• Back

ODGOVOR NA PITANJA O PREDNOSTIMA SVJETLOSNIH DUŠA.... - I U SVEZI BEZGREŠNOG ZAČEĆA....

Želim vam pomoći u svoj zemaljskoj i duhovnoj nevolji tako da vjerujete u Moju ljubav, u Moju mudrost i silu .... jer Ja vas ljubim, Moje žive tvorevine, beskonačno, i također želim zadobiti vašu ljubav.... Ja znam za vašu nevolju i također kako ju dokončati, i Ja imam snage/moći to i napraviti. Ja rado demonstriram Moju ljubav, mudrost i snagu djeci koja se okreću k njihovom Ocu i sa povjerenjem Mu se obraćaju za Njegovu obzirnost i pomoć. Ja želim eliminirati vašu zemaljsku i duhovnu nevolju, pa ipak povremeno Ja zahtjevam vaše strpljenje u zemaljskoj nevolji jer jedino Ja znam zašto vam se to dogodilo. Ali ja ću je maknuti od vas....

Međutim, svatko tko doživljava duhovnu nevolju neće morati čekati dugo, jer čim Me zazove da Mu se posvetim Ja ću već biti voljan pomoći. Duhovna nevolja se sastoji od sljedećeg: psihološke slabosti, time umanjene volje, duhovne tame i neprestano pojavljujućih sumnji.... duhovna nevolja je aktivnost i utjecaj Mojeg neprijatelja (Sotone), koji se vrlo često posebice usuđuje ščepati one koji su već Moji Vlastiti i koje on želi vratiti nazad pod svoju kontrolu.... I sve dok ljudsko biće živi na Zemlji on će pokušati izvršiti njegov utjecaj, namjeravajući ga opet i iznova oslabiti. Pa ipak čim Mi se čovjek okrene on će zamijeniti Mojeg neprijatelja, i Ja ću Mojoj snazi dopustiti da teče i dati čovjeku svjetlo i percepciju, Ja ću ispuniti njegov zahtjev da odvratim njegovu duhovnu nevolju....

Trebate znati kako je namjera Mojeg neprijatelja utrnuti blistavo zračenje svjetla istine koje prodire svugdje i rastjeruje mračni predio gdje je jedino Moj neprijatelj sposoban djelovati. Tako će on pokušati utrnuti svjetlo. On će željeti baciti sjene preko njega time što će u čovjeku podizati dvojbena pitanja i na taj način namjeravati zamračiti svjetlo svijesti. Ali Ja neću dozvoliti ovo potonje; umjesto toga, Moje svjetlo istine odgore će zasjati dolje još blistavije, i svjetlo koje je htio pomračiti će osvijetliti noć čak još više.... i gdjegod sjena i dalje postoji nju će proždrijeti od Mene proizlazeće sve-prožimajuće svjetlo, jer ništa mračno ne može izdržati ovo svjetlo.... i otud će vam ‘Samo Vječno Svjetlo’ proglasiti:

Vi koji živite na Zemlji.... baš kao svi duhovi koji su jednom živjeli zemaljski život kao ljudsko biće.... vi ste ‘jednom pali duhovi’, sa nekoliko izuzetaka; jer svjetlosna bića sebe također utjelovljuju na ovoj Zemlji. Tako bića iz kraljevstva svjetla silaze k vama ljudima kako bi vam pomogli u ozbiljnoj duhovnoj nevolji. Vi stoga morate praviti razliku između duhova koji su otpali od Boga i izvornih duhova koji su ostali s Bogom.... prijašnji se nalaze u ponoru kao sljedbenici Mojeg neprijatelja a potonji ostaju sa Mnom u svom savršenstvu. Nadalje, morate praviti razliku između bića u kojima se i dalje nalazi [[riječ je ovdje: u kojima je usidrena]] neprijateljeva volja i onih koja su već ušla u Moju volju ali još nisu usavršena i prema tome su i dalje predmetom njegovog utjecaja. I onda ćete biti u stanju razumjeti da potonjima treba pomoći budući su oni preslabi da bi se oduprijeli njegovom utjecaju. Stoga će vam misija ovih svjetlosnih bića, koja također dobrovoljno sebe utjelovljuju na Zemlji kako bi im pomogli, biti razjašnjena. I onda ćete takođe razumjeti misiju ljudskog bića Isusa .... Koji je, kao takvo svjetlosno biće, želio ostvariti misiju izbavljenja koja je porazila silu Mojeg neprijatelja....

