• Back

Other translations:

RAZVOJ DUŠE.... PRVOBITNI DUH....

Duhovna supstanca sazrijeva tijekom svakog razvojnog perioda, i jedan period može u stvari biti dovoljan za duhovnu supstancu da bi napredovala kroz tvorevine do tocke da je ona u stanju sebe utjeloviti kao ljudsko bice i uspješno proci njezin posljednji test volje.... Ali nekoliko takvih perioda mogu biti potrebni za ovo produhovljavanje ukrucene duševne-supstance ako je otpor toliko snažan da je njezin viši razvoj toliko spor i postojanje kao ljudsko bice nosi jedan dodatan rizik da ce se duša ponovno spustiti u bezdan. Jer slobodna volja, koja je testirana tijekom etape kao ljudsko bice, je odlucujuca.

Ali prethodno tome, slobodna volja je ogranicena.... Premda ukrucena duhovna supstanca više nije predmetom volje Božjeg neprijatelja zbog ovog procesa razvoja kroz tvorevine Zemlje.... pojedinacne supstance su unatoc tome nesposobne koristiti slobodnu volju, namjesto toga one su kontrolirane od strane Božje volje, to jest, njihov proces razvoja se odvoja u stanju prisile, one su predmetom volje Boga, Koji dodjeljuje zadatak svim duhovnim supstancama unutar djela stvaranja. Time što ostvaruju ovaj zadatak pod zakonom prisile one postepeno napreduju, to jest, njihov se otpor umanjuje; one vrše pomocne funkcije i sposobne su polagano doseci stanje kada im njihova slobodna volja može biti vracena. I ovaj proces razvoja potrebuje neprestane promjene izvanjskog oblika.... to je polagani uspon, to je jedno integriranje sa zakonima prirode i prema tome podredenost Božjoj volji, pa iako zahvaljujuci izvjesnoj kolicini prisile koja, medutim, jedino pomaže osloboditi bice i jednog dana je naumljena osigurati mu slobodu razmišljanja, htjenja i djelovanja uz ponovno korištenje njegove vlastite volje.

I ovaj proces kroz djela stvaranja se ne može izbjeci ako ce se duhovno bice vratiti opet k Bogu, od Kojeg je jednom sebe udaljilo u takvoj beskonacnoj mjeri kao rezultat njegova otpadništva da ono nikada ne bi bilo sposobno prevladati ovu razdaljinu svojom vlastitom snagom, i isto tako nikada ne bi bilo oslobodeno od strane Božjeg protivnika da se povrati da Bog nije otklonio duhovnu supstancu od njega u samu ovu svrhu njezinog prognavanja u materiju, u tvorevine na ovoj Zemlji. Božji protivnik ima vlast nad palim duhovima buduci su ga oni dobrovoljno slijedili u bezdan.... Ali Bog ima isto pravo buduci su bica proizašla iz Njegove snage. Otud je Bog opravdan u tome što ih otklanja od protivnikove kontrole, ali zauzvrat je potonjem bilo dano pravo da vrši utjecaj na dušu opet kada živi na Zemlji u stadiju kao ljudsko bice. I sa ovim ciljem duhovna supstanca je morala opet steci stupanj zrelosti kada je u stanju koristiti njezinu volju kako bi slobodno odlucila kojeg ce gospodara odabrati.

Ali Bog ne može trenutacno postaviti duhovnu supstancu u ovo stanje, ona mora preci procesom uspona u istim progresivnim stadijima kako se bila spustila, ona mora odustati od svog otpora polako, kako on ne može biti nasilno slomljen. I ovo zahtjeva nebrojene promjene oblika, kroz svijet stijena, biljaka i životinja do ljudskog bica.... Svaka promjena izvanjskog oblika takoder umanjuje njezin otpor, jer bice je bilo od službe u stanju prisile cime zadobija rastuce lakše oblike.... Ali grijeh otpadništva od Boga je tako ogroman da je udaljenost od Njega takoder ogromna, što znaci da su nebrojene promjene oblika potrebne da bi se ova udaljenost umanjila kako bi se ponovno došlo blizu k Bogu, kada je jedino potrebna posljednja odluka volja za posljednju formu da otpadne.... za bice da se povrati k Ocu opet od Kojeg je jednom bilo poteklo....

