• Retour

L'éloignement de Dieu – l'absence de Force - le naufrage

Les Commandements de Dieu restent inaperçus et l'humanité flatte seulement encore le monde et donc celui qui domine le monde. Et vu qu’elle ne reconnaît pas le Créateur du Ciel et de la Terre, parce qu'elle ne s'acquitte pas de Sa Volonté et se subordonne à Son adversaire, elle va à la rencontre de la ruine, parce qu'elle s'éloigne toujours davantage de Dieu et donc elle peut être de moins en moins pourvue avec Sa Force. Et l'absence de Force entraine le naufrage. L’absence de Force est indiciblement douloureuse pour le spirituel qui ne peut pas continuer son parcours de développement car il reste enchaîné, parce que sans l'apport de la Force de Dieu il ne peut pas se libérer. Etre loin de Dieu signifie se soustraire à l’apport de cette Force et donc c’est un état sans vie dont l'être se rend compte seulement après la fin de sa vie terrestre. C’est un temps indiciblement triste pour le spirituel que la volonté inversée de l'homme fait rester dans l'état lié et la cause de cette misère spirituelle est l'absence d'amour et l’action des hommes contre les Commandements divins. Il est exercé trop peu d'amour pour le prochain, mais l'amour propre s'agrandit et donc l'amour pour le monde se renforce aussi et donc il ne peut pas y avoir d’amélioration sur la Terre, la souffrance ne peut pas être épargnée aux hommes, parce qu'eux-mêmes le veulent ainsi. Et un tel temps d'absence d'amour demande l'Intervention de Dieu, parce que Ses Commandements ne sont plus observés. Dieu exige des hommes l'amour pour le prochain et dans celui-ci il voit aussi l'amour pour Lui-Même. « Ce que vous faites au plus petit de Mes frères, c’est à Moi que vous l'avez fait....  » Lui-Même appelle tous les hommes Ses frères. Et Il veut que les hommes sur la Terre agissent réciproquement comme des frères. Avec cela il veut mesurer leur amour pour Lui. Mais les hommes n'écoutent pas Sa Voix, ils ne s'occupent pas de Sa Parole et dans le désamour ils passent outre la misère du prochain. Alors ils doivent sentir la même misère, ils doivent porter le même sort, la souffrance doit former toute personne qu’il est encore possible de changer, et ils doivent apprendre à considérer le prochain comme des frères et se servir les uns les autres. Mais cela peut s’accomplir seulement encore dans une grande misère terrestre et donc Dieu doit la faire arriver sur la Terre, pour que l'amour soit réveillé chez les hommes et que la décadence spirituelle soit empêchée là où il y a encore la possibilité d'un changement de volonté. Et cela, le temps qui arrive doit le procurer en apportant encore beaucoup de souffrance, parce que l'humanité ne peut plus être incitée autrement à l'amour et sans cela elle va entièrement à sa perte. Et cela doit arriver dans peu de temps, parce que l'humanité s'éloigne toujours davantage de Dieu et peut être reconduite à Lui seulement encore au travers de grandes souffrances, si elle n'est pas encore entièrement tombée dans les rets de l'adversaire de Dieu et si elle continue à rester dans le désamour. Mais alors l'heure du Jugement n'est plus très loin, ce sera le Jour d’une séparation définitive entre le Bien et le mal, entre ceux qui vivent dans l'amour, qui reconnaissent Dieu comme leur Seigneur, et les disciples du monde qui sont dépourvus de n'importe quel amour.

Amen

Distanța față de Dumnezeu.... Neputință.... Cădere....

Poruncile lui Dumnezeu sunt ignorate, iar omenirea nu face decât să aducă omagiu lumii și, astfel, celui care conduce lumea. Și pentru că nu-L recunoaște pe Creatorul Cerului și al Pământului, pentru că nu împlinește voința Lui și se subordonează adversarului Său, ea se îndreaptă spre ruină, căci se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și, prin urmare, poate fi tot mai puțin înzestrată cu puterea Lui.... Lipsa de tărie, însă, înseamnă ruină.... Lipsa de putere este nespus de dureroasă pentru substanța spirituală care nu-și poate continua cursul de dezvoltare, ci rămâne legată, deoarece nu se poate elibera fără aportul de putere de la Dumnezeu. Îndepărtarea de Dumnezeu este însă sinonimă cu retragerea forței și, prin urmare, cu o stare de inactivitate, de care ființa nu devine conștientă decât după încheierea vieții sale pământești. Este un moment de o tristețe de nedescris pentru substanța spirituală care rămâne într-o stare legată din cauza voinței greșite a ființei umane, iar cauza acestei greutăți spirituale este lipsa de dragoste.... acțiunile oamenilor împotriva poruncilor divine.... Se practică prea puțină iubire față de aproapele, dar se sporește iubirea de sine și, prin urmare, și iubirea față de lume și, de aceea, lucrurile nu se pot îmbunătăți pe Pământ, oamenii nu pot fi scutiți de suferință pentru că ei înșiși vor să fie așa. Iar o astfel de perioadă de lipsă de iubire necesită intervenția lui Dumnezeu, deoarece poruncile Sale nu mai sunt respectate. Dumnezeu cere de la oameni iubirea față de aproapele, iar în aceasta.... vede și iubirea față de El însuși. "În măsura în care faceți acest lucru celui mai mic dintre frații Mei, Mie Mi-ați făcut acest lucru...." El Însuși îi numește pe toți oamenii frații Săi.... Și El vrea ca oamenii de pe Pământ să se comporte unii cu alții ca niște frați. El vrea să măsoare dragostea lor pentru El prin aceasta. Iar oamenii nu ascultă glasul Lui, nu dau atenție Cuvântului Său și trec pe lângă adversitatea semenilor lor în lipsă de iubire. Și astfel, ei vor simți aceeași adversitate, vor trebui să suporte aceeași soartă, suferința îi va modela pe fiecare dintre ei, dacă mai sunt capabili să se schimbe, și vor învăța să-și privească aproapele ca pe un frate și să se slujească reciproc. Dar acest lucru nu poate fi realizat decât prin mari adversități pământești și, de aceea, Dumnezeu trebuie să lase să se întâmple astfel de lucruri pe Pământ, pentru ca dragostea să se trezească în oameni și să fie împiedicată decăderea spirituală acolo unde este încă posibilă o schimbare a voinței. Și aceasta este ceea ce va aduce timpul care vine, care va aduce încă infinit de multă suferință, pentru că altfel omenirea nu mai poate fi condusă la iubire și fără iubire va fi complet pierdută. Și acest lucru este de așteptat într-un timp scurt.... Căci omenirea se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și nu poate fi condusă înapoi la Dumnezeu decât prin mari suferințe, dacă nu a căzut încă complet pradă adversarului lui Dumnezeu și continuă să rămână nemiloasă. Dar atunci nu mai este departe nici ceasul judecății, ziua în care va avea loc o separare definitivă între bine și rău.... între cei care trăiesc în iubire, care îl recunosc pe Dumnezeu ca Domn al lor, și urmașii lumii care sunt lipsiți de orice iubire....

Amin