Svi su bili djeca Moje ljubavi.... pala bića baš kao i oni koji su ostali sa Mnom, ali bića nisu ostala ista, ona su sada postala drugačija.... oni su bili radijantna/sjajna i mračna bića koja nisu mogli ostati zajedno u istim sferama. I tako su ‘kraljevstvo svjetla’ i ‘kraljevstvo tame’ postali prebivališta za ta bića različitih priroda. I nikakav most nije postojao između ta dva carstva do dolaska Isusa, jednog od Mojih pre-ostalih anđeoskih duhova, Koji je želio i uspio u premošćavanju te udaljenosti kroz jedinstveni čin samilosti. Bića koja su jednom bila izgubila njihovo savršenstvo uslijed njihovog buntovništva protv Mene su zahtjevala nekoga da im pomogne, budući su sami po sebi bili preslabi premda je veza bila uspostavljena, jer Moj neprijatelj (Sotona) je također imao veliku moć koju je također bio sposoban koristiti protiv njegovih ranijih sljedbenika. Ali bića koja su ostala sa Mnom su također bila snažna, budući su oni neprestano dozvoljavali da budu prožeti snagom Moje ljubavi.... Time bi snaga ne-palog anđeoskog duha bila potpuno dovoljna kako bi se ostvarila pobjeda nad Mojim neprijateljem i da se od njega izbave njegovi sljedbenici.... Ipak to je proturječilo Mojem zakonu vječnog reda, s obzirom da bi slobodna volja bića koji su jednom sljedili Mojeg neprijatelja bila zanemarena/ignorirana, i takva jedna postignuta pobjeda bi onemogućila bićima da postanu savršeni.

Posljedično tome, morao je biti pronađen drugi put.... ‘Ljubav’ je morala podnijeti žrtvu, i na svakom je palom biću morala biti odluka da se okoristi ovom žrtvom, time da želi da je ona također bila podnešena/izvršena za njega.... Ali jedino ljudsko biće može ponuditi žrtvu; biće svjetla može doista imati volju sebe žrtvovati, ali u tom slučaju ono tu žrtvu mora izvršiti kao ljudsko biće, jer biće svjetla je nesposobno patiti i također ima toliko puno snage na svojem raspolaganju da je u stanju sve napraviti.

Ljudsko je biće, međutim, slabo, nesavršeno biće i osjetljivo je na patnju i mučenje, koje mora sakupiti ogromnu količinu snage volje kada ono dobrovoljno prihvati patnje i mučenja kako bi nešto postignulo, ne za sebe već za svoje bližne, i koje želi udijeliti njegovu ljubav bijednoj ljudskoj rasi.... Ono mora prinjeti žrtvu za svoja bližnja ljudska bića kao ‘tek ljudsko biće’ .... Ono mora biti sposobno patiti i umrijeti....

I tako ćete razumjeti da ljudskom biću zvanom Isus nije bilo dozvoljeno demonstrirati ikakve prednosti koje bi Ga karakterizirale kao izvanrednu osobu, premda je Njegova duša bila svjetlosni duh .... Iako ona nije prošla kroz stvaranje poput duša ljudskih bića, pale braće; unatoč tome, ova duša, kada je ušla u tijelo od mesa.... koje je, poput tijela drugih ljudi, bilo s/na-kupina nezrelih duhovnih supstanci, time također podložna istim osjećajima, stremljenjima i strastima.... je morala naučiti prevladati ove kao Isus ljudsko biće tijekom Njegovog zemaljskog života. Jer je Njegova misija, pored spasenja .... iskupljenja najteže krivnje grijeha.... bila ljudima primjerom ukazati jedini način života koji bi im garantirao povratak k Meni (Ivan 14:6). Na taj način, ako bi se od ljudi koji su bili potpuno neadekvatni, slabi i zarobljeni od strane strasti tražilo nešto napraviti njima bi bilo moguće ostvariti ovaj zahtjev.... A ako je čovjek Isus želio služiti kao primjer On je morao biti baš poput Njegovih bližnjih ljudskih bića (Hebrejima 2:17; 4:15).

