• Volver

“Y la palabra se convirtió en carne....”

“ Y la palabra se convirtió en carne y ha vivido entre nosotros....” Yo Mismo, la palabra eterna, bajó a la tierra y se convirtió en carne.... Fue un acto de grandísimo amor y compasión a que me sentía empujado a anudar la unión con los hombres que se habían alejado infinitamente y que ya no fueron capaces de escuchar a Mi voz, que ya no podían escuchar a Mi palabra y que ya no tenían ningún enlace con con la palabra eterna.... Ellos mismos fueron culpables de ese alejamiento de Mí y por fuerza propia no hubieran sido capaces jamás de levantar a ese alejamiento, nunca jamás hubieran podido escuchar a Mi palabra como fue al principio, cuando me fue posible de intercambiarse con todos Mis criaturas llamadas a la vida a través de Mi palabra.... Por eso mi amor mismo ha superado esa distancia.... Yo mismo vine al mundo y me convertí en carne e intentaba conectarme con Mis criaturas para poder hablar con ellas y montarles un puente que da camino a Mi reino de la luz y de la bendición.... Yo mismo soy la palabra de la eternidad, pero obviamente no hubiera podido hablar a nadie desde lo alto, para no meterles en un estado de forzamiento, que fueron anteriormente seres libres que tuvieron la salida en Mí. Deberían tomar el camino por el puente con toda voluntad libre y solo lo podía conseguir por Mi discurso, pero que no debía sonar extremadamente, sino como una palabra pronunciada entre hombres. Y por eso me convertí en carne.... Vivía en la forma exterior de Jesus y hablaba a través de él con los hombres.... Pero fue Mi palabra que sonaba y podía enseñar con esa palabra a los hombres el camino, podía enseñarles y hacerles ver a Mi voluntad, podía proclamarles el evangelio, la doctrina divina del amor que debería haber devuelto a las almas el estado que cada hombre mismo hubiera escuchado a Mi palabra por dentro, si eso fuese su voluntad seria.... Pero primero los hombres debían haber redimido del pecado y la muerte, antes debían eliminar el pecado del origen por la caída de Mí para poder coronar la unión conmigo con la “efusión de Mi espíritu”.... “Y la palabra se había convertido en carne y ha vivido entre nosotros....” Pero muy poca gente entiende esa palabra; la palabra misma eterna bajó a la tierra, porque la humanidad ha estado en penuria grande, no sabían de su estado penoso, de su desamor, de la oscuridad espiritual en que se movían.... Estuvo totalmente aparte mío y no hizo nada para reducir esa distancia. Y solamente se podía ayudar a los hombres a través de la enseñanza que respetaba la verdad.... Debían saber de la voluntad de su Dios y creador y esa voluntad debía haberles proclamado por Mi....

Yo mismo tenía que hablar con ellos y solo podía hacerlo a través de un hombre.... Entonces me encarné a Mi misma en este hombre, y así fue posible de enseñar toda la verdad a los hombres, hacerles ver su manera equivocada de vivir, revelarles a Mi voluntad y darles un ejemplo de vivir como deberían llevarla para salir otra vez de la oscuridad espiritual, para tomar el camino que enseñaba a los hombres para que pudiesen llegar a la vida eterna. Porque fueron influidos por Mi contraparte que les animaba continuamente a llevar una vida con desamor (3 de abril 1962), en la que se quedaron sin fuerza y no podían ganar nada para su subida. Yo mismo selo mostraba que el amor se efectuaba como fuerza. He curado a los enfermos y realizado otros milagros que solamente la fuerza del amor puede ejercer.... Yo les he dado explicación sobre su vida con desamor.... Primeramente tuve que explicar a los hombres, porque se mantenían en una penuria corporal y espiritual.... Tuve que darles conocimiento sobre el estado no bendito del hombre y que pudiesen hacer para llegar a la bendición.... Y todo esto tenían que escuchar de la boca de Dios.... A Mi palabra tenían que escuchar, y entonces la palabra misma se bajaba a la tierra y se convertía en carne.... En el estado de origen la palabra resonaba en cada ser y causaba una felicidad interminable.... Y a esa felicidad los seres dejaban atrás, porque se alejaban voluntariamente de Mi y de hecho ya no podían escuchar a Mi palabra, porque esa palabra fue una inundación de amor directa Mia la cual los seres rechazaban ahora. El gran sufrimiento de los hombres en tierra activaba a Mi amor y caridad de acercarme Yo Mismo a ellos y enfrentarme a ellos en la palabra a pesar de su rechazo.... Y aquel que se enciende solo una chispa de amor dentro de sí mismo, me reconocía y adaptaba a Mi palabra.... Reconoció igualmente la deidad en Mí y me seguía.... Por lo menos se veía solamente el hombre en Mí y valoraba también a Mi palabra solamente como una de un hombre.... Estaba en medio de ellos y no me reconocían.... A pesar de eso podía proclamar el evangelio del amor, podía presentarles una y otra vez la doctrina de amor a los hombres y podía formar a Mis discípulos y hacerles salir al mundo con Mi mandato de proclamar el evangelio Mío y dar testimonio de Mí.... Fue la “palabra misma” que vino al mundo, se había convertido en carne para la bendición de la humanidad.... Y cada vez cuando suena Mi palabra, Mi amor y caridad eterno se baja a la humanidad a inundar con amor a los corazones humanos que voluntariamente acojan a Mi palabra, que la escuchan y la reconocen como palabra de su padre y me dan las gracias por la gran donación de gracia.... Porque Yo Mismo soy la palabra de la eternidad y quien me escucha, se une conmigo mismo estrechamente, y llegará a su último reto en tierra, encontrará la unión definitiva conmigo, su Dios y padre al que finalmente ha vuelto y será bendito eternamente....

