• Retour

Descente aux enfers....

Vous ne réussirez jamais tout seul à accomplir la transformation de votre être, parce que pour cela il vous manque la Force. Mais il y en a Un qui a conquis cette Force pour vous. L'Homme Jésus a fait quelque chose pour vous, pour suspendre votre état de faiblesse, qui était la conséquence de votre rébellion d'autrefois contre Dieu. Il a pris pour vous sur Lui l'effet de votre faute, Il a payé votre faute avec Sa mort sur la Croix et avec cela il vous a de nouveau rendu possible l'apport de Force. Il a conquis pour vous la Force et vous la distribue comme Don de Grâce, étant supposé que vous-même vouliez profiter des Grâces pour lesquelles la reconnaissance de Jésus Christ comme Fils de Dieu et Rédempteur du monde est une condition préalable qui inclut en elle-même la reconnaissance de la Divinité de Jésus. Mais ce qui auparavant avait été impossible, que l'homme puisse lui-même se transformer de nouveau en être de Lumière, en ce qu’il avait été primordialement, a été rendu possible par la mort sur la Croix de Jésus, et ainsi le retour à Dieu se produira à coup sûr si l'homme se conforme seulement à Jésus-Christ, lorsqu’il Lui demande de l'Aide sur le chemin de la perfection. La Force qui est apportée est suffisante pour se libérer du pouvoir de celui qui l'a tiré en bas dans l'abîme et qui le tient impitoyablement lié, parce qu'à l'être il manque la Force pour la résistance sans l'Aide de Jésus Christ. Donc Jésus après Sa mort sur la Croix, est descendu aux enfers pour apporter de l'Aide à ceux qui étaient morts avant l'Œuvre de Libération, qui avaient perdu la vie terrestre et qui se trouvaient toujours encore dans le pouvoir de l'adversaire de Dieu. À eux il n'avait pas été possible de se libérer pendant la vie terrestre, parce qu'ils étaient de volonté totalement affaiblie, et donc ils succombaient à celui qui les tenait en son pouvoir et ils le sont restés jusqu’à la venue du Sauveur Jésus Christ, que maintenant ils pouvaient suivre sans empêchement, parce qu'Il avait payé le prix du rachat aussi pour leurs âmes avec son Sang. Malgré cela il devait être respecté la libre volonté de ces âmes, qui cependant maintenant expérimentait une fortification si l'âme n'était pas disposée totalement en mode contraire. Mais la Descente aux enfers n’est maintenant pas comprise à juste titre, si seulement ces âmes de bonne volonté sont mentionnées. Jésus le Crucifié, parut dans le marécage de la plus profonde atrocité, Il osa entrer dans le règne de Son adversaire, de son frère tombé Lucifer. Il était même devant lui avec ses Blessures et Il lui montrait ce dont était capable l'Amour. Il allait à sa rencontre comme un Frère, mais même ce Sacrifice le plus grand ne pouvait pas assouplir son cœur pétrifié. Le prince de l'enfer se détourna avec sarcasme et avec lui un grand nombre des pires esprits. L'Amour n'a pas trouvé la voie de leur cœur, la haine était plus grande et leur volonté était libre. Dieu savait bien cet échec, malgré cela même à ces habitants de l'enfer il était offert le Trésor de Grâce, parce que l'Amour ne s'arrêtait pas devant la créature la plus abjecte, et il ne la force pas à se résigner. Même l'œuvre d'Amour de l'Homme Jésus n'était pas en mesure de casser la haine et la résistance, mais elle était aussi offerte aux êtres de l'obscurité, parce que l'Amour de Jésus était pour toutes les créatures, et sa Descente aux enfers était encore la dernière tentative pour bouger l'adversaire de Dieu au retour, pour lui donner la dernière opportunité de changer et pour abréger le temps de la Libération au spirituel mort. Mais même cette plus grande Œuvre d'Amour, que Dieu Lui-Même a accompli dans l'Homme Jésus, n'avait pas été en mesure de changer l'arrogance et le désamour de Lucifer, parce que celui-ci voyait dans la mort sur la Croix de Jésus encore un triomphe de son pouvoir et de sa force. Il se sentait comme victorieux, car il avait réussi à livrer un Être divin à ses serviteurs qui voyaient certes dans l'Être «qu’ils avaient mis à mort», Celui qui était descendu aux enfers, mais «Non rené».Lucifer ne s'était pas rendu, ce que la Divinité prévoyait depuis l'Éternité, et sur cela il pouvait édifier l'Œuvre de Rapatriement du spirituel mort, qui cependant guidera un jour ce fils perdu dans la Maison du Père, lorsqu’il reconnaîtra son impuissance, chose qui cependant durera encore l'Éternité, jusqu'à ce que tout le spirituel séduit par lui soit racheté.