Njegovo izvanredno porijeklo, poput onog utjelovljenih svjetlosnih bića na Zemlji koja žele biti od pomoći ljudima, u nikojem slučaju ne pretpostavlja neobične sposobnosti ili prednosti koje bi zahtjevale manje oštru/striktnu borbu sa sobom samim kako bi se na taj način sjedinio sa Mnom na Zemlji, što je cilj i zadatak svakog ljudskog bića na Zemlji za koje je čovjek Isus ukazao primjerom da se ono može ostvariti. Sve prednosti koje je Isus imao kao duh svjetla je On odložio prije Njegovog utjelovljenja kao ljudsko biće, ili Njegovo djelo ne bi bilo ono što jeste; žrtva podnešena iz ljubavi, čiji blagoslov svim ljudima treba koristiti.... Ali niti se ikad može negirati kako je ‘Bog Osobno’ podnio/izvršio ovu žrtvu budući je odlučujući činbenik bila ljubav koja je tako prožela ljudsko biće Isusa da Sam tako Ja bio sposoban biti u Njemu nakon što je On, kao ljudsko biće, sebe dobrovoljno oblikovao tako da Sam se Ja mogao nastaniti u Njemu, da je postao posuda za Mene i tako je On onda posjedovao snagu i svjetlo u izobilju.... što je opet postupak koji se nije mogao odviti jedino u Isusu ljudskom biću nego kojeg svi ljudi trebaju i jesu u stanju postići pošto oni sada imaju pomoć kroz Božanskog Iskupitelja Isusa Krista.... pošto je zahvaljujući Njegovom činu Spasenja kao ljudsko biće On zadobio jednu količinu milosti koja je sada dostupna svakom čovjeku.... I svatko tko se okoristi njome će također ostvariti svoj cilj. On će se također sjediniti sa Mnom na Zemlji, on će biti u stanju primiti svjetlo i snagu bez ograničenja....

Unatoč tome, vi ćete nastaviti primate razjašnjenje, jer sve dok se u vama pojavljuju pitanja također je nužno priskrbiti vam ispravan odgovor. I što više iskreno žudite za ovim odgovorom skorije ćete ga primiti.

Duše koje evoluiraju [[postepeno se uzdižu]] iz bezdana mogu očekivati, kao posljednju etapu njihovog razvoja na Zemlji, da će biti utjelovljene kao ljudsko biće, onda će proces razvoja biti kompletiran i duša će ući u duhovno carstvo, neovisno o tome kako je oblikovana kada odbaci svoju fizičku čauru. Otud te duše nastavljaju/prosljeđuju u skladu sa Božanskim redom, one sebe oslobađaju od tvrde materije posredstvom služenja i polako se uzdižu.... Svjetlosne duše utjelovljene na Zemlji, međutim, jedino silaze na Zemlju u svrhu misije, one se odmah nastanjuju u ljudskom tijelu ali one onda doista putuju njihovom zemaljskom stazom poput svake druge osobe i time su također predmetom prirodnog zakona te se jednako tako moraju boriti/naprezati na Zemlji.... Njihova izvanjska čaura [[= tijelo od mesa]] će pred njih postavljati iste zahtjeve, budući je sastavljena od i dalje potpuno nesavršenih duhovnih supstanci, od sićušnih dijelića duše jednom palog prvotnog duha koji je i dalje u potpunom protivljenju [[ili ‘potpuno suprotstavljen’]] Bogu a koje najprije moraju biti umirene i promijenjene od strane duše, što je uvijek borba/napor. Duša nije svjesna svojeg ranijeg svjetlosnog stanja, zemaljsko tijelo je prouzročilo njezino vlastito zamračenje, jedino će se ljubav uzdići skorije i intenzivnije/silnije u takvoj osobi i također brže/ranije raspršiti tamu....

