• Retour

L'incorporation comme homme est la conséquence du péché - l'Œuvre de Libération

Votre être comme homme est la conséquence du péché. Vous deviez prendre une forme imposée, une forme qui est temporaire, qui donc a été créée par Moi seulement pour la durée de votre séjour en elle et qui restera toujours caduque, parce que sa substance est matière, donc quelque chose de spirituel non mûr qui a besoin d'un temps outre mesure long pour vivifier un corps humain en tant qu’âme. Votre forme extérieure est un poids pour le spirituel qui s’y trouve enfermé, une chaine qui lui impose une contrainte, donc l'état du spirituel n'est pas la béatitude. Il se trouve dans le jugement et celui-ci est la conséquence du péché, de la rébellion d'autrefois contre Moi et de l'éloignement de Moi. Le péché est une transgression contre l'Amour. L'Amour est quelque chose de majestueux de Divin, il est la Substance Primordiale de Moi-Même, donc une transgression contre l’Amour est aussi une transgression contre Moi, et elle ne peut pas rester impunie selon la Justice divine. Le péché ne peut pas être produit par Mon Amour, donc il doit être expié, autrement il ne serait pas donné Satisfaction à Ma Justice. Cet Acte de Justice maintenant a lieu par la relégation du spirituel qui M’a une fois prêtée résistance, dans une forme matérielle qui signifie toujours une chaine pour le spirituel. Celle-ci est donc une conséquence du péché et avec cela tout le spirituel qui est lié à l’homme dans la Création matérielle, est dans le Jugement. Il expie pour ainsi dire la faute qu’il a chargé autrefois sur lui au travers du péché de la rébellion d'autrefois contre Moi. Toutefois le processus d'expiation pourrait durer un temps infini s’il ne trouvait pas sa fin avec la dernière incorporation en tant qu’homme, vu que la faute est immensément grande et que son expiation ne pourrait pas être effectuée dans le bref temps de la vie terrestre....

Întruparea ca om consecință a păcatului.... Lucrarea de răscumpărare....

Întruparea voastră ca om este consecința păcatului. A trebuit să luați o formă subordonată, o formă care este efemeră, care, prin urmare, a fost creată de Mine doar pe durata șederii voastre în ea și care va rămâne mereu trecătoare, deoarece substanța ei este materia, ceva spiritual imatur care necesită un timp extrem de îndelungat pentru a anima un corp uman precum sufletul vostru. Această formă exterioară a voastră este o povară, o cătușă, care impune constrângeri ființei spirituale adăpostite în ea, astfel că starea spiritualului nu este fericirea. Ea se află într-o stare de judecată, iar această judecată este rezultatul păcatului, al fostei răzvrătiri împotriva Mea și al întoarcerii de la Mine.... Păcatul este o ofensă adusă iubirii. Iubirea este ceva divin de sublim, este substanța primordială a Mea, astfel că o ofensă adusă iubirii este și o ofensă adusă Mie, care nu poate rămâne nepedepsită conform justiției divine. Păcatul nu poate fi anulat de iubirea Mea, dar trebuie ispășit, altfel dreptatea Mea nu ar fi satisfăcută.... Acest act de justiție are loc prin alungarea substanței spirituale, care Mi s-a împotrivit cândva, într-o formă materială, ceea ce înseamnă întotdeauna o îngrădire pentru ea. Această robie este, prin urmare, o consecință a păcatului și, astfel, toate substanțele spirituale care sunt legate în creația materială până la ființa umană sunt supuse judecății. Aceasta ispășește, ca să spunem așa, vina pe care a suferit-o prin păcatul fostei sale răzvrătiri împotriva Mea. Procesul de ispășire durează însă un timp infinit și nu s-ar încheia nici cu ultima întrupare ca ființă umană, deoarece vina este neconceput de mare și ispășirea nu ar putea fi făcută în timpul scurt al vieții pământești.... pe care o cerea această mare vinovăție.

Amin