• Back

PUT PATNJE ISUSA KAO COVJEKA....

Cak je i Meni kao covjeku Isusu, put na Zemlji bio vrlo težak, buduci se Moja duša spustila iz kraljevstva svjetla u ponor… dospjela je u sferu, koja joj je mogla prirediti jedino patnju, jer je bila podrucje Lucifera, prvo-palog duha.... To je bila oblast tame, grijeha i smrti. I jedino Mi je u Meni plamteca Ljubav, ucinila život podnošljivim, buduci je ova Ljubav prepoznala strašnu sudbinu bližnjih, i nastojala im je pomoci.... A svaka Ljubav koja je željna pomoci, ima ucinak snage, tako da sam Ja stoga raspolagao neuobicajenom snagom, i ovu sam mogao primijeniti za dobro bližnjih.... Ja Sam bio cist i bezgrješan, a nalazio Sam se usred grijeha… I, Moja duša je neizrecivo patila, buduci je sve grješno takoder djelovalo na tijelo… jer su slabosti i žudnje napadale tijelo, i duša se sa ovima morala boriti, da ne podlegne. Bile su to velike kušnje, koje su Mi prilazile, jer je Lucifer znao za Moj plan, da od Boga otpala bica oslobodim iz njegove vlasti, i iznova ih dovedem Ocu. A, on je zaista pokušao i ucinio sve, za što je vjerovao da ce Mene Osobno moci dovesti do pada. On Me je tlacio u Mojoj borbi za potpuno produhovljavanje Moje duše, koja se željela sjediniti sa Božanskom Ljubavi, kako bi se ispunila snagom za izvodenje djela Otkupljenja, koja je mogla biti stecena jedino kroz Ljubav. To je zaista bila najteža sudbina koju je podnio neki covjek, koji je hodao ovom Zemljom.... Jer, Ja Sam znao i o Mojemu zadatku, kada se dogodilo sjedinjenje s Ocevim Duhom u Meni.... Ja Sam znao o strašnom putu patnje kojeg Sam morao preci, Ja Sam znao o Križnom putu, koji je završio Mojom smrcu na Križu… Ja Sam znao sve vec prije, a ipak sam svjesno i u slobodnoj volji išao ovim putem, buduci je Moja Ljubav bila tako velika za trpece covjecanstvo, koje bi bez Mojega djela Otkupljenja bilo izgubljeno za vjecna vremena.... Jer, nijedan covjek nije sam mogao otplatiti (izbrisati, ukloniti, iskorijeniti) teški grijeh nekadašnjeg otpadništva od Boga, buduci se ovo otpadništvo dogodilo u najjasnijoj spoznaji onoga što je bice ucinilo… To nije bio grijeh iz slabosti, to je bila sasvim svjesna pobuna protiv Boga, unatoc boljoj spoznaji… Ipak, Ja Sam se sažalio na covjecanstvo, buduci Sam prepoznao meduodnose, a otuda takoder i nemogucnost da opet dodu do svjetla, ako ne bi bilo ostvareno djelo Ljubavi, kroz koje je ogromna krivnja bila uklonjena (otplacena, izbrisana, iskorijenjena). Da Ja kao covjek nisam stekao ovu spoznaju, koja je bila posljedica Moje velike Ljubavi, onda Ja ne bih ni mogao namaknuti volju za ovaj nadljudski put patnje.... Ali, jedino žrtvu u potpuno slobodnoj Ljubavnoj volji, Otac je prihvatio kao djelo okajanja (pomirenja, naknade). I tako Sam Ja svjesno pošao putem ka Križu, svjesno Sam na Sebe uzeo zemaljsku sudbinu, koju je jedino Ljubav u Meni mogla izdržati. I Ja Sam izdržao do kraja… Nijedan covjek ne može procijeniti ove patnje i mucenja, koje je jedna cista duša odozgor trebala podnijeti, ali Mi je neprestano prilazila snaga, buduci Sam Ja ostao u najprisnijem odnosu s Ocem, jer Sam Ja Njegovu Ljubav tražio, i nju takoder neograniceno dobivao… I tako ce vam uvijek biti dano razjašnjenje, da je „Ljubav“ ostvarila žrtvu Križa, da je „Ljubav“, koja Me je sasvim ispunjavala, bila Sam Duh Oca od vjecnosti… da je tako svijet otkupio od grijeha i od smrti On Sam, s Kojim sam Se Ja potpuno sjedinio, buduci je „Ljubav“, uzela prebivalište u covjeku Isusu, u ljudskom omotacu, koji je za patnju bio sposoban i voljan, buduci Duh od vjecnosti nije mogao patiti, ali je On mogao potpuno prosvijetliti formu, i tako su sada On Sam, i prosvijetljena forma, bili jedno… Zemaljski put Isusa kao covjeka je bio iznimno težak, ali je „covjeku“ Isusu donio potpuno sjedinjenje sa Mnom, on Mu je donio deifikaciju Njegove duše.... I, covjek Isus je postigao cilj na Zemlji, kojeg trebaju svi ljudi postici: sjediniti se s Duhom Oca od vjecnosti, što oni i mogu, buduci imaju pomoc u Božanskom Otkupitelju Isusu Kristu, Koji skida njihov teret prvobitnog grijeha, kada se donese pod Križ, i Koji ce onda takoder osnažiti njihovu volju, kako bi postigli potpuno jedinstvo, sjedinjenje sa Mnom, Duhom Oca od vjecnosti… Jer, za ovo je covjek Isus umro na Križu, da sada ljudi pronadu otkupljenje od grijeha i od smrti.