I ovaj cijeli proces razvoja unutar tvorevina nove Zemlje je neprestana borba.... Duhovna supstanca pokušava rasprsnuti izvanjski oblik buduci ga ona doživljava kao ogranicenje, ali svaki puta takoder doživljava raspuknuce forme kao olakšanje bez obzira na njezin stupanj zrelosti.... I to je zašto borba, koju ste vi ljudi u stanju promatrati u životinjskom kraljevstvu, jedino izgleda okrutna u vašim ocima, dok opet i iznova svaka životinja doživljava promjenu njezina izvanjskog oblika kao olakšanje. Iz ovog razloga Bog dozvoljava ili cak želi da slabiji podlegne jacemu, snažniji da dokonca život slabijega i, tako reci, je na taj nacin cak sposoban služiti duhovnoj supstanci da nastavi njezin razvoj. Prema tome, sve dok je bice podložno zakonu prisile sve je odluceno od strane Boga, njezin kraj takoder kao i njezina nova formacija.... Medutim, cim je bice doseglo stadij ljudskog bica i primilo je opet njegovu slobodnu volju, Bog povlaci Svoju volju.... I onda su ljudskom bicu dani zakoni koje on mora poštovati ako ce njegov zemaljski život biti uspješan.... U jednu ruku on je ogranicen/vezan uz zakone prirode, a u drugu ruku je on obaviješten o Božjoj volji, kojoj se mora podrediti ako ce njegov razvoj napredovati i doseci završetak, jer cilj je postati slobodan od svakog izvanjskog oblika i uci u kraljevstvo Božje kao slobodan duh.... vratiti se u Ocevu kucu, Bogu, odakle je bice jednom poteklo.

AMEN

Translator

Dezvoltarea sufletului.... Spirit original....

