• Retour

La vie terrestre est-elle un but en elle-même ou bien un moyen pour un but

Le chemin sur la Terre en tant qu’homme n'aurait aucune juste motivation s'il était simplement un but en lui-même, ou bien aussi, il vous serait difficile pour vous les hommes de lui trouver une juste motivation parce que vous voyez trop clairement la grande diversité des destins humains. Et il se lèverait toujours de nouveau en vous la question du but d'une vie difficile, pleine de souffrances et pauvre. Mais vous pouvez trouver vite une réponse lorsque vous considérez la vie non pas comme un but en elle-même, mais comme moyen pour un but. Si chaque destin terrestre était égal, la vie terrestre de chaque homme serait en harmonie, absence de préoccupation, de joie et de bonheur terrestre – peu différente de la vie du prochain – alors vous pourriez vous bercer dans la croyance que la vie terrestre ne vous est d’aucun but plus profond que justement celui de la vie elle-même. Mais quand vous réfléchissez sérieusement vous ne vous contenterez pas d’une telle explication – vous chercherez un motif plus profond et vous le trouverez même parce que de votre part seulement une question sert à vous faire arriver à la réponse. Et tous les hommes devraient tendre vers cette question. Ce n’est certes pas un témoignage d'intelligence ou d’une juste activité d'esprit lorsqu’un homme se contente de passer sa vie seulement comme humeur d’un Créateur, parce que chaque homme qui prétend avoir quelque intelligence, ne passerait certainement pas son temps et sa force pour faire se lever des choses qui sont totalement sans but. Et lui-même ne voudrait pas se considérer lui-même comme une créature totalement inutile qui aurait seulement le but de se conserver lui-même mais sans pouvoir déterminer la durée de son existence. La vie terrestre est-elle un but en elle-même ou bien un moyen pour un but ? – Faire se lever cette question en soi pourrait être très utile pour celui qui n'est pas en mesure de croire. Il n'est certainement pas exigé de vous les hommes de croire aveuglement, parce qu'une telle croyance aveugle n'a aucune valeur. Mais vous pouvez employer votre entendement, vous pouvez réfléchir dans toutes les directions sur ce qui vous est demandé de croire. Par la réflexion vous pouvez arriver à un résultat qui vous semble acceptable et vous pouvez être certain que chaque travail de pensée est bénit lorsqu’il s'agit d’une reconnaissance plus profonde : Du savoir de ce qui vous est encore caché à vous les hommes, mais qui ne doit pas vous rester caché. Connaître parfaitement le but de la vie terrestre des hommes est une telle connaissance, parce qu'elle fait partie du champ du non démontrable, mais elle peut de toute façon rendre heureux un homme dès qu'il a sérieusement l’intention de l’atteindre. Parce qu'alors il se lèvera toujours plus de questions dans l'homme lorsqu’il se rend compte que la vie en tant qu’homme est seulement un moyen pour un but. Il cherchera à connaître parfaitement le vrai but et maintenant il découvrira sa tâche, il ne se contentera plus de la seule préoccupation de la vie terrestre, il apprendra à considérer chaque évènement et vicissitude comme conditionnés par un but, et il trouvera et suivra maintenant une disposition d'esprit spirituelle qui le satisfait outre mesure.(23.04.1958) Avec la connaissance du but de la vie terrestre commence la vie consciente de l'homme, parce que seulement maintenant sa pensée s'orientera sur un but qu'il cherche à atteindre. Seulement maintenant il fait campagne en faveur de l’exécution du travail sur l'âme, maintenant seulement est mis en second le but terrestre, bien qu’il puisse maitriser sa vie terrestre avec l'Aide de Dieu, et une telle disposition d'esprit sera une bénédiction envers sa vie et elle lui ouvrira toujours de nouveaux aspects qui occupent sa pensée et la guident vers le haut. Une vie terrestre consciente du but ne peut jamais être vécue inutilement, elle doit apporter un succès spirituel, tandis que par contre un homme pour lequel la vie est seulement un but en elle-même, n’obtiendra aucun gain spirituel. Mais dès qu'il devient affectueux volontairement, il se lèvera en lui automatiquement des questions sur le but de sa vie terrestre et alors il se produira aussi un changement de ses pensées, mais s'il lui manque la volonté pour l’amour, ce qui est presque toujours le cas chez ceux qui n'ont pas encore reconnu le but de la vie terrestre, on ne peut alors pas parler de développement vers le haut, l'homme reste selon la constitution de son âme, comme il était au début de son incarnation. Alors le parcours terrestre est effectué entièrement inutilement, alors il s’est joué du grand Don de Grâce qui aurait pu apporter le succès maximum. Mais à chaque homme il est possible d’arriver à cette connaissance, c'est-à-dire qu'il passe sur la Terre pour un but, parce que chaque homme possède la faculté de penser, parce qu'il peut évaluer une pensée contre une autre, il est même capable de juger. Et avec une juste réflexion il arriverait certainement à cette connaissance parce qu'il peut reconnaitre aussi dans la Création de la nature un certain but dans l'Ordre de la Loi qu’il devrait appliquer aussi à lui-même qui est l’Œuvre de Création la plus hautement développée, autrement il serait vraiment d’une pensée très limitée, un concept qui ne peut pas être issu de l'intelligence. L'homme peut conquérir la connaissance d'un but de la vie terrestre autrement il ne pourrait pas être exigé de lui une responsabilité sur le comment il a utilisé cette vie terrestre. Mais aux hommes qui ne veulent reconnaître aucun but, il est nié une telle responsabilité bien que pour cela il existe assez de preuves dans la Création de la Nature, et les Lois de la nature ne peuvent pas être enfreintes sans conséquences contre l'Ordre divin et donc l'homme doit faire valoir pour lui-même un certain Ordre, lui-même doit se sentir inclus dans cette Loi de l'Ordre qui a fait se lever tout, mais il doit chercher à s'adapter à la Loi de l'Ordre divin. Il doit reconnaître un Législateur, alors il se sentira responsable consciemment envers ce Législateur. Si ce Législateur n'est pas reconnu, alors l'homme se sent libre de responsabilité envers un Seigneur, alors il se trouve évidemment encore dans le pouvoir contraire à Dieu, parce que celui-ci cherchera toujours à influencer l'homme de sorte que disparaisse toute foi dans le but et dans l’objectif de l'existence de la vie terrestre – de sorte que ce pouvoir puisse le retenir pour lui de nouveau pour des temps éternels.