AMEN

Patimile lui Iisus ca om....

Ca om Iisus, umblarea pe Pământ a fost, de asemenea, foarte dificilă pentru Mine, căci sufletul Meu coborâse din împărăția luminii în cea a adâncurilor.... intrase într-o sferă care nu putea să-i provoace decât chinuri, căci era tărâmul lui Lucifer, primul spirit căzut.... Era un tărâm al întunericului, al păcatului și al morții. Și numai iubirea care ardea în Mine Îmi făcea viața suportabilă, căci această iubire recunoștea soarta îngrozitoare a semenilor și căuta să-i ajute.... Și orice iubire care vrea să ajute își face efectul ca forță, astfel că am avut la dispoziție o forță neobișnuită și am putut să o folosesc în beneficiul semenilor Mei.... Eram pur și fără de păcat și M-am aflat în mijlocul păcatului.... Iar sufletul Meu a suferit de nedescris, deoarece tot ceea ce era păcătos afecta și trupul.... deoarece slăbiciunile și poftele afectau trupul, iar sufletul trebuia să lupte cu ele pentru a nu le ceda. Am fost abordat de mari ispite, căci Lucifer știa de planul Meu de a elibera de sub controlul său ființele care se îndepărtaseră de Dumnezeu și de a le întoarce din nou la Tatăl. Și el a încercat cu adevărat și a făcut tot ceea ce credea că ar putea să Mă facă pe Mine Însumi să cad. El a fost o mare provocare pentru Mine în lupta pe care am dus-o pentru spiritualizarea completă a sufletului Meu, care dorea să se unească cu iubirea divină pentru a se umple de putere în vederea îndeplinirii actului de Mântuire, care nu putea fi dobândit decât prin iubire. A fost probabil cea mai grea soartă pe care a avut-o o ființă umană care a pășit pe acest Pământ.... Pentru că și Eu am știut despre sarcina Mea atunci când unificarea cu Spiritul Tatălui a avut loc în Mine.... Știam despre drumul îngrozitor al suferinței pe care trebuia să-l urmez, știam despre drumul crucii pe care moartea Mea pe cruce l-a încheiat.... Știam totul dinainte și totuși am parcurs această cale în mod conștient și de bunăvoie, deoarece dragostea Mea era atât de mare pentru omenirea suferindă, care ar fi fost pierdută pentru eternitate fără actul Meu de mântuire.... Pentru că nicio ființă umană nu a fost capabilă să răscumpere nici măcar păcatul grav al apostaziei anterioare față de Dumnezeu, deoarece această apostazie a avut loc în cea mai strălucită conștientizare a ceea ce făcuse ființa.... Nu a fost un păcat din slăbiciune, a fost o răzvrătire complet conștientă împotriva lui Dumnezeu, împotriva celei mai bune cunoașteri.... Cu toate acestea, Mi-a fost milă de umanitate, pentru că am recunoscut toate corelațiile și, prin urmare, și imposibilitatea de a se mai întoarce vreodată la lumină dacă nu se realiza o lucrare de iubire prin care să fie răscumpărată vina copleșitoare.... Dacă Eu, ca ființă umană, nu aș fi dobândit această conștientizare, care a fost rezultatul marii Mele iubiri, atunci nici nu aș fi fost în stare să adun voința pentru această cale supraumană a suferinței.... Dar numai o jertfă într-o voință complet liberă de iubire a fost acceptată de Tatăl ca o lucrare de ispășire.... Și astfel am luat în mod conștient calea crucii, am luat asupra Mea în mod conștient soarta pământească pe care numai iubirea din Mine o putea îndura.... Și am îndurat până la sfârșit.... Nici o ființă umană nu poate măsura suferința și chinul pe care un suflet curat de Sus a trebuit să le îndure, dar Eu am primit constant putere pentru că am rămas în cea mai intimă legătură cu Tatăl, pentru că am cerut iubirea Lui și am și primit-o fără limită.... Și astfel, de nenumărate ori vi se dă explicația că "iubirea" a oferit jertfa de pe cruce, că "iubirea" care M-a umplut complet a fost însuși Spiritul Tatălui din veșnicie.... că El Însuși a răscumpărat lumea de păcat și de moarte, cu Care M-am unit complet, pentru că "iubirea" a luat locuință în ființa umană Iisus, într-un înveliș uman care a putut și a vrut să sufere, pentru că spiritul infinitului nu a putut suferi, dar a putut radia complet printr-o formă și astfel El Însuși și forma radiată erau acum una.... Umblarea pământească a omului Iisus a fost extrem de dificilă, dar i-a adus "omului" Iisus unirea deplină cu Mine, i-a adus divinizarea sufletului său.... Și omul Iisus a atins scopul pe Pământ pe care toți oamenii ar trebui să-l atingă: Unirea cu Spiritul Tatălui al veșniciei, lucru pe care îl pot face și pentru că au ajutor în divinul Răscumpărător Iisus Hristos, Care le ia povara păcatului primordial atunci când este purtat la cruce și Care apoi le va întări și voința de a realiza unificarea completă, unirea cu Mine, Tatăl-Spirit al veșniciei.... Căci acesta este motivul pentru care omul Iisus a murit pe cruce, pentru ca oamenii să poată găsi acum răscumpărarea de păcat și de moarte....

Amin