Amén

"Și Cuvântul s-a făcut trup...."

"Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi...." Eu Însumi, Cuvântul etern, am coborât pe Pământ și am luat trup.... A fost un act de iubire și de milă extrem de mare faptul că M-am simțit îndemnat să iau legătura cu oamenii care se distanțaseră la nesfârșit de Mine, care nu mai erau în stare să audă vocea Mea, care nu mai erau în stare să audă Cuvântul Meu în ei înșiși, care nu mai aveau nici un fel de legătură cu Cuvântul din eternitate..... Ei înșiși au provocat această mare distanță față de Mine și niciodată nu ar mai fi fost posibil ca ei înșiși să ridice această mare distanță față de Mine prin propriile lor forțe, niciodată nu ar mai fi fost posibil ca ei să audă Cuvântul Meu așa cum a fost la început, când am fost capabil să comunic cu toate creațiile Mele chemate la viață de Mine prin Cuvânt..... Iată de ce iubirea Mea însăși a umplut distanța imensă.... Eu Însumi am venit pe Pământ și am luat trup și acum am căutat să intru în contact cu creaturile Mele pentru a Mă adresa din nou lor și pentru a le construi o punte care să le conducă înapoi la Mine în împărăția luminii și a fericirii..... Eu Însumi sunt Cuvântul din eternitate, dar nu aș fi putut, evident, să Mă adresez de Sus unei ființe umane pentru a nu o constrânge, ea care, în calitate de creație liberă, își luase odinioară originea din Mine. Ei trebuiau să pășească pe podul către Mine în toată libertatea voinței, iar Eu nu puteam realiza acest lucru decât prin adresarea Mea care, totuși, nu avea voie să sune neobișnuit, ci suna ca un cuvânt rostit de la persoană la persoană. Și de aceea am preluat trupul.... Am luat învelișul uman al lui Iisus și acum M-am adresat oamenilor în el.... Dar era Cuvântul Meu cel care le răsuna acum, și prin acest Cuvânt am putut să le arăt oamenilor calea, am putut să-i instruiesc și să le fac cunoscută voința Mea, am putut să le vestesc Evanghelia, învățătura divină a iubirii, care era menită să le readucă sufletele în starea în care fiecare să poată auzi Cuvântul Meu în sine, dacă aceasta era voința lui serioasă.... Dar mai întâi oamenii trebuiau să fie răscumpărați de păcat și de moarte, mai întâi trebuia să fie răscumpărată fosta vină a păcatului de apostazie față de Mine, pentru ca legătura cu Mine să poată fi apoi încununată cu "revărsarea spiritului Meu".... pentru ca ființa umană însăși să poată auzi din nou vocea Mea în sine, așa cum a fost la început.... "Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi...." Cât de puțini oameni înțeleg semnificația acestor cuvinte; Cuvântul Etern Însuși a coborât pe Pământ, pentru că omenirea era în cea mai mare suferință, nu știa nimic despre starea ei mizerabilă, despre lipsa de lumină, despre întunericul spiritual în care umbla.... A stat complet departe de Mine și nu a făcut nimic pentru a reduce această distanță imensă față de Mine. Iar oamenii pot fi ajutați doar prin învățături care corespund adevărului.... Ei trebuiau să învețe despre voința Dumnezeului și Creatorului lor, iar această voință trebuia să le fie vestită de către Mine Însumi..... Eu Însumi a trebuit să Mă adresez lor și nu am putut să o fac decât prin intermediul unei ființe