Amen

Viața pământească este un scop în sine sau un mijloc pentru atingerea unui scop....

Pășirea pe Pământ ca ființă umană nu ar avea o justificare corectă dacă ar fi doar un scop în sine.... sau chiar, voi, oamenii, ați găsi cu greu o justificare corectă pentru aceasta, pentru că vedeți prea clar marea diversitate a destinelor umane și de fiecare dată s-ar ridica în voi întrebarea ce scop ar putea ieși cu adevărat dintr-o viață dificilă, tristă, mizerabilă. Dar ați putea găsi imediat un răspuns dacă nu ați vedea viața ca pe un scop în sine, ci ca pe un mijloc pentru un scop. Dacă soarta pământească a fiecăruia ar fi aceeași, dacă viața pământească a fiecăruia ar consta în armonie, în lipsa de griji, în bucurii și fericire pământească, puțin diferită de viața semenilor, atunci cu siguranță ați putea să vă amăgiți crezând că nu există un scop mai profund la baza vieții pământești decât cel al vieții înseși. Dar, de îndată ce vă veți gândi serios la aceasta, nu veți fi mulțumiți cu o astfel de explicație.... veți căuta un motiv mai profund și îl veți găsi cu siguranță, pentru că este necesară o singură întrebare din partea voastră pentru a primi un răspuns. Iar această întrebare ar trebui să fie pusă de toți oamenii.... Pentru că, într-adevăr, nu atestă inteligență sau o activitate intelectuală corectă dacă o persoană se mulțumește să treacă prin viață doar ca un capriciu al Creatorului, căci orice persoană care pretinde a fi considerată inteligentă cu greu și-ar folosi timpul și forțele pentru a lăsa să se nască lucruri care sunt complet inutile.... și la fel de puțin ar vrea să se considere o creatură complet inutilă care are doar un singur scop de a se menține.... dar care, astfel, nu poate determina durata existenței sale.... Viața pe Pământ este un scop în sine sau un mijloc pentru un scop?.... Ridicarea acestei întrebări în interiorul vostru ar putea fi foarte satisfăcătoare pentru cel care nu poate crede. Voi, oamenii, nu sunteți nicidecum obligați să credeți orbește, pentru că o astfel de credință oarbă nu are nicio valoare. Dar vă puteți folosi intelectul, vă puteți gândi în toate direcțiile la ceea ce vi se cere să credeți..... Puteți ajunge printr-un gând la un rezultat care vi se pare acceptabil și puteți fi siguri că toată munca de gândire va fi de asemenea binecuvântată dacă se aplică la o cunoaștere mai profundă.... cunoașterea a ceea ce este încă ascuns de voi, oamenii, dar care nu trebuie să rămână ascuns de voi. A pătrunde scopul vieții pământești ca ființă umană este o astfel de cunoaștere, căci ea aparține domeniului a ceea ce nu se poate dovedi, dar poate totuși să facă o persoană fericită de îndată ce se străduiește serios să o atingă. Căci atunci vor apărea tot mai multe întrebări în ființa umană, de îndată ce aceasta a realizat că viața ca ființă umană este doar un mijloc pentru a ajunge la un scop.... Ea va încerca să deslușească adevăratul scop și acum își va recunoaște și propria sarcină, nu se va mai mulțumi doar cu preocuparea pentru viața pământească, va învăța să privească toate întâmplările și experiențele ca fiind legate de un scop.... și acum va găsi și va urmări și o atitudine spirituală care îi va fi extrem de satisfăcătoare.... (23.4.1958) Abia odată cu conștientizarea scopului vieții pământești începe viața conștientă