• Retour

Jésus, mon Rédempteur, vit (Dimanche de Pâques)

Le monde spirituel exulte et est dans la Joie sur Mon Œuvre de Libération, parce que tous les êtres de Lumière ont présent devant les yeux ce qui s'est déroulé sur la Terre, et ils Me louent et Me glorifient comme leur Sauveur du péché et de la mort, Qui leur a ouvert les Porte du Règne de la Lumière. Ils savent la signification spirituelle de Ma Souffrance et de Ma Mort, de Ma mort sur la Croix et de la Résurrection le troisième jour. Ils savent qu’au travers de cette plus grande Œuvre de Miséricorde pour l'humanité est assurée la «résurrection» que les hommes ne sont pas tombés dans la mort éternelle et que pour tous un jour sonnera l'heure de la libération après un temps infiniment long de la plus dure captivité. Et pour cela leurs remerciements, leur jubilation et leur amour pour Moi sont incommensurables et ils augmentent dès qu'ils participent à l'Œuvre de Libération qu’ils peuvent toujours de nouveau vivre comme au présent, parce que dans le Règne de la Lumière il n'existe aucune limite de temps, parce qu'ils vivent tous les événements du passé et du futur comme au présent. Et si les hommes sur la Terre s'identifiaient aussi dans ce processus du Crucifiement et de la Résurrection de Jésus, eux aussi en tireraient la plus grande bénédiction et dans leurs cœurs entreraient la jubilation et une profonde gratitude, parce que Moi-même en Jésus Christ Je vous ai apporté à vous les hommes la libération du péché et de la mort. Parce que ce processus était unique, jamais un homme a pris sur lui l'incommensurable souffrance et jamais un homme a parcouru dans une totale absence de faute la voie de la Croix la plus amère, qui se terminait avec Sa mort sur la Croix, bien que très souvent des hommes se trouvent dans des situations où la cruauté de leur prochain leur prépare un sort qui semble insupportable. Mais dans l'Œuvre de Libération de Jésus Christ se déroulaient des processus spirituels qui augmentaient de beaucoup sa souffrance corporelle, parce que l'Âme se trouvait dans la plus haute connaissance et donc pouvaient voir tout en transparence : la misère spirituelle qui avait frappé tous les hommes aussi bien que l'état spirituel de ceux qui le tourmentaient et qui ont accompli sur Lui l'œuvre de l'outrage, qui ont utilisé Son Corps pur pour leurs misérables vices et mauvais instincts et Il les a ressentis comme des envoyés de l'enfer. Mais Il a résisté jusqu'à Sa mort. Et Il renaquit dans toute la Gloire le troisième jour de nouveau de la tombe qui ne pouvait pas Le retenir prisonnier. Et ainsi Sa Résurrection a couronné l'Œuvre de Libération, parce que pour tous ceux qui se laissent libérer par Jésus Christ, une chose est certaine c’est qu’eux-mêmes renaîtront de nouveau à la Vie éternelle. Auparavant de toute façon la vie de l'homme n'était pas terminée avec leur mort du corps, parce que l'âme ne peut pas mourir, elle reste éternellement existante. Mais si l'état de l'âme est ensuite un état de vie ou de mort, cela dépend uniquement du divin Rédempteur Jésus-Christ, parce que seulement Lui peut donner la Vie à l'âme et Lui ouvrir les Portes de la Vie dans la Béatitude. Donc une âme peut entrer dans le Règne de l'au-delà même dans l'état de mort et rester dans cet état tant qu’elle n'invoque pas Jésus Christ pour qu’Il veuille lui donner la Vie. Mais «Celui qui croit en Moi, ne mourra pas dans l’éternité». Pour chaque homme l'heure de la mort du corps peut aussi déjà être l'heure de la résurrection, aucun homme ne doit craindre l'heure de sa mort, parce que l'Unique a vaincu la mort et Cet Unique promet à chacun la Vie, s'il croit en Lui. Et ainsi même sur la Terre les hommes pourraient exulter et être heureux s'ils saisissent l'Œuvre de Libération de Jésus-Christ dans son entière signification et s’ils voulaient y participer, alors pour tous les hommes la mort aurait perdu sa flèche. Et tous les hommes pourraient se joindre au chant d'éloge des êtres spirituels : «Il est vraiment rené, Jésus, mon Rédempteur, vit.»