Amen

Coborârea la iad....

Singuri nu veți reuși niciodată să realizați transformarea ființei voastre, pentru că vă lipsește puterea de a o face. Dar Unul singur a dobândit această putere pentru voi.... Omul Iisus a făcut ceva pentru voi, pentru a remedia starea voastră de slăbiciune, care a fost rezultatul fostei voastre răzvrătiri împotriva lui Dumnezeu..... Prin urmare, El a luat asupra Sa consecințele vinovăției voastre pentru voi, a plătit pentru vina voastră cu moartea Sa pe cruce și astfel a făcut posibilă din nou pentru voi furnizarea de putere.... El a dobândit putere pentru voi și acum vi-o și distribuie ca dar al harului.... cu condiția ca voi înșivă să vă folosiți de acest har, pentru care recunoașterea lui Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii este o condiție prealabilă, care include și recunoașterea divinității lui Iisus.... Dar ceea ce era imposibil înainte, ca ființa umană să se transforme din nou în ființă de lumină care a fost la origine, a devenit posibil prin răstignirea lui Iisus, și astfel întoarcerea la Dumnezeu este de asemenea sigură dacă numai ființa umană aderă la Iisus Hristos atunci când apelează la El pentru ajutor pe calea spre perfecțiune. Forța care îi este furnizată acum este suficientă pentru a-l elibera de sub puterea celui care l-a tras în abis și îl ține legat acolo fără milă, deoarece ființa nu are forța proprie de a rezista fără ajutorul lui Iisus Hristos. Astfel, Iisus a coborât la iad și după răstignirea Sa pentru a aduce ajutor celor care își pierduseră deja viața pământească înainte de actul mântuirii și care se aflau încă sub controlul adversarului lui Dumnezeu. Nu le fusese posibil să se elibereze în timpul vieții lor pământești, pentru că erau complet slăbiți în voință și, prin urmare, îi erau supuși și au rămas în puterea lui până la venirea Mântuitorului Iisus Hristos, pe care acum puteau să-L urmeze fără obstacole, deoarece El plătise cu sângele Său prețul de cumpărare și pentru sufletele lor. Cu toate acestea, voința liberă a acelor suflete trebuia și ea respectată.... dar acum era întărită dacă sufletul nu era complet ostil.... Dar coborârea la iad nu este înțeleasă corect dacă sunt menționate doar acele suflete binevoitoare.... Iisus, Cel Răstignit, a apărut și în mlaștina celei mai profunde depravări, El a îndrăznit să intre pe tărâmul adversarului Său, fratele căzut Lucifer.... De asemenea, a stat în fața lui cu stigmatele Sale și i-a arătat de ce este capabilă iubirea.... L-a întâmpinat ca pe un frate, dar nici măcar acest cel mai mare sacrificiu nu i-a putut înmuia inima de piatră.... Cu un rânjet, prințul iadului s-a îndepărtat, și cu el o mare mulțime de spirite rele.... Iubirea nu și-a găsit drumul spre inimile lor, ura era mai mare, iar voința lor era liberă. Dumnezeu era conștient de acest eșec, cu toate acestea, acelor locuitori ai iadului li s-a oferit și comoara harului, pentru că iubirea nu se oprește, nici măcar în fața celei mai depravate creaturi, însă nu le obligă să se predea.... Nici măcar lucrarea de iubire a omului Iisus nu a reușit să înfrângă ura și rezistența, totuși ea a fost oferită și ființelor întunericului, căci iubirea lui Iisus era destinată tuturor creaturilor, iar coborârea la iad a fost totuși o ultimă încercare de a-l convinge pe adversarul lui Dumnezeu să se pocăiască, de a-i oferi ultimele șanse de a se schimba și de a scurta timpul răscumpărării celui căzut.... Dar nici măcar această cea mai mare lucrare de iubire, pe care Dumnezeu Însuși a săvârșit-o în omul Iisus, nu a fost în măsură să schimbe aroganța și lipsa de bunăvoință a lui Lucifer, deoarece el încă vedea în moartea lui Iisus pe cruce un triumf al puterii și forței sale.... El se simțea învingătorul care reușise să predea o ființă divină slujitorilor săi.... care vedea în ființa care coborâse la iad pe Cel care "a ajuns la moarte", dar nu pe cel care "a înviat din morți"..... Lucifer nu s-a predat, lucru pe care Divinitatea l-a prevăzut din eternitate.... și pe care s-a putut construi și lucrarea de readucere a celui căzut, dar care într-o zi îl va conduce și pe acest fiu risipitor în casa Tatălui, când își va recunoaște neputința, dar care va dura încă veacuri, până când tot ce a fost înșelat de el va fi complet răscumpărat....

Amin