• Retour

Le processus de la transmission de la Parole divine – Esprit – âme – corps

Lorsque l'âme s'unit avec son esprit, le corps a perdu le droit sur l'âme, c'est-à-dire que l'âme repousse les désirs corporels, parce qu'ils ne correspondent pas aux désirs de l'esprit. Donc l'acte d'unification de l'âme avec l'esprit est possible seulement pour le temps durant lequel le corps n'est pas occupé, c'est-à-dire lorsqu’il ne déroule pas des activités terrestres, lorsque les pensées et la volonté, donc l'âme, sont totalement détournées de cette activité mondaine. L'activité de l'homme peut certes correspondre à la Volonté divine, mais l'efficacité de l'esprit dépend du total dévouement de l'âme à l'esprit, donc un retrait de l'homme dans le silence est absolument nécessaire, là où l'esprit peut se faire entendre de l'âme, en particulier lorsque le patrimoine spirituel transmis à l'âme est destiné aussi au prochain, et doit donc être écrit. Donc les Communications du Royaume spirituel, en tant que Rayonnement de l'Esprit du Père sur l’étincelle spirituelle dans l'homme, sont à accueillir seulement dans l’isolement, là où l'âme peut se donner sans entrave à l'esprit. Alors l’unification définitive entre âme et l’esprit peut aussi avoir lieu, pour que l'Esprit de Dieu Lui-Même puisse Se manifester, et que l'âme soit spiritualisée et reçoive Sa Parole durant les instants de liaison avec l'Esprit du Père de l'Éternité, pour qu’elle la comprenne et puisse ensuite la communiquer à l'homme qui a le désir d’entendre les résultats de l’isolement. Seulement alors l'âme établit l'unification avec le corps et elle lui communique ce qu’elle a accueilli du Royaume spirituel.

Amen

Procesul de transmitere a Cuvântului divin.... Spirit - Suflet - Corp....

Dacă sufletul se unește cu spiritul său, trupul și-a pierdut dreptul asupra sufletului, adică sufletul respinge dorințele fizice, deoarece acestea contrazic dorința spiritului. Prin urmare, actul de unire a sufletului și a spiritului este posibil doar în momentele în care corpul nu este atât de ocupat încât să desfășoare o activitate pământească, când gândirea și voința, adică sufletul, este complet dedicat acestei activități. Activitatea ființei umane poate într-adevăr să corespundă voinței divine, însă eficiența spiritului depinde de devotamentul total al sufletului față de spirit, motiv pentru care este necesară o retragere a ființei umane în tăcere, unde spiritul se poate face auzit de suflet, mai ales atunci când cunoștințele spirituale transmise sufletului sunt destinate și semenilor, deci trebuie consemnate în scris.

De aceea, comunicările din împărăția spirituală, care sunt emanații ale Tatălui-Spirit asupra scânteii spirituale din ființa umană, nu trebuie primite decât în izolare, acolo unde sufletul se poate dărui spiritului fără inhibiții. Atunci poate avea loc o legătură completă între suflet și spirit, astfel încât Dumnezeu Însuși să se poată exprima prin spirit, astfel încât sufletul să se spiritualizeze și, în momentele de legătură cu eternul Tată-Spirit, să primească Cuvântul Său, să-l înțeleagă și apoi să-l poată face auzit de ființa umană care dorește să audă rezultatele izolării. Abia atunci sufletul se unește cu trupul și împărtășește cu el ceea ce a primit din împărăția spirituală....

Amin