Amen

„ Isus, Răscumpărătorul meu trăiește...”

Lumea spirituală se veseleşte și se bucură de actul Meu de Mântuire, căci ceea ce a avut loc pe pământ este revelat în mod repetat tuturor ființelor de lumină și ele Mă laudă și Mă slăvesc ca Mântuitorul lor de păcat și moarte, Care a deschis poarta către împărăția luminii pentru ei.... Ei realizează semnificația spirituală a suferinței și a morții Mele, a răstignirii și a învierii din a treia zi... Ei știu că o „înviere” este asigurată rasei umane ca rezultat al acestui act de cea mai mare milă, că nu este sortită morții veșnice și că într-o zi ceasul mântuirii va bate pentru toți oamenii după un timp infinit de lung de cea mai aspră captivitate. Așadar, recunoștința lor, jubilarea și dragostea lor pentru Mine sunt nemăsurate și crește de îndată ce participă la actul Mântuirii, pe care îl pot experimenta în mod repetat, ca și cum se întâmplă acum, deoarece în împărăția luminii nu există limită de timp și astfel ei de asemenea, experimentează toate evenimentele trecute și viitoare ca petrecându-se în prezent. Și dacă oamenii de pe pământ ar încerca de asemenea, să se asocieze cu procesul crucificării și învierii, și ei ar obține cea mai mare binecuvântare din aceasta și bucuria și recunoștința profundă ar intra în inimile lor, având în vedere faptul că Eu Însumi în Isus Hristos v-am eliberat pe voi oamenii din păcat și moarte.

Căci acesta a fost un proces unic, nici o ființă umană nu și-a luat vreodată o suferință atât de imensă asupra sa și nici o ființă umană nu a parcurs vreodată în deplină nevinovăție calea cea mai amară către cruce care s-a încheiat cu moartea Lui pe cruce, chiar dacă oamenii foarte des ajung în situații în care cruzimea semenilor le prezintă o soartă aparent insuportabilă. Cu toate acestea, procesele spirituale care au jucat și ele un rol în actul de milă al lui Isus Hristos au intensificat suferința Sa fizică de multe ori, deoarece sufletul a fost profund iluminat și, prin urmare, era capabil să înțeleagă totul... atât adversitatea spirituală, căreia toți oamenii îi căzuseră pradă, cât și starea spirituală a celor care L-au chinuit și au efectuat această lucrare abominabilă asupra Lui, care au abuzat de trupul său curat pentru poftele lor îngrozitoare și instinctele lor rele și pe care El i-a experimentat ca emisari din iad. Totuși, El a perseverat până la moartea Sa... Și a treia zi a înviat cu toată slava din mormânt, care nu a putut să-L țină întemniţat.... Și astfel învierea Sa a fost punctul culminant al actului Său de mântuire, pentru că toți cei care vor să se lase răscumpărați prin Isus Hristos pot fi siguri că și ei vor învia din morți la viața veșnică... Deși înainte de aceasta viețile oamenilor nu s-au încheiat cu moartea lor fizică, pentru că sufletul nu poate muri, el există pentru totdeauna. Dar dacă starea sufletului va fi atunci o stare de viață sau de moarte depinde în întregime de divinul Răscumpărător Isus Hristos... Numai El poate da viață sufletului și numai El este poarta spre viața în fericire... Prin urmare, un suflet poate intra de asemenea în împărăția de dincolo într-o stare de moarte și într-adevăr va rămâne în această stare până când îl cheamă pe Isus Hristos, apelând la El pentru viață... „Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată...“ Ora morții fizice poate fi deja ceasul învierii pentru fiecare persoană, nimeni nu trebuie să se teamă de ceasul morții lui, pentru că Unul a biruit moartea și Acesta promite viață oricărei persoane care crede în El... Și astfel, chiar și oamenii de pe pământ ar fi capabili să se veselească și să se bucure dacă ar înțelege întreaga semnificație a actului de Mântuire al lui Isus Hristos și ar lua parte la el... Atunci moartea și-ar fi pierdut înţepătura pentru toți oamenii.... și toți oamenii s-ar putea alătura cântecului de laudă al ființelor de lumină „El a înviat cu adevărat... Isus, Răscumpărătorul meu trăiește...”.

Amin