umane.... Astfel M-am întrupat în această ființă umană și numai așa a fost posibil să instruiesc oamenii în tot adevărul, să le atrag atenția asupra modului lor greșit de viață, să îi informez despre voința Mea și să le exemplific viața pe care ar trebui să o ducă ei înșiși pentru a ieși din nou din întunericul lor spiritual, pentru a urma calea pe care le-am arătat-o oamenilor, astfel încât să poată obține din nou viața veșnică. Căci ei au fost influențați de adversarul Meu, care i-a convins în mod constant să ducă un mod de viață lipsit de iubire (3.4.1962), în care atunci erau și rămâneau neputincioși și nu reușeau să obțină nimic pentru ascensiunea lor. Eu Însumi le-am dat dovada că dragostea are un efect la fel de puternic. Am vindecat bolnavi și am făcut și alte minuni pe care numai puterea iubirii le putea aduce..... De asemenea, i-am informat despre consecințele unui mod de viață lipsit de iubire.... Pentru că mai întâi a trebuit să le explic oamenilor de ce se aflau în suferință fizică și spirituală.... A trebuit să-i informez că starea lor umană nu poate fi numită fericită și ce ar trebui să facă pentru a atinge beatitudinea.... Și trebuiau să audă toate acestea din gura lui Dumnezeu.... Ei trebuiau să poată auzi Cuvântul Meu, și astfel Cuvântul Însuși a coborât pe Pământ și a luat trup.... În starea primordială, Cuvântul răsuna în fiecare ființă și era cauza unei fericiri incomensurabile.... Și ființele însele au renunțat la această fericire pentru că s-au îndepărtat în mod voluntar de Mine și, astfel, nu au mai putut nici să audă Cuvântul Meu, pentru că acest Cuvânt era o iluminare directă a iubirii din partea Mea, pe care ființele, însă, o respingeau acum. Dificultățile copleșitoare ale oamenilor de pe Pământ au determinat dragostea și mila Mea să Mă apropii de ei și să-i întâlnesc în Cuvânt, în ciuda rezistenței lor.... Și oricine care a aprins în sine doar o scânteie de iubire, de asemenea, M-a recunoscut și a acceptat Cuvântul Meu.... De asemenea, el a recunoscut divinitatea în Mine și M-a urmat.... Dar, în cea mai mare parte, ei au văzut în Mine doar ființa umană și astfel au apreciat Cuvântul Meu doar ca pe cel al unei ființe umane.... Eram în mijlocul lor și ei nu M-au recunoscut.... Cu toate acestea, am reușit să proclam Evanghelia iubirii, am reușit să prezint mereu și mereu oamenilor învățătura divină a iubirii și am reușit să Îmi formez ucenicii și apoi să îi trimit în lume cu misiunea de a proclama Evanghelia Mea și de a mărturisi despre Mine Însumi.... Cuvântul Însuși venise pe Pământ și se întrupase pentru binecuvântarea omenirii.... Și ori de câte ori răsună Cuvântul Meu, iubirea și mila Mea infinită se apleacă spre umanitate și își iradiază iubirea în inimile oamenilor, care acceptă de bunăvoie Cuvântul Meu, care îl ascultă și îl recunosc ca fiind vocea Tatălui lor și care Îmi sunt recunoscători pentru marele dar al harului.... Căci Eu Însumi sunt Cuvântul din veșnicie și oricine Mă ascultă intră în cel mai apropiat contact cu Mine Însumi și își va atinge și el scopul final pe acest Pământ, va găsi unirea deplină cu Mine, Dumnezeul și Tatăl său, la Care s-a întors în sfârșit și va fi veșnic fericit....

Amin