Duša odgore će također uvijek okrenuti svoje oči nagore prema Bogu, Kojeg vrlo brzo nauči prepoznati. Takva duša obično neće trebati dugo vremena da bi sebe ujedinila sa Božanskom iskrom unutar sebe, koja na nju lako može izvršiti utjecaj i onda će duh i duša pokuša(va)ti i uspjeti izvršiti utjecaj također na njihovu izvanjsku čauru. Ipak, činjenica da duša putuje stazom kroz Zemlju je uvijek povezana sa podrazumijevajućom činjenicom da se duša mora boriti, budući ona neprestano mora prevladavati prepreke u ovom zemaljsko-materijalnom svijetu kako bi postigla duhovni cilj.

Time slijedi da se ni jedna duša nije u stanju uzdignuti bez boli, čak ni svjetlosna duša, pošto se na početku svojeg utjelovljenja morala spustiti u bezdan, u stanje neznanja, ograničenja i slabosti.... Ovo dakle uvijek treba biti uzeto u obzir kada se pretpostavlja kako je zemaljski život utjelovljenog svjetlosnog bića lagan. Zemaljsko tijelo jeste i ostaje jaram za dušu sve dok ga ona ne napusti.

A ipak čak i tijelo se još može razlikovati. Tijelo može i dalje biti ogrezlo u grijeh, time i dalje utjelovljavati unutar sebe puno Luciferovog ako je rođeno iz grijeha, ako su ljudi koji stvaraju novi život jedino kontrolirani sotonskim karakteristikama. I onda opet, biće, novo-probuđeno u život, može dugovati svoj život urgiranju ljubavi u dvoje ljudi, prevladavajuće dobri instinkti su prema tome također ušli u ovo biće, i na taj način će izvanjska čaura biti prikladne naravi.... Ona će nositi puno ‘genetskog make-upa’ unutar sebe i više ili manje će se morati boriti teško u zemaljskom životu i stoga će također pristići do svojeg cilja sa više ili manje poteškoće .... Ipak postojanje ni jednog ljudskog bića nije lišeno borbe .... Zemaljski život svjetlosnog bića je u stvari vrlo često izuzetno težak, pošto duša nesvjesno doživljava svoj ostanak u zemalljskom svijetu kao mučenje i, poradi svoje misilje, često također prihvaća vrlo mukotrpnu zemaljsku sudbinu.

Proces stvaranja/začeća je sada, zbog Adamovog neuspjeha, neblagoslovljen, jer on nije korespondirao sa voljom Boga, Koji je prvom ljudskom biću želio dati Njegove blagoslove u pravo vrijeme.... Lucifer je sudjelovao u rađanju ljudi, i on se isto tako nikad neće odreći ovog prava (koje mu je bilo podareno kroz Adamovu volju).... On će uvijek sudjelovati u nastajanju novog života, čak ako ga stupanj ljudske ljubavi može držati nesposobnim djelovati do te točke da je Božja zaštita spram njega zatražena.... I sada ćete vi razumjeti kako se Bog Osobno, međutim, suprotstavlja Njegovom neprijatelju, kada On stvara tjelesnu čauru za Sebe za koju želi da Ga posjeduje jednog dana i koja Mu treba poslužiti kao boravište već u vrijeme rođenja. Jer Bog Osobno se nikad neće sjediniti sa Njegovim neprijateljem i Njegovom aktivnošću.... I isto tako On neće dozvoliti prirodnom nositelju Njegove čaure (tijela) da bude zauzeta/zarobljena od strane Njegovog neprijatelja.... Jer On, Bog i Stvoritelj od vječnosti, Koji je sve doveo u postojanje, Koji je svemu odredio svrhu i sudbinu, uistinu ima snagu/moć postaviti izvan Sebe (eksternalizirati) sve što hoće.... tako će za Njega zasigurno biti moguće stvoriti ljudsko biće van zakonskog reda začinjanja (Ivan 1:20); i biti će za Njega doista moguće držati Njegovog neprijatelja na udaljenosti (tako da ne može djelovati) sve dok se Njegova volja ne ostvari....

