• Retour

Décès anticipé du monde – son but

Aux hommes il est continuellement mis devant les yeux la caducité des choses terrestres, et constamment la mort s’approche d’eux lorsque d’innombrables hommes doivent laisser la vie prématurément et lorsque les hommes qui restent sont impuissants face aux événements qui leur apportent de la souffrance et de la misère. Mais ils ne changent pas leur mentalité et ils ne réfléchissent même pas sur la vraie cause de la souffrance et de la mort anticipée des hommes. Et donc la souffrance assume des formes toujours plus douloureuses, et l'humanité suivra avec une vraie terreur l'événement du monde et elle se figera face à la grandeur du désastre qui surgit sur elle. Parce qu'elle ne veut pas changer, étant donné que les hommes restent totalement insensibles à la misère du temps et n'en tirent aucune utilité pour leur âme. Et donc Dieu emploie les moyens les plus âpres pour les ébranler de leur léthargie, parce que bien que les hommes souffrent du point de vue terrestre aussi bien que corporellement, leur âme n’est pas touchée, elle reste indifférente envers les coups du destin, autrement elle chercherait à changer si elle reconnaissait que leur prédisposition spirituelle est la cause de la souffrance accrue sur la Terre. Et à cause de cela beaucoup d’hommes doivent décéder prématurément de la vie, parce qu’une vie prolongée serait plutôt un désavantage qu'un avantage pour leur âme qui perdrait totalement leur foi et penserait seulement encore à leur vie terrestre. Donc Dieu permet que d’innombrables hommes perdent la vie du corps malgré leur état de maturité imparfaite, pour empêcher une rétrogradation du développement, pour leur donner encore dans l'au-delà la possibilité de mûrir, parce qu'à eux l'état sur la Terre ne leur reste pas caché et ils peuvent suivre un parcours ultérieur et recevoir la connaissance que les hommes eux-mêmes provoquent la lourde souffrance terrestre à cause de leur négligence pour le salut de leur âme au moyen d'un chemin de vie conduit de façon erronée, au moyen de l'absence de foi et à cause de pensées dépourvues d’amour. Mais les hommes que Dieu rappellent prématurément de la Terre, peuvent arriver à la connaissance encore à la vue de la mort, ils peuvent encore s'unir intimement avec Dieu, ils peuvent encore être purifiés à travers une grande souffrance et alors celle-ci leur a procuré un degré d'augmenté de maturité qu’une vie terrestre plus longue ne leur aurait pas procuré, et alors un décès précoce du monde est pour eux encore une bénédiction. Et pour combien grande soit la souffrance sur la Terre, elle est seulement un moyen pour la conquête des âmes, mais elle est reconnue seulement de peu d'hommes comme telle. La grandeur de la misère doit faire trouver la voie vers Dieu Qui peut bannir toute misère et Il le fera si l'homme attend croyant Son Aide. Mais là où même cette grande misère est sans succès, là où les hommes L'oublient et se trouvent dans le plus grand danger d'aller totalement vers l'abîme, là Dieu termine la vie terrestre, et Il permet un désastre apparemment inhumain, parce qu'Il pense toujours aux âmes des hommes et cherche à les sauver, bien qu’avec cela le corps décède, parce que rien de ce qu'Il fait n’est erroné, mais tout est bon et est une bénédiction pour l'âme de l'homme.

Amen

Plecarea prematură din lume.... Scopul....

Trecerea în neființă a lucrurilor pământești continuă să fie adusă în fața ochilor oamenilor, iar moartea se apropie în mod constant de ei atunci când nenumărați oameni pleacă prematur din viață și ei se confruntă cu acele evenimente neputincioase care aduc suferință și mizerie oamenilor. Dar ei nu se răzgândesc și nici nu se gândesc la cauza reală a suferinței și a morții premature a oamenilor. Și de aceea suferința capătă forme din ce în ce mai dureroase, iar omenirea va privi cu groază evenimentele mondiale și va îngheța în fața magnitudinii nenorocirii care se abate asupra ei. Pentru că nici nu ar vrea să fie altfel, dar oamenii rămân complet neimpresionați de mizeria vremii și nu trag niciun beneficiu din ea pentru sufletele lor. Și de aceea Dumnezeu folosește cele mai severe mijloace pentru a-i trezi din letargia lor, căci chiar dacă oamenii suferă pământesc și fizic, sufletele lor rămân neafectate, rămân indiferente la loviturile sorții sau ar încerca să se schimbe în conștientizarea faptului că atitudinea lor spirituală este cauza creșterii suferinței pe Pământ. Și acesta este motivul pentru care atât de mulți oameni sunt nevoiți să plece prematur din viață, deoarece o ședere mai lungă ar fi mai mult în detrimentul sufletului lor decât benefică, pentru că și-ar pierde complet credința și s-ar gândi doar la viața lor pământească. Din acest motiv, Dumnezeu îngăduie de asemenea ca atât de mulți oameni să-și piardă viața fizică, în ciuda lipsei lor de maturitate, pentru a preveni regresul, pentru a le da totuși posibilitatea de a se maturiza în lumea de dincolo, pentru că starea de pe Pământ nu le rămâne ascunsă, iar ei pot de asemenea să urmeze cursul mai departe și să ajungă la conștientizarea faptului că oamenii înșiși sunt vinovați pentru suferințele grave de pe Pământ din cauza neglijării mântuirii sufletului lor, din cauza unui mod de viață condus greșit, din cauza necredinței și a gândirii lipsite de bunătate. Dar oamenii pe care Dumnezeu îi cheamă prematur de pe Pământ pot totuși să ajungă la cunoaștere în fața morții, pot totuși să se unească intim cu Dumnezeu, pot totuși să se purifice prin mari suferințe, iar atunci acest lucru le va fi adus un grad sporit de maturitate pe care o viață pământească mai lungă nu l-ar fi adus, și atunci o plecare timpurie din lume va fi totuși o binecuvântare pentru ei. Și oricât de mare ar fi suferința pământească pe Pământ, ea este doar un mijloc de a câștiga sufletul.... dar recunoscută ca atare doar de puțini oameni. Mărimea adversității ar trebui să-i facă să găsească calea spre Dumnezeu, Care poate și va alunga orice adversitate dacă ființa umană așteaptă cu credință ajutorul Său. Cu toate acestea, acolo unde chiar și această mare adversitate nu reușește, unde oamenii Îl uită și sunt în cel mai mare pericol de a se îndrepta complet spre abis, Dumnezeu va pune capăt multor vieți pământești și va îngădui o nenorocire aparent inumană, căci El își amintește întotdeauna de sufletele oamenilor și caută să le salveze, chiar dacă trupul va pieri în acest proces, căci nimic din ceea ce face El nu este greșit, ci totul este bun și o binecuvântare pentru sufletul ființei umane....

Amin