• Back

DUHOVNI NAPREDAK - STALNA BORBA I NASTOJANJE....

Svaki duhovni napredak mora se izboriti.... uvijek mora prethoditi prevladavanje sebe samoga, treba li duša sazrjeti i moći zabilježiti duhovni uspjeh. Stoga uvijek mora biti aktivna volja, čovjek neće biti prisiljen na to, nego on mora razmišljati i postupati u potpunoj slobodi volje.... I stoga će mu često biti otežano, tako da se njegova volja iskuša, na put će mu biti položene prepreke, pristupat će mu iskušenja svake vrste, kojima on može pružiti otpor jedino sa najiznimnijom snagom volje, i ako on to čini, onda neminovno napreduje naviše. Sudbina čovjeka na Zemlji je stoga stalna borba i samo-prevladavanje, jer drugačije on ne može stići naviše. Zemaljski život je ispit, u kojem se čovjek treba dokazati, i on će podbaciti ako se neprestano ne bori i ne nastoji. Jer, Bog želi u čovjeku zapaliti žudnju za Sobom, On ju želi kroz svaki otpor osnažiti, tako da čovjek uvijek više nastoji, i kroz to Mu se sve više približava. Nema napretka bez borbe, jer čak i čovjek voljan ljubiti, mora se protiv samoga sebe boriti, on mora suzbiti svako samoljublje, on mora sebi uskratiti ono što želi učiniti bližnjemu, i to je uvijek unutarnja borba, prije nego on dosegne stupanj savršenosti, koji mu omogućava da zaboravi sebe samoga. Dok god zemaljska materija okružuje čovjeka, on mora voditi borbu protiv ove, a to zahtjeva veliku snagu volje, sebe potpuno osloboditi od žudnje za njom, budući je tijelo još uvijek s njim pretijesno povezano. Čovjek koji stremi Bogu međutim, sve više zapostavlja materiju, i kada on bude postavljen pred izbor, odriče se laka srca, budući mu Bog pomaže u ovoj borbi, čim On vidi njegovu volju, stoga će borba biti to lakša, što čežnjivije čovjek stremi Bogu. Jer, sada će se i Ljubav u njemu aktivirati, a ona se mnogo radije odriče onoga što čovjeka priječi uvis. Tko ima Ljubav, već je prošao put borbe, i on je iz nje izišao kao pobjednik, duhovno je napredovao, i sada će njegov život biti lakši, jer on sada služi, i stoga se više ne treba boriti.... A, svako služenje u Ljubavi je duhovni napredak, svako služenje u Ljubavi je prevladavanje sebe samoga iz slobodne volje, čemu je prethodila borba, kada je čovjek bio u niskom stupnju zrelosti.... On se ne smije obeshrabriti, jer visoki cilj kruni njegovo gorljivo nastojanje. On mora uvijek promišljati na to, da on zbog ovog cilja hoda zemaljskim putem, i da je od njega zahtijevano samo jedno.... podlaganje Božjoj volji.... kojoj se on do sada opirao....To zahtijeva prevladavanje i borbu, sve dok on ne postane Ljubav, i bez opiranja (oklijevanja) bude vršio Božju volju, sve dok on ne bude imao istu volju, i Bog mu Se kroz to približi.

AMEN

Progresul spiritual - luptă permanentă....

Pentru orice progres spiritual trebuie să se lupte.... trebuie întotdeauna să fie precedat de o luptă de sine, dacă se dorește ca sufletul să se maturizeze și să atingă succesul spiritual. Și de aceea voința trebuie să devină întotdeauna activă, omul nu este forțat să facă acest lucru, ci trebuie să gândească și să acționeze în deplină libertate de voință.... Și de aceea, de multe ori i se creează dificultăți, astfel încât voința sa este pusă la încercare, i se pun obstacole în cale, se apropie de el tentații de tot felul, cărora nu poate rezista decât cu cea mai mare voință, iar dacă face acest lucru, atunci va urca și el inevitabil. Prin urmare, soarta omului pe Pământ este de a lupta și de a se învinge în mod constant, pentru că altfel nu va putea să se înalțe. Viața terestră este un test în care omul trebuie să se dovedească pe sine, iar el va eșua dacă nu luptă și nu se străduiește în mod constant. Căci Dumnezeu vrea să aprindă în om dorința pentru Sine, vrea să-l întărească prin orice rezistență, astfel încât omul să se străduiască tot mai mult și astfel să se apropie tot mai mult de El. Nu există ascensiune fără luptă, căci chiar și omul care iubește de bunăvoie trebuie să lupte împotriva lui însuși, trebuie să își reprime orice iubire de sine, trebuie să își refuze ceea ce vrea să facă semenilor săi, iar aceasta este întotdeauna o luptă interioară înainte de a ajunge la acel grad de perfecțiune care îi permite să uite de sine. Atâta timp cât materia pământească îl înconjoară pe om, el trebuie să lupte împotriva ei și este nevoie de multă voință pentru a se elibera complet de dorința pentru ea, deoarece trupul este încă prea strâns legat de ea. Dar persoana care se străduiește spre Dumnezeu lasă din ce în ce mai mult materia deoparte, iar atunci când este pusă în fața alegerii, renunță cu ușurință la ea, deoarece Dumnezeu o ajută în această luptă imediat ce îi vede voința, astfel că lupta va fi cu atât mai ușoară cu cât persoana se străduiește mai mult spre Dumnezeu cu dorință. Pentru că atunci se va trezi în ea și dragostea, iar aceasta se va dezbrăca mult mai repede de tot ceea ce împiedică ascensiunea ființei umane. Oricine are iubire a parcurs deja calea bătăliei și a ieșit victorios, a progresat spiritual și acum viața lui va fi mai ușoară, căci acum este în slujba sa și, prin urmare, nu mai are nevoie să lupte.... Și orice slujire în iubire este un progres spiritual, orice slujire în iubire este o depășire de sine de bună voie, care a fost precedată de o luptă de îndată ce omul se afla într-un grad scăzut de maturitate.... El nu trebuie să se descurajeze, căci un țel înalt încununează strădania sa entuziastă. El trebuie să fie mereu conștient de faptul că pentru acest țel parcurge drumul pe Pământ și că i se cere un singur lucru.... Supunerea față de voința divină.... căreia i-a rezistat până acum.... Acest lucru necesită depășire și luptă până când el a devenit iubire și îndeplinește voința divină fără rezistență.... până când are aceeași voință și astfel s-a apropiat de Dumnezeu....

Amin