Jer Bog se jedino sklanja unutar čistog omotača/zaklona, On se neće ujediniti sa nečim nečistim.... što, međutim, ne isključuje da je ljudsko biće u ovom kraljevstvu nesavršenstva, u kraljevstvu koje pripada Njegovom neprijatelju, unatoč tome podložno/predmetom nasrtaja i da njegov zemaljski napredak prema tome nije manje napaćen i pun sukoba poput onog u njegovih bližnjih ljudskih bića. Jer bez borbe ne bi bilo pobjede.... Božji je neprijatelj, međutim, morao biti poražen, i Isus je doista vojevao najtežu borbu koja je ikada bila vođena na Zemlji.. i On je u njoj pobijedio kao ljudsko biće, ne kao Bog.

AMEN

Răspuns la întrebări despre imaculata concepție și preferința sufletelor de lumină....

În orice adversitate pământească și spirituală Eu voi fi alături de voi, pentru ca voi să credeți în iubirea Mea, în înțelepciunea și puterea Mea.... Căci vă iubesc infinit, creaturile Mele, și vreau să câștig și dragostea voastră.... Știu despre adversitatea voastră și, de asemenea, despre cum poate fi remediată, iar Eu posed puterea de a o remedia. Și cu câtă plăcere Îmi demonstrez dragostea, înțelepciunea și puterea copiilor care se întorc la Tatăl lor și apelează cu încredere la El pentru a-și aminti de ei și a-i ajuta. Vreau să iau de la voi adversitatea pământească și spirituală, dar în adversitatea pământească vă cer uneori răbdare, pentru că numai Eu știu de ce a trebuit să vină asupra voastră. Dar o voi lua de la voi.... Dar oricine se află în greutăți spirituale nu va trebui să aștepte mult timp, pentru că, dacă doar Mă cheamă să-Mi amintesc de el, Eu sunt deja dispus să-l ajut. Adversitatea spirituală este: Slăbiciunea sufletului, deci voința slăbită, întunericul spiritului și îndoielile recurente.... Adversitatea spirituală este activitatea și influența adversarului Meu, care de foarte multe ori se apropie tocmai de acei oameni care sunt deja ai Mei și pe care ar dori să-i recâștige din nou sub controlul său.... Și atâta timp cât ființa umană trăiește pe Pământ, el va încerca să-și exercite influența și va dori din nou și din nou să o slăbească. Însă, de îndată ce ființa umană se întoarce la Mine, el o înlătură, iar Eu las puterea Mea să se reverse și îi aduc ființei umane lumină și cunoaștere, îi îndeplinesc cererea de a îndepărta adversitatea spirituală.... Trebuie să știți că adversarul Meu este interesat să stingă lumina adevărului care pătrunde pretutindeni cu strălucirea sa strălucitoare și alungă întunericul, în a cărui zonă numai adversarul Meu poate lucra. Astfel, el va încerca să stingă lumina. El va dori să împrăștie umbre peste ea, șoptindu-le oamenilor întrebări îndoielnice și încercând astfel să întunece lumina cunoașterii. Dar Eu nu voi permite aceasta din urmă, în schimb, lumina Mea de adevăr va străluci cu atât mai tare, iar lumina pe care el a încercat să o întunece va străluci cu atât mai tare în noapte.... Iar acolo unde mai există încă o umbră, aceasta va fi mistuită de lumina venită de la Mine care iradiază peste tot, căci în această lumină nu poate exista nimic care să fie întunecat.... Și astfel, "Lumina Eternă Însăși" vă va anunța:

