che riconosce un Dio nel Cielo e Lo vuole servire. Ma chi prega il Padre nella più grande miseria, troverà Grazia dinanzi ai Suoi Occhi e verrà pure salvato in modo meraviglioso da ogni miseria. E beati coloro che portano il Signore nel cuore e guardano preparati alla Punizione in arrivo, il Signore li assisterà amorevolmente, affinché non perdano la fede in Lui nella più grande miseria, ma che rimangano forti e temerari e si affidano al Padre nel Cielo. Costoro saranno guidati da Lui fuori da ogni miseria.

Amen

Ziua separării.... Furia elementelor.... Evenimente naturale....

Domnul lasă evenimentele lumii să-și urmeze cursul așa cum a fost stabilit din veșnicie, căci oamenii înșiși își doresc căderea, deoarece ei înșiși aduc, de asemenea, despărțirea de Dumnezeu, deoarece ei deja L-au abandonat în inimile lor și de aceea nu ezită să-L renege și în exterior. Și de aceea ziua separării trebuie să vină.... Ziua în care cei drepți sunt separați de cei nedrepți și fiecare își găsește răsplata binemeritată. Omenirea nu va crede până când Judecata nu o va ajunge din urmă, păcatul va avea întâietate și omul nu va mai respecta proprietatea aproapelui său, va cădea în păcat și viciu și, prin urmare, trebuie să se aștepte la un sfârșit rapid dacă nu se decide să se pocăiască. Iar sfârșitul va veni foarte curând.... oamenii vor crede că sunt în vârful vieții lor atunci când va veni sfârșitul.... Ei se vor strădui în continuare să obțină tot ce este frumos din lume, se vor complace în plăcerile vieții, se vor lăsa pradă dorințelor lor, se vor considera stăpânii creației și nu se vor gândi la o putere mai mare și vor fi smulși din mijlocul celei mai înalte plăceri a vieții de această putere care le va pune capăt atunci când nu se vor gândi. Frenezia lumii va fi atât de mare încât nu se va ține cont de îndemnul de Sus, care va ajunge totuși la ei în ultimul ceas prin harul și mila lui Dumnezeu. Ei vor batjocori ceea ce arată în sus și vor pune în lanțuri pe oricine merge împotriva lor prin Cuvânt. Și atunci va începe decăderea spirituală și pământească.... Și nimeni nu se va putea salva fără ajutor divin.... Și adversitatea va fi mare, forțele naturii vor avea un efect devastator, Pământul se va despica, apele vor vuii, munții se vor mișca și vor îngropa văile, pământul fertil se va transforma în deșert și nimic pe Pământ nu va fi cruțat și nu va oferi protecție celor care vor dori să scape de Judecată. Elementele vor dezlănțui o asemenea violență încât va fi distrus tot ceea ce mâna omului a adus la existență și va domni o mizerie fără margini acolo unde înainte a existat putere și glorie pământească. Fiecare va fi mic și neputincios în fața acestei dezlănțuiri a naturii.... Și Domnul se va face auzit cu un glas de tunet în acest vuiet care va umple tot Pământul. Și va fi salvat doar cel a cărui inimă va trimite un suspin sincer către Tatăl Ceresc. Dar Domnul acordă la fel de puțină atenție păcătosului împietrit așa cum nici el nu a acordat atenție Lui, și îl lasă să piară, astfel încât pământul servește doar ca locuință pentru om, care recunoaște un Dumnezeu în Cer și vrea să-L slujească. Cu toate acestea, oricine se roagă Tatălui în cea mai mare adversitate va găsi har în ochii Lui și, de asemenea, va fi salvat în mod miraculos din orice adversitate.... Și fericiți sunt cei care Îl poartă pe Domnul în inima lor și sunt pregătiți pentru judecata viitoare.... Domnul îi va ajuta cu dragoste, astfel încât să nu-și piardă credința în El în cele mai mari adversități, ci să rămână puternici și să se abandoneze fără teamă Tatălui din Ceruri. El îi va scoate din orice adversitate....

Amin