• Retour

L'état spirituel - l'absence de Dieu

L'état spirituel qui requiers une réforme des conditions de vie existantes, doit être soumis à un examen rigoureux si l'homme veut trouver la juste compréhension pour les événements de la nature qui arrivent sur lui. Entre temps il doit être pris en considération la disposition de l'homme envers Dieu et on ne pourra que constater que l'humanité vit presque totalement sans Dieu, bien que rationnellement elle parle encore de Lui ou bien se déclare encore extérieurement pour Lui, mais la vraie vie est menée en dehors de Lui et le Concept Dieu signifie pour les hommes quelque chose qui est tout simplement peu crédible, parce que seule la disposition intérieure envers Dieu est déterminante mais pas la déclaration extérieure formelle. Et vraiment la disposition la plus intérieure comme Dieu l’exige des hommes, se trouve seulement extrêmement rarement. Beaucoup s’efforcent de sonder l'Être de la Divinité, mais ils le font seulement rarement en se tournant directement vers Lui pour obtenir des éclaircissements. Or cela est la seule voie et la plus sûre, mais ils posent cette question seulement lorsque, intérieurement, ils affirment déjà la Divinité. Mais ils ne le peuvent pas tant qu’ils se creusent la cervelle intellectuellement et ils n'arrivent à aucun résultat. Donc ils n'ont aucune foi, et dans le cas le plus chanceux ils cherchent à atteindre la foi à travers des recherches intellectuelles. Mais cette voie est erronée. Pour connaître Dieu, Il doit d'abord être reconnu. Seulement une orientation qui affirme Dieu peut avoir pour conséquence le juste rapport avec Dieu. Et cela doit être perçu intérieurement. L'être qui est issu de Dieu doit reconnaître son Origine, il doit sentir son appartenance à Dieu pour s'approcher de nouveau de Lui. Mais actuellement les pensées humaines sont très loin de la juste connaissance. Dieu est pour les hommes seulement le concept d'un Être infiniment loin ou bien d'une Figure de Lumière qui a appelé à la vie des hommes, mais c’est quelque chose de très improbable. Et donc il ne cherche pas à entrer en liaison avec un Être aussi peu fondé, au contraire il cherche plutôt à se libérer de ce Concept. Il vit donc sa vie consciemment sans Dieu. Il ne peut jamais aspirer à une unification avec Dieu, s’il ne reconnaît pas l'éternelle Divinité. Et il n'existe presque plus rien pour changer les pensées erronées des hommes, parce que tout ce qui vient sur les hommes comme souffrances et préoccupations ne leur fait pas trouver la connaissance que ces envois proviennent justement de cette Divinité qui n'est pas reconnue. Ils cherchent à expliquer tout en l'adaptant à ce qui est terrestre, c'est-à-dire à l'esprit humain, et l'Existence de l'éternelle Divinité est présentée comme toujours plus incertaine, l'humanité se libère toujours plus de la pensée qui lui indique Dieu, et l'âme arrive dans un état qui remet en question tout progrès spirituel.

Interruption

Starea spirituală.... Lipsa de Dumnezeu....

Starea spirituală, care necesită o reformare a condițiilor de viață existente, trebuie să fie supusă unei examinări mai atente, pentru ca omul să aibă o înțelegere corectă a evenimentelor naturale care vor urma. Atitudinea oamenilor față de Dumnezeu trebuie mai întâi să fie luată în considerare.... și nu se poate forma o altă judecată decât aceea că omenirea trăiește aproape în întregime fără Dumnezeu, că, cu siguranță, încă mai vorbește în mod tradițional despre El sau chiar Îl mărturisește în exterior, dar că viața reală este dusă independent de El și că conceptul de Dumnezeu înseamnă aproape exclusiv ceva de necrezut pentru oameni. Pentru că întotdeauna doar atitudinea interioară față de Dumnezeu este decisivă, nu și mărturisirea exterioară formală. Și tocmai atitudinea interioară este cea care nu se regăsește decât extrem de rar în modul în care Dumnezeu le cere oamenilor. Mulți încearcă să pătrundă esența divinității, dar rareori fac acest lucru în așa fel încât să se adreseze direct Lui pentru a fi iluminați. Aceasta este singura cale sigură, dar ei își pun această întrebare doar atunci când deja afirmă în interior Divinitatea.... Dar atâta timp cât nu pot face acest lucru, ei meditează asupra ei în mod intelectual și nu ajung la rezultat. Deci ei nu au credință, iar în cel mai favorabil caz caută să înlocuiască credința cu cercetarea intelectuală. Dar această cale este greșită. Pentru a-L recunoaște pe Dumnezeu, El trebuie mai întâi să fie recunoscut. Numai o atitudine de afirmare față de Dumnezeu poate duce la o relație corectă cu Dumnezeu. Iar aceasta trebuie să fie simțită în interior.... Ființa, care provine din Dumnezeu, trebuie să-și recunoască originea, trebuie să simtă unitatea cu Dumnezeu pentru a se apropia din nou de El. În prezent, însă, gândirea umană este departe de această corectă cunoaștere. Pentru oameni, Dumnezeu este doar conceptul unei ființe infinit de îndepărtate sau o figură de lumină adusă la viață de oamenii înșiși, care este lipsită de orice probabilitate. Și astfel, nu se caută să se intre în contact cu o astfel de ființă nedovedită, ba chiar se încearcă mai degrabă să se elibereze de acest concept. Prin urmare, se trăiește viața în mod conștient fără Dumnezeu. O unire cu Dumnezeu nu poate fi niciodată căutată dacă nu se recunoaște divinitatea eternă. Și aproape nimic nu este capabil să schimbe gândirea eronată a oamenilor. Căci tot ceea ce se abate asupra oamenilor în termeni de suferință și durere nu îi face să realizeze că acestea sunt transmisii tocmai de la această Divinitate care nu este recunoscută. Ei încearcă să explice totul într-un mod pământesc, adică adaptat la intelectul uman, iar existența divinității veșnice este din ce în ce mai mult pusă la îndoială, omenirea se eliberează tot mai mult de gândurile îndreptate spre Dumnezeu și, ca urmare, sufletul cade într-o stare care pune sub semnul întrebării orice progres spiritual....

(întrerupere)