Voi, cei care trăiți pe Pământ.... precum și toate ființele spirituale care au trecut deja prin viața pământească ca ființe umane.... sunteți "spirite căzute cândva", cu puține excepții; căci ființele de lumină se întrupează și pe acest Pământ. Astfel, ființe coboară la voi, oamenii, din împărăția luminii, pentru a vă ajuta în adversități spirituale profunde. Prin urmare, trebuie să faceți diferența între spiritele primordiale care s-au îndepărtat de Dumnezeu și cele care au rămas cu Dumnezeu.... primele se află în abis ca adepți ai adversarului Meu, iar cele din urmă au rămas cu Mine în toată perfecțiunea. Trebuie să faceți, de asemenea, diferența între ființele care încă poartă în ele voința adversarului și ființele care au intrat deja în voința Mea, dar nu sunt încă desăvârșite și, prin urmare, sunt încă expuse influenței sale. Și atunci veți putea înțelege, de asemenea, că acestea din urmă trebuie să fie ajutate, deoarece sunt prea slabe în fața influenței sale. Astfel, veți putea înțelege și misiunea acelor ființe de lumină care se întrupează voluntar pe Pământ pentru a le ajuta. Și atunci veți înțelege și misiunea omului Iisus.... care, în calitate de astfel de ființă de lumină, a dorit să realizeze o operă de salvare care a frânt puterea adversarului Meu.... (19.10.1956) Toți au fost copii ai iubirii Mele.... atât ființele căzute, cât și ființele rămase cu Mine, dar aceste ființe nu rămăseseră la fel, ci deveniseră acum diferite.... erau ființe radiante și lipsite de lumină, care nu puteau locui nici ele în aceleași sfere. Și astfel, "împărăția luminii" și "împărăția întunericului" deveniseră reședința acestor ființe de diferite feluri. Și nu a existat nicio punte între aceste două tărâmuri până la coborârea lui Iisus, un spirit angelic care a rămas cu Mine, care a vrut să construiască această punte și a făcut-o printr-o lucrare unică de milă. Ființele care și-au pierdut odată perfecțiunea din cauza răzvrătirii lor împotriva Mea aveau nevoie de un ajutor, pentru că ele singure erau prea slabe, chiar dacă fusese construit un pod, deoarece adversarul Meu dispunea și el de o mare forță pe care o putea folosi față de foștii săi adepți. Dar ființele rămase alături de Mine erau și ele puternice pentru că se lăsau în permanență pătrunse de forța iubirii Mele.... Astfel, puterea unui spirit de înger necăzut ar fi fost pe deplin suficientă pentru a obține victoria asupra adversarului Meu și pentru a-i smulge pe adepții săi.... Dar acest lucru contrazicea legea Mea de ordine eternă, pentru că atunci liberul arbitru ar fi rămas neobservat de toate ființele care odată l-au urmat în mod voluntar pe adversarul Meu, iar o astfel de victorie ar fi împiedicat ființele să se desăvârșească. Prin urmare, a trebuit să se caute o altă cale.... ,,Iubirea” trebuia să facă un sacrificiu, iar fiecare ființă căzută trebuia să fie liberă să se folosească de acest sacrificiu, deci să dorească ca acesta să fi fost făcut și pentru ea.... Totuși, numai o ființă umană poate face un sacrificiu; o ființă de lumină poate avea cu siguranță voința de a se sacrifica, dar atunci trebuie să facă acest sacrificiu ca ființă umană, deoarece ca ființă de lumină nu poate suferi și, de asemenea, are la dispoziție atât de multă putere, încât orice este posibil pentru ea. O ființă umană, însă, este o ființă slabă, deficitară, sensibilă la suferință și chin și care acum trebuie să facă uz de o voință excesivă dacă își asumă de bună voie suferința și chinul pentru a obține ceva nu pentru ea, ci pentru semenii săi, care ar dori să-și dăruiască iubirea unor oameni nefericiți.... A trebuit să facă un sacrificiu ca "simplă ființă umană" pentru semenii săi.... A trebuit să fie capabilă să sufere și să moară.... Și astfel, veți înțelege acum că omului Iisus nu i s-a permis să aibă merite care să-l marcheze ca ființă umană de un tip excepțional, chiar dacă sufletul său era un spirit de lumină.... Deși nu trecuse prin creație ca sufletele ființelor umane, frații căzuți, acest suflet, atunci când a luat trupul de carne.... care, la