a ființei umane, căci numai atunci gândirea sa va fi îndreptată spre un scop pe care caută să-l atingă, numai atunci ea însăși va da o mână de ajutor pentru a realiza lucrarea sufletului, numai atunci scopurile pământești vor trece în plan secundar, deși va putea să-și stăpânească viața pământească și cu ajutorul lui Dumnezeu, Care binecuvântează o astfel de atitudine față de viață și care îi va dezvălui mereu și mereu aspecte noi, care să-i ocupe gândirea și să o conducă în sus. O viață pământească cu un scop nu poate fi trăită niciodată în zadar, ea trebuie să aibă ca rezultat succesul spiritual, în timp ce o persoană pentru care viața este doar un scop în sine nu va obține niciun câștig spiritual. De îndată ce va fi dispusă să iubească, întrebările despre scopul real al vieții sale pământești vor apărea de la sine, iar atunci va avea loc și o schimbare de gândire.... Dar dacă îi lipsește dorința de a iubi.... ceea ce este de obicei cazul celor care nu au recunoscut încă scopul vieții pământești.... atunci nu se poate vorbi de o dezvoltare ascendentă, atunci sufletul ființei umane va rămâne așa cum era la începutul întrupării sale, atunci calea pământească va fi fost parcursă complet în zadar, atunci se va fi pierdut un mare har care i-ar fi putut aduce cel mai înalt succes.... Dar este posibil ca fiecare ființă umană să ajungă la această conștientizare că parcurge calea pe Pământ pentru un scop, deoarece fiecare ființă umană posedă capacitatea de a gândi, deoarece poate să ia în considerare un gând în comparație cu altul, astfel este capabilă să judece pentru sine. Și cu o gândire serioasă ar ajunge cu siguranță la această cunoaștere, deoarece poate recunoaște și o anumită finalitate într-o ordine legală în creația naturii, pe care ar trebui să o aplice și la sine, ca operă de creație cea mai dezvoltată.... în caz contrar, gândirea sa ar fi cu adevărat foarte limitată, o viziune care nu poate fi descrisă ca fiind inteligentă.... Ființa umană poate dobândi cunoașterea unui scop al vieții pământești, altfel nu i s-ar putea cere nici o responsabilitate cu privire la modul în care a folosit această viață pământească. Deși o astfel de responsabilitate este negată de oamenii care nu vor să recunoască scopul vieții pământești, există suficiente dovezi în creația naturală că legile naturii, ordinea divină, nu pot fi încălcate fără consecințe și, prin urmare, ființa umană trebuie să accepte și ea o anumită ordine, trebuie să se simtă inclusă în această lege a ordinii. Și astfel, ea nu-și poate modela viața în mod arbitrar, fără nicio responsabilitate față de Cel care a permis ca totul să ia naștere, în schimb trebuie să încerce să se alinieze la legea ordinii divine. Ea trebuie să recunoască un Legiuitor, atunci se va simți responsabilă și față de acest Legiuitor. Dacă acest Legiuitor nu este recunoscut, ființa umană se simte liberă de orice responsabilitate față de un Domn, atunci este evident că ea se află încă sub puterea care se opune lui Dumnezeu, deoarece această putere va încerca întotdeauna să influențeze ființa umană în așa fel încât viața pământească să nu-i aducă niciun progres, ca orice credință în scopul și obiectivul existenței pământești să se stingă, astfel încât această putere însăși să o poată păstra pentru sine din nou pentru veșnicie....

Amin