În fiecare perioadă de dezvoltare, spiritualul se maturizează, iar o singură perioadă poate fi de asemenea suficientă pentru ca spiritualul să se înalțe atât de mult prin creații încât să se poată întrupa ca ființă umană și să treacă cu succes ultimul test al voinței.... Dar pentru această spiritualizare a substanțelor sufletești împietrite pot fi necesare și mai multe astfel de perioade, dacă rezistența lor este atât de mare, încât dezvoltarea ascensională nu se desfășoară decât lent și chiar existența ca ființă umană reprezintă un pericol ca substanța spirituală să se scufunde din nou în abis. Pentru că liberul arbitru este decisiv, care trebuie testat în etapa de ființă umană. Cu toate acestea, acest liber arbitru este legat în prealabil. Spiritualul împietrit este într-adevăr smuls de Dumnezeu din voia potrivnicului prin acest curs de dezvoltare prin creațiile Pământului.... dar substanțele individuale nu se mai pot mișca acum prin voință liberă, ci sunt controlate de voința lui Dumnezeu, adică își parcurg cursul de dezvoltare într-o stare de constrângere, ele se află sub voința lui Dumnezeu, care le atribuie tuturor ființelor sarcina lor în lucrările de creație. Îndeplinind această sarcină în legea constrângerii, ele urcă încet, adică rezistența lor se slăbește, îndeplinesc un scop util și pot ajunge încet la starea în care li se poate reda liberul arbitru. Iar acest curs de dezvoltare necesită o schimbare constantă a formei exterioare.... este o ascensiune lentă, este o asimilare în legile naturii și, prin urmare, o subordonare la voința lui Dumnezeu, deși cu o anumită constrângere care, totuși, nu face decât să ajute ființa să se elibereze și este menită să îi ofere din nou libertatea de a gândi, de a dori și de a acționa din nou după propria voință. Iar această cale prin lucrările creației nu poate fi eliminată pentru ca ființa spirituală să se întoarcă din nou la Dumnezeu, de Care s-a îndepărtat atât de infinit prin apostazia sa față de El, încât nu ar putea niciodată să depășească singură această distanță și nici nu ar fi eliberată de adversarul lui Dumnezeu pentru această întoarcere, dacă Dumnezeu nu i-ar smulge ființa tocmai pentru a o izgoni în materie, în creațiile de pe acest Pământ. Adversarul lui Dumnezeu are un drept asupra substanței spirituale căzute, deoarece aceasta l-a urmat de bună voie în abis.... Dar Dumnezeu are același drept pentru că ființele au apărut din puterea Sa. Din acest motiv, Dumnezeu este îndreptățit să le elibereze de sub controlul adversarului, dar în schimb lui i se dă dreptul de a influența din nou spiritualul atunci când acesta trăiește pe Pământ în stare umană. Iar pentru aceasta, ființa spirituală trebuie să fi ajuns din nou la un grad de maturitate în care să fie capabilă să-și folosească voința pentru a decide liber pentru Domnul său. Dar ființa nu poate fi pusă brusc de Dumnezeu într-o astfel de stare, ea trebuie să parcurgă cursul ascendent la fel de treptat cum a făcut-o în adâncuri, trebuie să renunțe încet la rezistență și nu poate fi frântă violent. Iar acest lucru necesită nenumărate modificări de formă, prin lumea de piatră, prin lumea vegetală și animală până la cea umană.... Cu fiecare schimbare a formei exterioare scade și rezistența, pentru că ființa a făcut un serviciu în starea constrânsă, ceea ce îi aduce o modificare de formă tot mai ușoară. Dar păcatul apostaziei față de Dumnezeu este atât de incomensurabil de mare, încât distanța față de El este, prin urmare, și ea incomensurabil de mare, ceea ce înseamnă că sunt necesare nenumărate modificări de formă pentru a reduce această distanță, pentru a se apropia din nou de Dumnezeu, unde acum ca și ultima modificare de formă este necesară doar ultima decizie liberă a voinței să se desprindă din ființa spirituală.... ca ființa să se întoarcă din nou la Tatăl, de la Care a provenit. Și tot acest curs de dezvoltare a creațiilor Pământului este o luptă neîntreruptă.... Ființa caută să frângă forma exterioară pentru că o simte ca pe o piedică, dar simte de asemenea frângerea formei ca pe o binecuvântare de fiecare dată, indiferent de nivelul de maturitate la care a ajuns.... Și de aceea, lupta pe care voi, oamenii, o puteți observa în regnul animal, pare crudă doar pentru ochii voștri, în timp ce fiecare animal simte schimbarea formei sale exterioare ca pe o ușurare. Prin urmare, Dumnezeu permite sau intenționează ca cel slab să cedeze în fața celui puternic, ca cel puternic să pună capăt vieții celui slab și astfel, ca să spunem așa, să servească creaturii pentru a se dezvolta în continuare. Atâta timp cât creatura se află sub legea constrângerii, totul este determinat de voința lui Dumnezeu, inclusiv sfârșitul și noua ei modificare de formă. Dar de îndată ce creatura a ajuns la stadiul de ființă umană și și-a recăpătat liberul arbitru, voința lui Dumnezeu se retrage.... Și apoi, ființei umane i se dau legi pe care trebuie să le respecte pentru ca viața sa pământeană să aibă succes.... Pe de o parte, el este legat de legile naturii, iar pe de altă parte, i se prezintă voința lui Dumnezeu, căreia trebuie să i se supună pentru ca dezvoltarea sa să progreseze și să fie dusă la bun sfârșit, deoarece scopul este de a se elibera de orice formă exterioară și de a intra în împărăția luminii ca un spirit liber.... să se întoarcă la casa Tatălui, la Dumnezeu, de la care ființa a provenit odată....

Amin

Translator