fel ca și trupurile celorlalți oameni, era un conglomerat de substanțe spirituale imature, era deci și el plin de aceleași sentimente, pofte și pasiuni pe care omul Iisus avea să învețe să le învingă în timpul vieții Sale pământești. Căci misiunea Sa, în afară de răscumpărare.... răscumpărarea celei mai grave vinovății a păcatului.... era aceea de a exemplifica oamenilor viața care singură le asigura întoarcerea la Mine. Prin urmare, dacă se cerea ceva de la oameni complet inadecvați, slabi și legați de pasiune, trebuia să fie posibilă și îndeplinirea acestei cerințe.... Iar dacă omul Iisus dorea să servească drept exemplu, atunci trebuia să fie exact ca semenii Săi. Originea sa neobișnuită, ca și cea a ființelor de lumină întrupate pe Pământ care vor să ajute oamenii, nu sugerează în niciun caz capacități sau merite neobișnuite care ar fi necesitat o luptă mai puțin dură cu sine însuși pentru a găsi unitatea cu Mine pe Pământ, care este scopul și sarcina fiecărei ființe umane de pe Pământ și pentru care omul Iisus a dat exemplul că se poate realiza. Tot ceea ce Iisus a avut în avans ca spirit de lumină, a dăruit înainte de întruparea Sa ca ființă umană, altfel lucrarea Sa nu ar fi putut fi ceea ce este: Un sacrificiu făcut prin iubire, a cărui binecuvântare a fost destinată să fie benefică tuturor oamenilor.... Dar, de asemenea, nu poate fi negat niciodată că "Dumnezeu Însuși" a făcut acest sacrificiu, deoarece iubirea a fost factorul determinant care a umplut-o pe ființa umană Iisus, astfel încât Eu Însumi am putut fi în El după ce S-a modelat ca ființă umană de bunăvoie, astfel încât Eu am putut să Mă adăpostesc în El, că El a devenit un recipient pentru Mine și astfel El a posedat acum putere și lumină din abundență..... iarăși un proces care nu putea avea loc doar în ființa umană Iisus, ci pe care toți oamenii ar trebui și pot să-l realizeze în ei înșiși, pentru că acum au ajutor în Răscumpărătorul divin Iisus Hristos.... deoarece ca ființă umană a dobândit o măsură de har prin actul Său de mântuire care este acum accesibil oricărei ființe umane.... Și oricine se folosește de el va ajunge și el la țintă. El va găsi la fel de bine unirea cu Mine pe Pământ, va putea primi lumină și putere nelimitate.... (20/10/1956) Cu toate acestea, vi se vor da în continuare lămuriri suplimentare, căci atâta timp cât în voi vor apărea încă întrebări, va fi necesar să vă dau și răspunsul corect. Și cu cât veți dori mai intens acest răspuns, cu atât mai repede va veni la voi: Sufletele care se dezvoltă din abis trebuie să se aștepte la întruparea ca ființă umană ca ultimă etapă a dezvoltării lor pe Pământ, apoi cursul dezvoltării pe Pământ se încheie și sufletul intră în împărăția spirituală, indiferent de forma pe care o are atunci când se leapădă de învelișul său fizic. Prin urmare, aceste suflete parcurg calea conform ordinii divine, se răscumpără din materia dură prin slujire și totuși urcă încet spre înălțime.... Cu toate acestea, sufletele de lumină întrupate pe Pământ coboară pe Pământ doar în scopul unei misiuni, astfel că ele se instalează imediat în corpul uman pentru ca apoi să parcurgă și ele calea pe Pământ ca orice altă ființă umană și astfel să fie și ele supuse tuturor legilor naturii și să trebuiască să lupte și ele pe Pământ.... Astfel, învelișul lor exterior va avea aceleași cerințe față de ei, deoarece este compus din substanțe spirituale încă complet nedezvoltate, din particule sufletești ale unui spirit primordial căzut cândva, care rămâne încă în opoziție totală cu Dumnezeu și pe care sufletul trebuie mai întâi să îl liniștească și să îl transforme, indiferent de luptă. Sufletul nu este conștient de starea sa anterioară de lumină, trupul pământesc îi va provoca aceeași întunecare, numai că iubirea se va aprinde mai repede și mai puternic într-o astfel de persoană și astfel va alunga și întunericul mai repede.... De asemenea, un suflet de sus își va îndrepta mereu privirea în sus, spre Dumnezeu, pe care va învăța să Îl recunoască extrem de repede. De obicei, un astfel de suflet nu are nevoie de un timp atât de îndelungat încât să se unească cu scânteia divină din el însuși, care acum îl poate influența cu ușurință, iar acum spiritul și sufletul încearcă și ele să influențeze învelișul său exterior, și aceasta cu succes. Acum, faptul că sufletul parcurge traseul pe Pământ este întotdeauna legat de faptul evident că sufletul trebuie să lupte, deoarece trebuie să depășească în mod constant obstacolele din această lume pământesc-materială pentru a ajunge la scopul spiritual. Astfel, niciun suflet nu poate urca fără dificultate, nici măcar un suflet de lumină, deoarece la începutul întrupării sale a intrat în abis, într-o stare de ignoranță, de robie și slăbiciune.... Prin urmare, acest lucru trebuie luat întotdeauna în considerare atunci când parcursul terestru al unei ființe de lumină întrupate este considerat ca fiind corespunzător mai ușor. Corpul pământesc este și rămâne o cătușă pentru suflet până când acesta îl părăsește. Și totuși, corpul poate fi totuși și altfel. Trupul poate fi încă adânc în păcat, deci poate avea încă mult din luciferic în el, atunci când se naște din păcat, când doar calitățile satanice îi domină pe oameni, care produc o viață nouă. Și iarăși, o ființă nou trezită la viață poate să-și datoreze viața îndemnului la iubire a doi oameni, impulsurile bune pot deci și ele să se fi revărsat cu preponderență în acea ființă, și astfel învelișul exterior va fi și el de o natură corespunzătoare.... Ea va purta în sine o mare parte din "materialul genetic" și, prin urmare, va trebui să lupte mai mult sau mai puțin greu în viața pământească și, prin urmare, va trebui să ajungă și ea mai mult sau mai puțin ușor la țintă.... Dar nici o existență a ființei umane pe Pământ nu este lipsită de luptă.... Și adesea viața pământească a unei ființe de lumină este extraordinar de dificilă, deoarece sufletul simte inconștient șederea în lumea pământească ca pe un chin și își asumă adesea o existență pământească foarte dificilă de dragul misiunii sale. Procesul de procreare este unul nefericit din cauza eșecului lui Adam, pentru că nu a corespuns voinței lui Dumnezeu, Care a vrut să dea binecuvântarea Sa primului cuplu uman la momentul potrivit. Lucifer a fost implicat în procrearea ființelor umane și nu va renunța niciodată la dreptul său (care i-a fost acordat prin voința lui Adam)...... El va fi mereu implicat în crearea de noi vieți, chiar dacă gradul de iubire al oamenilor i se poate împotrivi până la o anumită limită și se va cere protecția lui Dumnezeu împotriva lui.... Și acum vă va fi de înțeles și faptul că Dumnezeu Însuși, totuși, se împotrivește adversarului Său atunci când Își creează un înveliș fizic pe care vrea să intre odată în posesia lui și care ar trebui să Îi servească deja ca locuință la naștere. Căci Dumnezeu Însuși nu se va uni niciodată cu adversarul Său în activitatea Sa.... Și, la fel, El nu va permite nici ca purtătorul natural al acestui înveliș al Său să fie însușit de adversarul Său.... Căci El, Dumnezeul și Creatorul din veșnicie, Cel care a adus totul la existență, Cel care a atribuit fiecărui lucru scopul și destinul său, are cu adevărat puterea de a naște din Sine tot ceea ce dorește.... astfel, Îi va fi cu adevărat posibil și să aducă la existență o ființă umană fără actul legal al procreării; și Îi va fi cu adevărat posibil și să țină departe pe adversarul Său până la împlinirea voinței Sale.... Căci Dumnezeu se ascunde doar într-un înveliș pur, nu se unește cu ceva impur.... ceea ce nu exclude însă faptul că ființa umană este totuși expusă tuturor asupririlor în această împărăție a imperfecțiunii, în împărăția care aparține adversarului său, și că viața sa pământească nu este deci mai puțin dureroasă și plină de lupte decât cea a semenilor săi. Căci fără luptă nu ar putea exista nici victoria.... Dar adversarul lui Dumnezeu trebuia să fie învins, iar Iisus a îndurat cu adevărat cea mai dificilă bătălie dusă vreodată pe Pământ.... și a îndurat-o ca ființă umană, nu ca Dumnezeu....

Amin